Read Biblia de la Blaj, 1795 Macavei 1 10 Bible Online

Macavei 1 10 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Macavei 1 10

¹Şi în anul o sută şeasezeci, s-au suit Alexandru, feciorul lui Antioh Epifan, şi au luat Ptolomaida şi l-au priimit pre el şi au împărăţit acolo.

²Şi au auzit Dimitrie, împăratul, şi au adunat oaste multă foarteşi au ieşit întru întimpinarea lui la războiu.

³Şi au trimis Dimitrie la Ionatan cărţi cu cuvinte de pace, ca să-l mărească pre el.

⁴Că zicea: „Să apucăm a pune pace cu el mai înainte decât va pune el cu Alexandru împrotiva noastră.

⁵Că-şi va aduce aminte de toate răutăţile care le-am făcut asupra lui şi asupra fraţilor lui şi asupra neamului lui”.

⁶Şi i-au dat lui puteare a strânge oaste şi a face arme, ca să fie el soţ lui, şi pre cei ce era zălog, carii era în cetate, au zis să-i dea lui.

⁷Şi au venit Ionatan în Ierusalim şi au cetit cărţile la auzirea a tot norodului şi a celor ce era în cetate.

⁸Şi s-au temut cu frică mare, auzind că i-au dat lui împăratul puteare să strângă oşti.

⁹Şi cei ce era în cetate au dat lui Ionatan pre cei ce era zălog şi i-au dat pre ei părinţilor lor.

¹⁰Şi au lăcuit Ionatan în Ierusalim şi au început a zidi şi a înnoi cetatea.

¹¹Şi au zis cătră cei ce făcea lucrurile să zidească zidurile şi muntele Sionului primpregiur din pietri cu patru muchi spre întărire; şi au făcut aşea.

¹²Şi au fugit cei de alt neam, carii era în cetăţile care le-au fost zidit Vakhid.

¹³Şi au lăsat fieştecarele locul său, şi s-au dus în pământul său.

¹⁴Numai în Vetsura au rămas oarecarii din cei ce au lăsat leagea şi poruncile, pentru că le era lor aceasta de scăpare.

¹⁵Şi au auzit Alexandru împărat făgăduinţele, câte au trimis Dimitrie lui Ionatan, şi i-au povestit lui războaiele şi vitejiile, care le-au făcut el şi fraţii lui, şi ostenealele care s-au ostenit.

¹⁶Şi au zis: „Au afla-vom noi un om ca acesta? Şi acum să-l facem pre el priiatin şi soţ noao”.

¹⁷Şi au scris cărţi şi au trimis lui cu aceaste cuvinte, zicând:

¹⁸„Împăratul Alexandru, fratelui Ionatan, bucurie.

¹⁹Auzit-am de tine că eşti bărbat tare cu putearea şi vreadnic a fi noao priiatin.

²⁰Şi acum te-am pus astăzi pre tine să fii arhiereu neamului tău şi priiatin împăratului să te chemi (şi i-au trimis lui porfiră şi cunună de aur), ca să te uneşti cu noi şi să ţii prieteşug cu noi”.

²¹Şi s-au îmbrăcat Ionatan cu haina cea sfântă, în luna a şeaptea, în anul o sută şeasezeci, în sărbătoarea figerii corturilor, şi au strâns oaste şi au făcut arme multe.

²²Şi au auzit Dimitrie cuvintele aceastea şi s-au întristat şi au zis:

²³„Ce am făcut aceasta, de au apucat mai înainte de noi Alexandru a pune prieteşug cu jidovii spre întărire?

²⁴Scrie-voiu şi eu lor cuvinte de mângăiare şi de înălţime şi de daruri, ca să-mi fie mie întru ajutoriu”.

²⁵Şi au trimis lor după cuvintele aceastea: „Împăratul Dimitrie, neamului iudeilor, bucurie!

