Read Biblia de la Blaj, 1795 Macavei 2 2 Bible Online

Macavei 2 2 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Macavei 2 2

¹Şi să află în scrisori cum că Ieremia, prorocul, au poruncit celor ce era să se mute să ia foc, precum s-au arătat.

²Şi cum că au poruncit prorocul celor ce era să se mute, când le-au dat lor leage, ca să nu uite poruncile Domnului şi ca să nu rătăcească cu cugetele văzind chipuri de aur şi de argint şi podoaba cea de primpregiurul lor.

³Şi alte ca aceastea zicând, îi îndemna să nu depărteaze leagea de la inima lor.

⁴Şi era într-acea scrisoare cum că prorocul, luând răspuns, au poruncit ca cortul şi sicriiul să-l ducă cu sine.

⁵Şi, ieşind la muntele, în care s-au suit Moisi şi au văzut moştenirea lui Dumnezeu, şi cum că acolo venind Ieremia au aflat loc în peşteră şi cortul şi sicriiul şi jertvenicul tămâierii le-au băgat acolo şi uşa o au astupat.

⁶Şi, venind unii din cei ce mergea după el ca să însămneaze calea, şi nu o au putut găsi.

⁷Care lucru cunoscându-l Ieremiia, i-au înfruntat pre ei şi au zis că: «Necunoscut va fi locul acela, până când va aduna Dumnezeu adunarea norodului şi să va milostivi.

⁸Şi atunci, Domnul va arăta aceastea şi să va arăta mărirea Domnului şi norul precum şi lui Moisi s-au arătat, şi precum când s-au rugat Solomon să se sfinţască locul, cu mărire s-au arătat.

⁹Şi ca un înţălept au adus jertvă de sfinţirea şi de săvârşirea besearicii.

¹⁰Precum şi când s-au rugat Moisi cătră Domnul şi s-au pogorât foc din ceriu şi au mistuit ale jertvei, aşea şi Solomon s-au rugat, şi, pogorându-să foc, au ars arderile de tot.

¹¹Şi au zis Moisi: ‚Pentru că nu s-au mâncat ce era pentru păcat, s-au amistuit’.

¹²Aşijderea şi Solomon 8 zile au sărbat».

¹³Şi să spunea şi în scrisorile acealea şi în pomenirile lui Neemiia ca şi aceastea, şi cum, aducând raclă de cărţi, au adunat ceale despre împăraţi şi despre proroci, şi a lui David, şi cărţile ceale trimise ale împăraţilor pentru dări.

¹⁴Aşijderea şi a lui Iuda şi câte s-au întâmplat pentru războiul ce s-au făcut noao, toate le-au adunat şi sânt la noi.

¹⁵Dintru care de vă vor trebui să trimiteţi carii să vi le aducă voao.

¹⁶Vrând, dară, a face curăţeniia, v-am scris voao; drept aceaea, bine veţi face de veţi ţinea zilele aceastea.

¹⁷Şi Dumnezeu, Cel ce au mântuit pre tot norodul Său, au întors moşiia tuturor şi împărăţiia şi preoţiia şi sfinţeniia.

¹⁸În ce chip au făgăduit prin leage, că nădăjduim întru Dumnezeu, că curund ne va milui pre noi şi ne va aduna de supt ceriu, la locul cel sfânt.

¹⁹Că din mari răutăţi ne-au scos pre noi şi locul l-au curăţit.

²⁰Iară de Iuda Macaveul şi de fraţii lui şi de curăţeniia marii besearici şi de înnoirea oltariului,

²¹Şi de războaiele, ce au făcut asupra lui Antioh Epifan şi asupra lui Eupator, feciorului lui,

²²Şi arătările ceale din ceriu ce s-au făcut celor ce vitejeaşte s-au nevoit pentru jidovime, cât puţini fiind, ei toată ţara o au izbândit [1] şi mulţime de varvari au gonit.

²³Şi besearica cea în toată lumea vestită o au zidit şi cetatea o au făcut slobodă şi legile ceale părăsite le-au întors Domnul cu toată liniştea, milostiv fiindu-le lor.

²⁴Ceale de la Iason Chirineanul arătate în cinci cărţi vom cerca întru o carte a le scrie.

²⁵Pentru că, socotind curgerea numerilor şi greutatea care easte celor ce vreau a înceape poveştile istoriilor, pentru mulţimea materiei,

²⁶Am avut grijă ca celor ce vor vrea să cetească să fie mângăiare sufletească, iară celor ce să vor nevoi a le ţinea aminte, uşurare, şi tuturor celor ce vor ceti, folos.

²⁷Iară noao, carii ne-am apucat a scurta acest lucru, nu de mică osteneală, ci de lucru plin de priveghiiare ne-am apucat [2].

²⁸Ca şi celui ce găteaşte ospăţ şi caută folosul altora, nu e uşor. Însă pentru mulţămita celor mulţi, bucuroşi vom suferi pătimirea aceasta.

²⁹A aleage pre amăruntul adevărul fieştecărui lucru lăsăm celui ce au scris, iară întru aceasta mai mult ne ostenim, ca să stăm întru dreptariul scurtării.

³⁰Că precum meşterului casii ceii noao să cade a purta grije de toată aşezarea, iară cel ce să apucă a săpa şi a zugrăvi trebuie să caute ceale ce sânt spre podoabă, aşea trebuie a socoti şi de noi.

³¹Că a căuta şi a culeage multe cu amăruntul şi despre toate a face cuvânt celui ce scrie istoriia să cuvine.

³²Iară a urma scurtarea zicerii şi a lăsa cercetarea lucrării easte în voia celui ce face tălmăcirea.

³³De aici, dară, vom înceape cuvântarea, la ceale ce mai sus am zis atâta adăogând, că prostesc lucru ar fi înainte de istorie a înmulţi cuvintele şi istoriia a o scurta”.