Read Biblia de la Blaj, 1795 Macavei 1 11 Bible Online

Macavei 1 11 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Macavei 1 11

¹Iară împăratul Eghiptului au adunat puteri multe, ca năsipul de pre ţermurile mării, şi corăbii multe, şi au cercat să ia împărăţiia lui Alexandru cu vicleşug, şi să o adaogă la împărăţiia sa.

²Şi au ieşit în Siriia cu cuvinte de pace, şi cei din cetăţi deşchidea lui şi ieşea înainte, că era porunca împăratului Alexandru să iasă înaintea lui, pentru că acela era lui socru.

³Iară Ptolomeu, deacă întra în cetăţi, punea pază de ostaşi în fieştecarea cetate.

⁴Şi când s-au apropiiat la Azot, i-au arătat lui besearica lui Dagon arsă şi Azotul şi ceale de primpregiurul lui stricate, şi trupurile lăpădate şi pre cei arşi, pre carii i-au ars în războiu, că era făcute grămezi de ei în calea lui.

⁵Şi spusără împăratului ceale ce au făcut Ionatan, ca să-l vinovăţască pre el, şi au tăcut împăratul.

⁶Şi au întimpinat Ionatan pre împăratul în Iopi cu mărire şi s-au închinat unul altuia şi au dormit acolo.

⁷Şi au mers Ionatan cu împăratul până la râul ce să chiiamă Elevter, şi s-au întors în Ierusalim.

⁸Iară împăratul Ptolomeiu, supuind şie cetăţile ceale de pre lângă mare până la Seleuchiia cea de lângă mare, cugeta asupra lui Alexandru sfaturi reale.

⁹Şi au trimis soli la Dimitrie împăratul, zicând: „Vino să punem întră noi legătură, şi voiu da ţie pre fata mea, carea o ţine Alexandru, şi vei împărăţi împărăţiia tătâne-tău.

¹⁰Că-mi pare rău că i-am dat lui fata mea, că m-au căutat să mă omoară”.

¹¹Şi au grăit rău asupra lui, pentru că poftea el împărăţiia lui.

¹²Şi, luându-şi fata, o au dat lui Dimitrie şi s-au înstrăinat de cătră Alexandru şi s-au vădit vrăjmăşiia lor.

¹³Şi au întrat Ptolomeiu în Antiohiia şi au pus doao steme pre capul său, a Asiei şi a Eghiptului.

¹⁴Iară împăratul Alexandru era în Chilichiia în vremile acealea, că nu vrea să rămâie supt ascultarea lui cei din locurile acealea.

¹⁵Şi au auzit Alexandru şi au venit asupra lui cu războiu, şi au ieşit Ptolomeiu şi l-au întimpinat pre el cu mână tare şi l-au înfrânt pre el.

¹⁶Şi au fugit Alexandru la Araviia, ca să se acopere acolo, iară împăratul Ptolomeiu s-au înălţat.

¹⁷Şi au luat Zavdiil Arapul capul lui Alexandru şi l-au trimis lui Ptolomeiu.

¹⁸Şi împăratul Ptolomeiu au murit a treia zi, şi cei ce era în cetăţi au perit de cei ce era într-însele.

¹⁹Şi au împărăţit Dimitrie în anul o sută şeasezeci şi şeapte.

²⁰În zilele acealea, adunat-au Ionatan pre cei din Iudeea, ca să bată cetatea cea din Ierusalim, şi au făcut asupra ei mahini multe.

²¹Şi au mers oarecarii bărbaţi fără de leage, carii urea pre neamul său, la împăratul, şi i-au spus lui că Ionatan şeade cu oaste împregiurul cetăţii.

²²Iară el, auzind, s-au mâniiat, şi îndată purcezind au venit la Ptolomaida şi au scris lui Ionatan să nu şează cu oaste împregiurul cetăţii, şi degrab să vie la el în Ptolomaida, să se tâlnească.

²³Şi, deaca au auzit Ionatan, au poruncit să şează cu oaste împregiurul cetăţii şi au ales din cei mai bătrâni a lui Israil şi din preoţi, şi s-au dat pre sine la primejdie.

²⁴Şi, luând argint şi aur şi haine şi alte daruri multe, au mers la împăratul în Ptolomaida şi au aflat har înaintea lui.

²⁵Şi măcar că-l pârea pre el oarecarii fără de leage din jidovi.

