Read Biblia de la Blaj, 1795 Macavei 1 3 Bible Online

Macavei 1 3 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Macavei 1 3

¹Şi s-au sculat Iuda, carele s-au chemat Macaveiu, fiiul lui, în locul lui.

²Şi, ajutându-i toţi fraţii lui şi toţi câţi să lipisă de tatăl lui, au bătut războiul lui Israil, cu veselie.

³Şi au făcut mărire norodului său şi s-au îmbrăcat cu zauo, ca un uriiaş, şi s-au încins cu armele sale ceale de războiu şi au întărit războaie, apărând tabăra cu sabie.

⁴Şi s-au asemănat leului, întru lucrurile sale, şi ca un puiu de leu, răgnind la vânat.

⁵Şi au gonit pre cei fără de leage, certându-i, şi pre cei ce turbura pre norodul său i-au ars cu foc.

⁶Şi s-au tras toţi cei fără de leage de frica lor şi toţi lucrătorii fărădelegii împreună s-au turburat şi s-au sporit mântuirea în mâna lui.

⁷Şi au amărât împăraţi mulţi şi au veselit pre Iacov cu faptele sale, şi până în veac pomenirea lui, întru binecuvântare.

⁸Şi trecând prin cetăţile Iudei, au pierdut pre cei necredincioşi dintr-însele şi au întors mâniia de cătră Israil.

⁹Şi s-au vestit până la marginile pământului şi au adunat pre cei ce pierea.

¹⁰Şi au adunat Apolonie neamuri şi de la Samariia puteare mare, ca să dea războiu asupra lui Israil.

¹¹Şi au înţeles Iuda şi au ieşit înaintea lui, şi l-au bătut pre el şi l-au omorât, şi mulţi au căzut răniţi, iară ceialalţi au fugit.

¹²Şi au luat prăzile lor şi sabiia lui Apolonie o au luat Iuda, şi cu aceaea au făcut războiu în toate zilele.

¹³Şi, auzind Siron, mai-marele puterii Siriei, că au strâns Iuda adunare şi ceata credincioşilor cu sine şi acelor ce ies la războiu, au zis:

¹⁴„Face-voiu mie nume şi mă voiu mări întru împărăţie şi voiu bate pre Iuda şi pre cei ce sânt cu el şi pre cei ce nu ascultă de cuvântul împăratului”.

¹⁵Şi au adaos a să sui; şi s-au suit cu el tabăra necuraţilor, cea tare, ca să-i ajute lui şi să facă izbândă asupra fiilor lui Israil.

¹⁶Şi când s-au apropiiat, la suirea Vetoronului, au ieşit Iuda înaintea lui cu puţin.

¹⁷Şi, văzind că vine tabăra întru întimpinarea lor, au zis cătră Iuda: „Cum noi, puţini, vom putea să dăm războiu asupra atâta mulţime tare? Şi noi am slăbit, ajunând astăzi”.

¹⁸Şi au zis Iuda: „Lezne easte a să închide mulţi în mâinile celor puţini şi nu easte osibire înaintea Dumnezeului ceriului a mântui cu mulţi, au cu puţini.

¹⁹Că nu întru mulţimea oastei easte biruinţa războiului, ci din ceriu easte putearea.

²⁰Aceia vin asupra noastră cu sumeţie multă şi cu fărădeleage, ca să ne piiarză pre noi şi pre muierile noastre şi pre fiii noştri, ca să ne prade pre noi.

²¹Iară noi ne războim pentru sufletele noastre şi pentru legile noastre.

²²Şi însuşi Domnul va zdrobi pre ei de cătră faţa voastră şi voi nu vă veţi teame de ei”.

²³Şi, după ce au încetat a grăi, au sărit asupra lor fără de veaste şi s-au surpat Siron şi tabăra lui, înaintea lui.

²⁴Şi i-au gonit pre ei la pogorâşul Vetoronului, până la câmp, şi au căzut dintru ei ca vro opt sute de bărbaţi, iară ceialalţi au fugit la pământul Filistimului.

²⁵Şi au început frica lui Iuda şi a fraţilor lui şi spaima a cădea preste neamurile ceale dimpregiurul lor.

²⁶Şi au ajuns până la împăratul numele lui, şi de războaiele lui Iuda vorbea toate neamurile.

²⁷Iară după ce au auzit Antioh împărat cuvintele aceastea, s-au mâniiat cu iuţime şi, trimiţind, au adunat toate oştile împărăţiei sale, tabără mare foarte.

²⁸Şi, deşchizind cămara sa, au dat lefi ostaşilor lui pre un an şi le-au poruncit lor într-un an să fie gata la toată treaba.

²⁹Iară deaca au văzut că s-au sfârşit argintul din vistierii şi birurile ţării sânt puţine pentru împărechiiarea şi rana ce au făcut pre pământ, stricând legile care au fost din zilele ceale dintâiu,

³⁰Şi s-au temut ca nu cumva să nu aibă, ca o dată, şi a doao oară cheltuiale şi daruri, carele dădusă mai înainte cu mână largă, cât au întrecut cu dăruirea pre toţi împăraţii cei ce au fost mai înainte de el.