²⁶De vreame ce aţi ţinut legătura carea aţi făcut cu noi şi aţi rămas în prieteniia noastră şi nu v-aţi lipit de vrăjmaşii noştri, am auzit şi ne-am bucurat.

²⁷Şi acum, rămâneţi încă a ţinea credinţa cătră noi, şi vom răsplăti voao bune pentru ceale ce faceţi cu noi.

²⁸Şi vom lăsa voao care trebuie a să lăsa multe şi vom da voao daruri.

²⁹Şi acum, vă sloboz pre voi şi iert pre toţi jidovii de biruri şi de preţul sării şi de cununi.

³⁰Şi a treia parte din sămânţă şi jumătate din rodurile pomilor, ce mi să cuvinea mie a lua, iert de astăzi înainte să nu să mai ia din pământul Iudei şi din ceale trei ţinuturi ce s-au adaos lui, din Samaritida şi din Galileea, din zioa de astăzi şi până în veac.

³¹Şi Ierusalimul să fie sfânt şi slobod, şi hotarăle lui zeciuialele şi vămile.

³²Las şi stăpânirea cetăţii ceii din Ierusalim şi o dau arhiereului, ca să puie într-însa bărbaţi, pre carii va voi el, să o păzască.

³³Şi pre tot sufletul jidovilor, care din pământul Iudei s-au adus robi în toată împărăţiia mea, îl las slobod în dar, şi toţi să fie slobozi de birurile lor şi a dobitoacelor lor.

³⁴Şi toate sărbătorile şi sâmbetele şi lunile noao şi zilele ceale rânduite şi trei zile mai nainte de sărbătoare şi trei zile după sărbătoare, toate zilele aceastea să fie scutite şi slobode tuturor jidovilor celor ce sânt întru împărăţiia mea.

³⁵Şi nimene nu va avea puteare a face ceva sau a sminti pre cineva dintru ei pentru tot lucru.

³⁶Şi să se scrie din jidovi în oastea împăratului la treizeci de mii de bărbaţi, şi să vor da lor lefi, cum să cuvine la toate oştile împăratului.

³⁷Şi să vor pune dintru ei în cetăţile ceale întărite şi mari ale împăratului, iară alţii să vor pune preste trebile împărăţiei, care sânt de credinţă, şi căpeteniile, carii vor fi preste ei, să fie dintru ei şi să umble după legile sale, precum au şi poruncit împăratul în pământul Iudei.

³⁸Şi ceale trei ţinuturi, care s-au adaos la Iudeea de la ţara Samariei, să se adaogă la Iudeea, ca să se socotească şi să fie supt unul şi să nu asculte de alt stăpân, fără numai de arhiereu.

³⁹Ptolemaida şi ţinutul ei o am dat dar celor sfinţi din Ierusalim, pentru cheltuiala carea să cuvine la ceale sfinte.

⁴⁰Şi eu dau pre an cincisprăzeace mii de sicli de argint din viniturile împăratului din locurile lui.

⁴¹Şi tot ce au rămas, ce n-au dat cei ce era preste vinituri în anii trecuţi, de acum vor da la lucrurile casii.

⁴²Şi afară de aceastea, cinci mii de sicli de argint, carii lua din viniturile besearicii în toţi anii, şi aceştia să lasă, că să cad aceştia preoţilor celor ce slujesc.

⁴³Şi oricine va scăpa în besearica cea din Ierusalim şi în toate hotarăle ei, fiind detori împărăteşti sau pentru orice lucru, să se sloboază şi toate ceale ce sânt ale lor, întru împărăţiia mea.

⁴⁴Şi la zidirea şi la înnoirea lucrurilor sfintelor, cheltuiale să vor da din veniturile împăratului.

⁴⁵Şi la zidirea zidurilor Ierusalimului şi la întărirea împregiur, cheltuială să va da din venitul împăratului, şi la zidirea zidurilor celor din Iudea”.

⁴⁶Şi, deaca au auzit Ionatan şi norodul cuvintele aceastea, nu le-au crezut, nici le-au priimit, pentru că-şi aducea aminte de răutatea cea mare, carea făcusă în Ierusalim şi-i năcăjisă foarte.