²⁶Însă împăratul i-au făcut lui precum au făcut şi cei mai înainte de el şi l-au înălţat pre el înaintea tuturor priiatinilor săi.

²⁷Şi i-au întărit lui arhiereiia şi altele, câte au avut mai înainte spre cinste, şi l-au făcut pre el povăţuitoriu priiatinilor celor mai de frunte.

²⁸Şi s-au rugat Ionatan împăratului să scutească Iudeea de bir şi ceale trei ţinuturi şi Samariia, şi i-au făgăduit lui trei sute de talanţi.

²⁹Şi au plăcut împăratului şi au scris lui Ionatan cărţi despre toate aceastea, care aşea era:

³⁰„Împăratul Dimitrie, lui Ionatan, fratelui, bucurie, şi neamului jidovesc!

³¹Izvodul cărţii, carea o am scris lui Lasten, rudeniei noastre, pentru voi, o am scris şi voao, ca să o ştiţi.

³²Împăratul Dimitrie, lui Lasten, tatălui său, bucurie!

³³Neamului iudeilor, priiatinilor noştri, şi celor ce păzesc dreptăţile noastre, am judecat să facem bine pentru bunăvoinţa lor cătră noi.

³⁴Le-am întărit lor şi hotarăle Iudeii şi ceale trei ţinuturi: Aferema şi Lida şi Ramatemul, care s-au adaos la Iudeea de la Samaritida, şi toate câte să hotărăsc cu eale, tuturor celor ce fac jertvă în Ierusalim în locul celor ce lua de la ei mai înainte împăratul pre an din rodurile pământului, şi din rodurile pomilor.

³⁵Şi cealealalte care ni să cad noao, zăciuialele şi vămile, ceale ce să cad noao, şi lacurile ceale de sare şi cununile, care să cad noao, toate de ajutoriu le îngăduim lor.

³⁶Şi nici una dintru aceastea nu să va călca de acum înainte în toată vreamea.

³⁷Acum, dară, aveţi grije ca să faceţi izvod de aceastea, care să se dea lui Ionatan şi să se puie în muntele cel sfânt, în locul cel însemnat”.

³⁸Iară văzind Dimitrie împărat că au încetat pământul înaintea lui şi nimic nu să împrotiveaşte lui, au slobozit pre toţi ostaşii săi, pre fieştecarele la locul său, afară de ostaşii cei străini, pre carii i-au adunat de la ostroavele neamurilor, şi s-au făcut lui vrăjmaşe toate oştile părinţilor lui.

³⁹Iară Trifon era din cei de la Alexandru mai înainte, văzind că toate oştile cârtesc asupra lui Dimitrie, au mers la Salmacuie Arapul, carele hrănea pre Antioh, copilaşul lui Alexandru.

⁴⁰Şi-l ruga pre el ca să-l dea pre el lui, să-l puie împărat în locul tătâne-său, şi i-au spus lui câte au făcut Dimitrie şi vrajba carea au oştile lui cu el, şi au rămas acolo zile multe.

⁴¹Şi au trimis Ionatan la împăratul Dimitrie, ca să scoaţă pre cei din cetatea Ierusalimului şi pre cei din cetăţile ceale întărite, că da războiu asupra lui Israil.

⁴²Şi au trimis Dimitrie la Ionatan, zicând: „Nu numai aceastea voiu face ţie şi neamului tău, ci cu mărire te voiu mări pre tine şi pre neamul tău, de voiu avea vreame bună.

⁴³Acum, dară, pre dreptate vei face de-mi vei trimite bărbaţi, carii să mă ajute, că s-au viclenit asupra mea toate oştile meale”.

⁴⁴Şi i-au trimis Ionatan lui trei mii de voinici aleşi la Antiohiia şi au venit la împăratul şi s-au veselit împăratul de venirea lor.

⁴⁵Că s-au fost adunat cei din cetate în mijlocul cetăţii ca la vro sută şi doaozeci de mii de bărbaţi şi vrea să omoară pre împăratul.

⁴⁶Şi au fugit împăratul în curte şi au cuprins cei din cetate căile cetăţii şi au început a da războiu.

⁴⁷Şi au chemat împăratul pre jidovi întru ajutoriu şi s-au adunat toţi împreună la el şi îndată s-au râsipit în cetate.

⁴⁸Şi au omorât în cetate în zioa aceaea ca la vro sută de mii şi au ars cetatea şi au luat prăzi multe în zioa aceaea şi au mântuit pre împăratul.

