Read Biblia de la Blaj, 1795 Macavei 1 2 Bible Online

Macavei 1 2 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Macavei 1 2

¹În zilele acealea, sculatu-s-au Matatiia, fiiul lui Ioan, al lui Simeon, preotul, din fiii lui Ioariv, de la Ierusalim, şi au şezut în Modin.

²Şi avea el cinci feciori, pre Ioanan, carele să poreclea Gadis,

³Pre Simon, carele să chema Tasi,

⁴Pre Iuda, carele să numea Macaveiu,

⁵Pre Eleazar, care să chema Avaran,

⁶Pre Ioanatan, carele să numea Apfus.

⁷Şi văzind blăsteamele care să făcea în Iuda şi în Ierusalim,

⁸Au zis: „Vai mie, pentru ce m-am născut a vedea zdrobirea norodului mieu şi zdrobirea cetăţii ceii sfinte şi a şedea acolo, când s-au dat în mâinile vrăjmaşilor,

⁹Şi ceale sfinte în mâinile străinilor. Făcutu-s-au besearica ei ca un bărbat fără de cinste.

¹⁰Vasele mărirei ei s-au dus în robie, omorâtu-s-au pruncii ei în uliţă, tinerii ei, cu sabiia vrăjmaşului.

¹¹Care neam n-au moştenit împărăţiia ei şi n-au stăpânit prăzile ei?

¹²Toată podoaba ei s-au luat, în loc de slobodă, s-au făcut roabă.

¹³Şi, iată, sfintele noastre şi frumseaţa noastră şi mărirea noastră s-au pustiit, şi le-au spurcat pre eale neamurile.

¹⁴Pentru ce să trăim mai mult?” Şi şi-au rupt Matatiia şi fiii lui hainele lor şi s-au îmbrăcat cu saci şi au plâns foarte.

¹⁵Şi au venit cei trimişi de la împăratul, carii silea pre cei din Modin, cetatea, să părăsească pre Dumnezeu şi să jertvească.

¹⁶Şi mulţi din Israil au mers la ei; iară Matatiia şi fiii lui s-au adus.

¹⁷Şi, răspunzind cei de la împăratul, au zis lui Matatiia, zicând: „Boiariu mare eşti şi mărit în cetatea aceasta şi întărit cu fii şi cu fraţi.

¹⁸Acum, dară, vino întâiu şi fă porunca împăratului, precum au făcut toate neamurile şi bărbaţii lui Iuda, cei ce au rămas în Ierusalim, şi vei fi tu şi casa ta dintru priiatinii împăratului. Şi tu şi fiii tăi, bărbaţi, mări cu argint şi cu aur şi cu daruri multe”.

¹⁹Şi au răspuns Matatiia şi au zis cu glas mare: „Măcar de şi toate neamurile împărăţiei şi ceale din casa împăratului vor asculta de el şi să vor depărta fieştecarele de la închinăciunea părinţilor săi şi au ascultat de poruncile lui,

²⁰Iară eu şi feciorii miei şi fraţii miei vom umbla întru aşezământul legii părinţilor noştri.

²¹Milostiv fie noao, ca să nu lăsăm leagea şi îndreptările Lui.

²²De cuvintele împăratului nu vom asculta, ca să treacem slujba noastră la dreapta au la stânga”.

²³Şi, după ce au încetat a grăi cuvintele aceastea, au venit un bărbat jidov înaintea tuturor, să jertvească în capiştea cea din Modin, după porunca împăratului.

²⁴Şi au văzut Matatiia şi s-au aprins de râvnă şi s-au cutremurat rărunchii lui şi s-au aprins de mânie după judecată, şi, alergând, l-au junghiiat pre el pre jertvenic.

²⁵Şi pre omul împăratului, carele silea să jertvească, l-au omorât întru aceaeaşi vreame, şi jertvenicul l-au stricat.

²⁶Şi s-au aprins de râvna legii, precum au făcut Finees lui Zamvri, feciorului lui Salom.

²⁷Şi au strigat Matatiia în cetate cu glas mare, zicând: „Tot cel ce are râvna legii şi să ţine de legătură să vie după mine”.

²⁸Şi au fugit el şi fiii lui la munţi, şi au lăsat toate câte au avut în cetate.

²⁹Atunci, s-au pogorât mulţi, căutând dreptate şi judecată în pustie,

³⁰Să şează acolo ei şi fiii lor şi muierile lor şi dobitoacele lor, pentru că s-au înmulţit preste ei răutăţile.

³¹Şi s-au spus oamenilor împăratului şi ostaşilor, carii era în Ierusalim, cetatea lui David, că s-au dus oamenii carii nu ţin porunca împăratului în locuri ascunse, în pustie.

³²Şi au alergat după ei mulţi şi, ajungându-i, au tăbărât asupra lor şi au făcut asupra lor războiu în zioa sâmbetelor.

³³Şi au zis cătră ei: „Ajungă-vă până acuma. Ieşiţi şi faceţi după cuvântul împăratului şi veţi trăi”.

³⁴Iară ei au zis: „Nu vom ieşi, nici vom face cuvântul împăratului, ca să spurcăm zioa sâmbetii”.