⁴⁷Şi le-au plăcut Alexandru, pentru că el au început a grăi cu ei cuvinte de pace, şi i-au fost lui într-ajutoriu în toate zilele.

⁴⁸Şi au adunat împăratul Alexandru oaste mare şi au tăbărât împrotiva lui Dimitrie.

⁴⁹Şi au dat războiu aceşti doi împăraţi; şi au fugit tabăra lui Dimitrie şi l-au gonit pre el Alexandru şi l-au biruit.

⁵⁰Şi s-au întărit războiul foarte până au apus soarele, şi au căzut Dimitrie în zioa aceaea.

⁵¹Şi au trimis Alexandru la Ptolomeu, împăratul Eghiptului, soli, după cuvintele aceastea, zicând:

⁵²„Fiindcă m-am înturnat la pământul împărăţiei meale şi am şezut pre scaonul părinţilor miei şi am dobândit împărăţiia şi am biruit pre Dimitrie şi am stăpânit ţara noastră,

⁵³Şi am făcut războiu cu el şi s-au înfrânt el şi tabăra lui de noi şi am şezut pre scaonul împărăţiei lui,

⁵⁴Şi acum, să aşezăm întră noi prieteşug; şi-mi dă pre fata ta să o iau mie muiare, şi voiu fi ginere ţie şi voiu da ţie şi ei daruri vreadnice de tine”.

⁵⁵Şi au răspuns Ptolomeu împărat, zicând: „Bună au fost zioa în carea te-ai întors la pământul părinţilor tăi şi ai şezut pre scaonul împărăţiei lor.

⁵⁶Şi acum voiu face ţie ceale ce ai scris, ci vino să ne tâlnim la Ptolomaida, ca să ne vedem unul cu altul, şi te voiu face ginere, precum ai zis”.

⁵⁷Şi au ieşit Ptolomeu din Eghipt, el şi Cleopatra, fata lui, şi au venit în Ptolomaida în anul o sută şeasezeci şi doi.

⁵⁸Şi s-au tâlnit cu Alexandru împărat şi i-au dat lui pre Cleopatra, fata sa, şi au făcut nunta ei la Ptolomaida, cum fac împăraţii, cu mărire mare.

⁵⁹Şi au scris împăratul Alexandru lui Ionatan să vie întru întimpinarea lui.

⁶⁰Şi au mers cu mărire la Ptolomaida şi s-au întâlnit cu acei doi împăraţi şi le-au dat lor argint şi aur şi priiatinilor lor daruri multe, şi au aflat har înaintea lor.

⁶¹Şi s-au strâns asupra lui bărbaţi ucigaşi din Israil, oameni fără de leage, să-l pârască pre el, ci nu i-au ascultat împăratul.

⁶²Şi au poruncit împăratul şi au dezbrăcat pre Ionatan de hainele lui şi l-au îmbrăcat pre el cu porfiră, şi au făcut aşea.

⁶³Şi l-au pus împăratul de au şezut cu sine şi au zis boiarilor săi: „Ieşiţi cu el în mijlocul cetăţii şi strigaţi, ca nimene să nu-l pârască pre el de nici un lucru şi nimenea să nu-l supere pentru tot cuvântul”.

⁶⁴Şi au fost deaca au văzut cei ce-l pârea pre el mărirea lui, precum s-au strigat şi îmbrăcat cu porfiră, au fugit toţi.

⁶⁵Şi l-au mărit pre el împăratul şi l-au scris pre el întră priiatinii cei mai de frunte, şi l-au pus povăţuitoriu şi părtaş domnilor.

⁶⁶Şi s-au întors Ionatan la Ierusalim cu pace şi cu bucurie.

⁶⁷Iară în anul o sută şeasezeci şi cinci, au venit Dimitrie, feciorul lui Dimitrie din Crit, în pământul părinţilor săi.