⁴⁹Şi, văzind cei din cetate că au biruit jidovii cetatea precum au vrut, au slăbit cu cugetele sale şi au strigat cătră împăratul cu rugăciune, zicând:

⁵⁰„Dă-ne noao dreapta şi să înceate jidovii a ne bate pre noi şi cetatea”.

⁵¹Şi au lăpădat armele şi au făcut pace şi s-au mărit jidovii înaintea împăratului şi înaintea tuturor celor din împărăţiia lui şi s-au întors la Ierusalim având prăzi multe.

⁵²Şi au şezut Dimitrie împărat pre scaonul împărăţiei sale şi au încetat pământul înaintea lui.

⁵³Şi au minţit toate câte au zis şi s-au înstrăinat de cătră Ionatan şi nu i-au răsplătit după facerile de bine, care i-au făcut lui, şi-l năcăjea pre el foarte.

⁵⁴Iară după aceastea, s-au întors Trifon şi Antioh cu el, copilaş tinăr, şi au împărăţit şi şi-au pus stemă.

⁵⁵Şi s-au adunat la el toate oştile care le-au râsipit Dimitrie şi au dat războiu asupra lui şi el au fugit şi s-au biruit.

⁵⁶Şi au luat Trifon fierile şi au stăpânit Antiohiia.

⁵⁷Şi au scris Antioh cel mai tinăr lui Ionatan, zicând: „Întărescu-ţi ţie arhiereiia şi te puiu mai-mare preste ceale patru ţinuturi şi vreau ca să fii tu din priiatinii împăratului”.

⁵⁸Şi i-au trimis lui vase de aur spre slujbă şi i-au dat lui puteare a bea din aur şi a să îmbrăca cu porfiră şi a avea copce de aur.

⁵⁹Şi pre Simon, fratele lui, l-au pus povăţuitoriu de la hotarul Tirului până la marginile Eghiptului.

⁶⁰Şi au ieşit Ionatan şi au mers dincolo de râu şi în cetăţi, şi s-au adunat la el toate oştile Siriei întru ajutoriu şi au venit la Ascalon şi au ieşit cei din cetate înaintea lui cu mărire.

⁶¹Şi de acolo s-au dus la Gaza şi o au încungiurat cu oaste, şi au ars ceale dimpregiurul cetăţii şi le-au prădat pre eale.

⁶²După aceaea, cei din Gaza, rugând pre Ionatan, le-au dat lor dreapta şi, luând pre fiii boiarilor zăloage, i-au trimis în Ierusalim, iară el au mers prin ţară până la Damasc.

⁶³Şi au auzit Ionatan că au venit boiarii lui Dimitrie la Cadisul din Galileea cu puteare multă, vrând ca să-l scoaţă pre el din ţara aceaea.

⁶⁴Şi au ieşit înaintea lor, iară pre fratele său, Simon, l-au lăsat în ţară.

⁶⁵Şi Simon au tăbărât asupra Vetsurei şi au dat războiu împrotiva ei zile multe şi o au închis.

⁶⁶Şi l-au rugat pre el ca să le dea lor dreapta şi le-au dat lor şi i-au scos pre ei de acolo şi au luat cetatea şi au pus într-însa pază.

⁶⁷Iară Ionatan şi tabăra lui au tăbărât la apa Ghenisaretului şi, sculându-să de dimineaţă, au mers în câmpul Nasorului.

⁶⁸Şi, iată, tabăra celor de alt neam l-au întâmpinat pre el în câmp şi au ascuns oaste în munţi să pândească asupra lui, iară ei i-au ieşit lui înainte.

⁶⁹Iară oastea cea ascunsă s-au sculat din locurile sale şi au dat războiu.

⁷⁰Şi au fugit cei ce era cu Ionatan toţi, nici unul n-au rămas dintru ei, afară de Matatia, fiiul lui Avesalom, şi Iuda, fiiul lui Halfi, căpeteniile oştii puterilor.

⁷¹Şi şi-au rupt Ionatan hainele sale şi au pus pământ pre capul său şi s-au rugat.

⁷²Şi s-au întors asupra lor cu războiu şi i-au biruit pre ei şi fugiră.

⁷³Şi, văzind cei ce fugisă de la el, s-au întors la el şi i-au gonit cu el până la Cadis, unde era tabăra lor, şi au tăbărât acolo.

⁷⁴Şi au căzut din cei de alt neam în zioa aceaea ca la vro trei mii de bărbaţi şi s-au întors Ionatan în Ierusalim.