³⁵Şi au sârguit asupra lor cu războiu.

³⁶Ci nu le-au răspuns lor, nici piiatră n-au aruncat asupra lor, nici au astupat ascunsurile, zicând:

³⁷„Să murim toţi întru nevinovăţiia noastră, şi va mărturisi pentru noi ceriul şi pământul, că fără de judecată ne piiardeţi pre noi”.

³⁸Şi s-au sculat cu războiu asupra lor sâmbăta, şi au murit ei şi muierile lor şi fiii lor şi dobitoacele lor, ca la o mie de suflete de oameni.

³⁹Şi au înţeles Matatiia şi priiatinii lui şi au plâns pentru ei foarte.

⁴⁰Şi au zis om cătră deaproapele său: „De vom face toţi cum au făcut fraţii noştri şi nu vom da războiu asupra neamurilor acestora, pentru sufletele şi dreptăţile noastre, acum, cât mai curând, ne vor piiarde de pre pământ”.

⁴¹Şi s-au sfătuit în zioa aceaea, zicând: „Tot omul carele va veni asupra noastră cu războiu sâmbăta, să dăm războiu asupra lui şi să nu murim toţi, precum au murit fraţii noştri, în ascunsuri”.

⁴²Atunci, s-au strâns la ei adunarea asideilor, tari la puteare, din Israil, tot cel ce voia leagea.

⁴³Şi toţi cei ce fugea de reale s-au adaos la ei şi s-au făcut lor spre întărire.

⁴⁴Şi au adunat oaste şi au bătut pre cei păcătoşi cu măniia sa, şi pre bărbaţii cei fără de leage, cu urgiia sa, şi cei rămaşi au fugit la neamuri, să scape.

⁴⁵Şi au încungiurat Matatiia şi priiatinii lui şi au stricat jertvenicele lor.

⁴⁶Şi au tăiat împregiur pre pruncii cei netăiaţi împregiur, câţi au aflat în hotarăle lui Israil, cu tărie.

⁴⁷Şi au gonit pre fiii trufiei şi s-au sporit lucrul în mâinile lor.

⁴⁸Şi au scos leagea din mâinile neamurilor şi din mâinile împăraţilor, şi n-au dat corn păcătosului.

⁴⁹Şi s-au apropiiat zilele lui Matatie să moară şi au zis fiilor săi: „Acum s-au întărit trufiia şi certarea şi vreamea sfârşitului şi urgiia mâniei.

⁵⁰Acum, dară, fiilor, râvnitori fiţi legii şi daţi sufletele voastre pentru legătura părinţilor noştri.

⁵¹Aduceţi-vă aminte de lucrurile părinţilor noştri, care le-au făcut întru neamurile sale, şi veţi lua mărire mare şi nume veacinic.

⁵²Avraam au nu întru ispită s-au aflat. credincios şi s-au socotit lui spre dreptate?

⁵³Iosif, în vreamea năcazului său, au păzit porunca şi s-au făcut domn Eghiptului.

⁵⁴Finees, tatăl nostru, au râvnit râvnirea şi au luat legătura preoţiei ceii veacinice.

⁵⁵Iisus, plinind cuvântul, s-au făcut judecătoriu în Israil.

⁵⁶Halev, pentru că au mărturisit întru adunare, au luat moştenirea pământului.

⁵⁷David, cu mila lui, au moştenit scaonul împărăţiei, în veacul veacului.

⁵⁸Ilie, râvnind râvna legii, s-au luat în sus până în ceriu.

⁵⁹Ananie, Azarie, Misail, crezind, s-au mântuit din para focului.

⁶⁰Daniil, întru nevinovăţiia sa, s-au mântuit din gurile leilor.

⁶¹Şi aşea socotiţi întru fieştecare neam că toţi cei ce nădăjduiesc într-Însul nu vor slăbi.

⁶²Şi de cuvintele omului păcătos să nu vă teameţi, că mărirea lui e gunoiu şi viermi.

⁶³Astăzi să înalţă şi mâne nu să va afla, că s-au întors în ţărâna sa şi gândirea lui au perit.

⁶⁴Drept aceaea, voi, fiilor, întăriţi-vă şi vă îmbărbătaţi în leage, că într-însa vă veţi mări.

⁶⁵Şi, iată, Simeon, fratele vostru, ştiu că om de sfat easte, de el să ascultaţi în toate zilele. Acesta va fi voao în loc de tată.

⁶⁶Şi Iuda Macaveul, carele easte cu puteare tare din tinereaţele sale, acesta va fi căpetenie oastei, ca să faceţi războiu asupra noroadelor.

⁶⁷Şi voi aduceţi la voi pre toţi făcătorii legii şi izbândiţi izbânda norodului vostru.

⁶⁸Răsplătiţi răsplătire neamurilor şi luaţi aminte la poruncile legii”.

⁶⁹Şi bine i-au cuvântat pre ei şi s-au adaos la părinţii săi şi au murit în anul o sută patruzeci şi şease.

⁷⁰Şi l-au îngropat pre el fiii lui în mormânturile părinţilor săi, în Modin, şi l-au plâns pre el tot Israilul plângere mare.