⁶⁸Şi au auzit Alexandru împărat, şi s-au măhnit foarte şi s-au întors la Antiohiia.

⁶⁹Şi au pus Dimitrie povăţuitoriu pre Apolonie, carele era preste Chilisiria, şi au adunat puteare mare şi au tăbărât la Iamniia şi au trimis la Ionatan, arhiereul, zicând:

⁷⁰„Tu singur te râdici asupra noastră; şi eu m-am făcut de râs şi de batjocură pentru tine, şi pentru ce faci tu puteare asupra noastră în munţi?

⁷¹Acum, dară, de nădăjduieşti în puterile tale, pogoară-te la noi la câmp şi să ne batem amândoi acolo, că cu mine easte putearea cetăţilor.

⁷²Întreabă şi înţăleage cine sânt eu şi ceialalţi, carii ajută noao? Şi zic că nu pot să stea picioarele voastre de cătră faţa noastră, că de doao ori s-au înfrânt părinţii tăi în pământul lor.

⁷³Şi acum, nu vei putea sta înaintea călărimei şi a unei puteri ca aceasta la câmp, unde nu easte piiatră nici petricică, nici loc de fugă”.

⁷⁴Şi deaca au auzit Ionatan cuvintele lui Apolonie, s-au pornit cu cugetul şi au ales zeace mii de bărbaţi şi au ieşit din Ierusalim, şi l-au întimpinat Simon, fratele lui, spre ajutoriu lui.

⁷⁵Şi au tăbărât la Iopi şi l-au închis pre el afară de cetate, că paza lui Apolonie era la Iopi, şi au dat războiu asupra ei.

⁷⁶Şi, temându-să cei din cetate, i-au deşchis lui şi au stăpânit Ionatan Iopi.

⁷⁷Şi au auzit Apolonie şi au tăbărât aproape cu trei mii de călăreţi şi cu puteare multă, şi au mers la Azot, ca cum ar călători, şi împreună au ieşit la câmp, că avea el mulţime de călăreţi şi nădăjduia într-înşii.

⁷⁸Şi au alergat Ionatan dinapoia lui la Azot şi s-au lovit taberile dinapoia lui la războiu.

⁷⁹Şi au lăsat Apolonie o mie de călăreţi ascunşi dinapoia lor.

⁸⁰Şi au cunoscut Ionatan că sânt aleşuiri dinapoia sa şi au încunjurat tabăra lui şi au aruncat săgeţi asupra norodului de dimineaţa până seara.

⁸¹Iară norodul sta, precum i-au fost poruncit Ionatan, şi s-au ostenit călăreţii lor.

⁸²Şi au tras Simon putearea sa şi s-au lovit cu mulţimea, pentru că călărimea să ostenisă, şi i-au zdrobit pre ei şi au fugit.

⁸³Şi călărimea s-au râsipit prin câmp şi au fugit la Azot şi au întrat în Vitdagon, capiştea lor, ca să scape.

⁸⁴Şi au aprins Ionatan Azotul şi cetăţile ceale dimpregiurul lui, şi au luat prăzile lor şi besearica lui Dagon, şi pre toţi cei ce au fugit într-însa i-au ars cu foc.

⁸⁵Şi au fost cei ce au căzut de sabie împreună cu cei ce s-au ars ca la opt mii de bărbaţi.

⁸⁶Şi s-au sculat Ionatan de acolo şi au tăbărât la Ascalon şi au ieşit cei din cetate înaintea lui cu mărire mare.

⁸⁷Şi s-au înturnat Ionatan la Ierusalim cu cei ce era cu el, având prăzi multe.

⁸⁸Şi au fost deaca au auzit împăratul Alexandru cuvintele aceastea, au adaos a mări pre Ionatan.

⁸⁹Şi i-au trimis copce de aur, precum easte obiceaiul a să da rudelor împăraţilor, şi i-au dat lui Acaronul şi toate hotarăle lui să-i fie moşie.