Read Biblia de la Blaj, 1795 Avacum 2 Bible Online

Avacum 2 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Avacum 2

¹La strajea mea voiu sta şi mă voiu sui pre piiatră şi voiu socoti, ca să văz ce va grăi întru mine şi ce voiu răspunde asupra mustrării meale.

²Şi au răspuns cătră mine Domnul şi au zis: „Scrie vedeniia şi aiavea pre tablă, ca să urmeaze cel ce va ceti aceastea;

³Că încă după multă vreame va fi vedeniia şi să va arăta la sfârşit şi nu în deşert; de va zăbovi, aşteaptă-l pre el, că venind va veni şi nu va întârziia.

⁴De să va feri, nu va binevoi sufletul Mieu întru el, iară cel drept al Mieu din credinţă va fi viu [1].

⁵Iară cel ce easte măreţ şi hulitoriu, omul trufaş, nimica nu va săvârşi; cel ce au lărgit ca iadul sufletul său şi acesta ca moartea nu să satură şi va aduna la sine toate neamurile şi va priimi la sine toate noroadele.

⁶Au nu toate aceastea pildă vor lua asupra lui şi întrebare spre povestirea lui? Şi vor zice: «Vai celui ce-şi înmulţeaşte şie ceale ce nu sânt ale lui – până când? – şi îngreoiază asupra sa laţul său!»”

⁷Că fără de veaste să vor scula cei ce-l muşcă pre el şi vor priveghiia pânditorii tăi şi vei fi de jaf lor.

⁸Pentru că tu ai prădat neamuri multe, prăda-te-vor pre tine toţi cei rămaşi ai norodului, pentru sângiurile oamenilor şi păgânătatea pământului şi a cetăţii şi a tuturor celor ce lăcuiesc într-însa.

⁹O, celui ce înmulţeaşte lăcomie rea casii sale, ca să-şi puie întru înălţime cuibul său, ca să scape din mâinile răutăţilor!

¹⁰Sfătuit-ai ruşine casii tale, omorât-ai noroade multe şi au păcătuit sufletul tău;

¹¹Pentru care piiatra din păreate va striga şi gândacul din lemn va grăi acealea.

¹²Vai celui ce zideaşte cetate cu sânge şi-şi găteaşte cetate cu nedreptate!

¹³Nu sânt aceastea de la Domnul Atotţiitoriul; şi s-au sfârşit noroade multe de foc şi neamuri multe s-au împuţinat.

¹⁴Că să va umplea pământul a cunoaşte mărirea Domnului; ca apa multă va acoperi pre ei.

¹⁵Vai celui ce adapă pre deaproapele său cu beutură vicleană şi-l îmbată, ca să vază ceale ascunsă ale lor!

¹⁶Săturare de ocară din mărire bea şi tu şi te mişcă şi te clăteaşte; încungiuratu-te-au pre tine păharul dreptei Domnului şi s-au adunat ocară asupra măririi tale.

¹⁷Că păgânătatea Livanului te va acoperi pre tine şi ticăloşiia fiiarălor te va spăimânta pre tine pentru sângiurile oamenilor şi păgânătăţile pământului şi a cetăţii şi a tuturor celor ce lăcuiesc într-însa.

¹⁸Ce foloseaşte idolul că l-au cioplit pre el, l-au făcut vărsat? Nălucire mincinoasă, că cel ce l-au făcut nădăjduiaşte în făptura sa, ca să facă idoli muţi.

¹⁹Vai de cel ce zice lemnului: „Deşteaptă-te, scoală-te!” şi pietrii: „Râdică-te!” Şi aceasta easte nălucire şi aceasta easte lucru de aur şi de argint, şi nici o suflare nu easte întru el.

²⁰Iară Domnul e în besearica cea sfântă a Sa. Să se teamă de faţa Lui tot pământul!