³¹Şi să îndoia cu sufletul său foarte, şi s-au sfătuit să meargă la Persida şi să ia dăjdile ţărilor şi să adune argint mult.

³²Şi au lăsat pre Lisiia, om mărit şi de neam împărătesc, mai-mare preste lucrurile împăratului, de la râul Efratului până la hotarăle Eghiptului.

³³Şi să crească pre Antioh, fiiul lui, până să va întoarce el.

³⁴Şi i-au dat lui jumătate din oşti şi elefanţi, şi i-au poruncit lui despre toate lucrurile care au voit, şi de lăcuitorii Iudeii şi ai Ierusalimului.

³⁵Ca să trimiţă asupra lor oaste, să strâce şi să rădice tăriia lui Israil, şi rămăşiţa Ierusalimului, şi să piiarză pomenirea lor, din loc.

³⁶Şi să aşeaze oameni de alt neam în toate hotarăle lor şi să le dea cu soarte pământul lor.

³⁷Iară împăratul au luat ceaealaltă jumătate de oşti, care rămăsease, şi s-au sculat de la Antiohiia, din cetatea împărăţiei sale, în anul o sută patruzeci şi şeapte.

³⁸Şi au trecut apa Efratului şi mergea prin ţările ceale de sus, şi au ales Lisia pre Ptolomeu, fiiul lui Dorimen, şi pre Nicanor şi pre Gorghie, bărbaţi tari, din priiatinii împăratului.

³⁹Şi au trimis cu ei patruzeci de mii de bărbaţi şi şeapte mii de călăreţi, ca să vie în pământul Iudei şi să-l strice de tot, după cuvântul împăratului.

⁴⁰Şi s-au sculat cu toată putearea lor şi au venit şi au tăbărât aproape de Emaum, în pământul câmpiei.

⁴¹Şi au auzit neguţătorii ţării numele lor, şi au luat argint şi aur mult foarte şi slugi, şi au venit la tabără, ca să ia pre fiii lui Israil robi.

⁴²Şi s-au adaos la el putearea Siriei şi a pământului celor de alt neam.

⁴³Şi au văzut Iuda şi fraţii lui că s-au înmulţit răutăţile şi oştile tăbărăsc în hotarăle lor, şi au înţeles de cuvintele împăratului, care au poruncit să facă norodului spre piiardere şi spre perire.

⁴⁴Şi au zis fieştecarele cătră deaproapele său: „Să râdicăm surparea norodului nostru şi să dăm războiu pentru norodul nostru şi pentru ceale sfinte”.

⁴⁵Şi s-au strâns adunarea, ca să fie gata la războiu şi ca să se roage şi să ceară milă şi îndurări.

⁴⁶Şi Ierusalimul era nelăcuit, ca o pustie; nu era cine să între şi cine să iasă din cei născuţi a lui; şi sfinţeniia călcată de fiii celor de neam străin, şi coşteiul era sălaşul neamurilor; şi s-au luat bucuriia de la Iacov şi s-au sfârşit fluiera şi alăuta.

⁴⁷Şi s-au adunat şi au venit la Masifa, în preajma Ierusalimului, că locul rugăciunei lui Israil, mai înainte, era la Masifa.

⁴⁸Şi au postit în zioa aceaea şi s-au îmbrăcat cu saci, şi cenuşe au pus pre capetele sale şi şi-au rupt hainele sale.

⁴⁹Şi au întins cărţile legii, de care cerca neamurile, ca să se scrie într-însele chipurile idolilor săi.

⁵⁰Şi au adus hainele preoţeşti şi ceale întâiu născute şi zăciuialele, şi au pus înainte pre nazareii cei ce plinisă zilele sale.

⁵¹Şi au strigat cu glas mare la ceriu, zicând: „Ce vom face acestora şi unde vom duce pre ei?

⁵²Şi sfintele Tale s-au călcat şi s-au spurcat, şi preoţii Tăi în plângere şi în smerire.

⁵³Şi, iată, neamurile s-au adunat asupra noastră, ca să ne piiarză pre noi; Tu ştii ceale ce gândesc ei asupra noastră.

⁵⁴Cum vom putea sta împrotiva feaţii lor, de nu ne vei ajuta Tu noao?” Şi au trimbitat cu trimbiţele şi au strigat cu glas mare.

⁵⁵Şi, după aceasta, au pus Iuda povăţuitori norodului, preste mii şi preste sute, şi preste cincizeci şi preste zeace.

⁵⁶Şi au zis celor ce zidea case şi celor ce-şi logodisă muieri şi sădisă vii şi celor fricoşi să se întoarcă fieştecarele la casa sa, după leage.

⁵⁷Şi au purces tabăra şi au tăbărât la amiiazăzi a Emaumului.

⁵⁸Şi au zis Iuda: „Încingeţi-vă şi vă faceţi fii tari, şi fiţi gata pre dimineaţă, ca să daţi războiu asupra neamurilor acestora, care s-au adunat împrotiva noastră ca să ne piiarză pre noi şi sfintele noastre.

⁵⁹Că mai bine easte să murim noi în războiu, decât să vedem răutăţile neamului nostru şi ale sfintelor.

⁶⁰Iară precum va fi voia în ceriu, aşea să fie”.