Read Biblia de la Blaj, 1795 Macavei 2 6 Bible Online

Macavei 2 6 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Macavei 2 6

¹Şi nu după multă vreame au trimis împăratul pre un bătrân atinean să silească pre jidovi să se mute din legile ceale părinteşti şi să nu să ocârmuiască cu legile lui Dumnezeu.

²Şi să spurce şi besearica cea din Ierusalim şi să o numească a lui Joi [1] Olimpie, şi cea din Garizin, precum era lăcuitorii locului, a lui Joi, iubitoriului de oaspeţi.

³Ci cu anevoie şi grea era norodului tocmeala răutăţii aceştiia.

⁴Că besearica de curvie şi de beţii o au umplut păgânii, desfătându-să cu sodomii şi, în sfintele curţi, cu muieri împreunându-să şi înlăuntru băgând ceale ce nu să cuvinea.

⁵Şi oltariul s-au umplut de lucruri nelegiuite, care le oprea leagea.

⁶Şi nu era slobod nici a ţinea sâmbetele, nici a păzi sărbătorile ceale părinteşti, nici măcar jidov a să mărturisi pre sine a fi.

⁷Şi să ducea cu amară nevoie la zioa naşterii împăratului spre junghiiare în toată luna, şi, când era sărbătoarea Dionisilor, să silea jidovii având iadere să facă pompă lui Dionisie.

⁸Şi din îndemnul lui Ptolomeu au ieşit poruncă în cetăţile elineşti, ceale de prin vecini, ca şi jidovii, aşijderea, să facă să jertvească.

⁹Iară pre cei ce nu vor vrea să se mute la obiceaiurile elineşti să-i omoară, drept aceaea, nimica altă nu era a vedea, fără numai nevoie, carea îi asuprea pre ei.

¹⁰Că s-au adus doao muieri, care au fost pârâte că şi-au tăiat împregiur pruncii săi, pentru aceaea au spânzurat pruncii de ţiţele lor şi, prin cetate pre uliţe purtându-le, le-au aruncat jos de pre zid de au murit.

¹¹Iară alţii, alergând la peşterile ceale de pre aproape, ca ascunzindu-să să sărbeaze zioa sâmbetei, de care lucru dându-să ştire lui Filip, i-au ars, că să sfiia a-şi ajuta unul altuia, pentru mărirea aceii preacinstite zile.

¹²Iară rog pre cei ce vor ceti această carte să nu să îngrozască pentru nevoile aceastea, ci să socotească că muncile acestea, nu spre perire, ci spre învăţătură au fost neamului nostru.

¹³Că a nu să lăsa în multă vreame cei ce lucrează fărădeleage, ci degrab a cădea în munci, sămn de mare facere de bine easte.

¹⁴Că nu ca şi într-alte neamuri cu îndelungă răbdare aşteaptă Domnul până ce vor ajunge la plinirea păcatelor, şi apoi să-i muncească, ci asupra noastră aşea au socotit a fi, ca nu la sfârşitul păcatelor ajungând noi apoi să facă izbândă asupra noastră.

¹⁵Pentru aceaea, niciodată nu depărtează mila de la noi, ci, certându-ne cu nevoi, nu părăseaşte pre norodul Său.

¹⁶Însă aceastea, pentru ca să ne aducem aminte, aceastea să fie zise.

¹⁷Iară preste puţin, să cade să venim la poveaste.

¹⁸Unui om, anume Eleazar, carele era din cei de frunte cărturari şi trecut cu vârsta şi la faţă foarte frumos, căscându-i gura, îl silea să mânce carne de porc.

¹⁹Iară el, mai vârtos priimind moartea cea de cinste decât viiaţa cea de urâciune, de bună-voie s-au adus la muncă.

²⁰Şi, scuipind înainte, în ce chip să cădea a să apropiia cei ce îndrăznesc a să apăra de ceale ce nu să cuvine să le mânce pentru dragostea vieţii.

²¹Iară cei ce era rânduiţi la acea fără de leage jertvă, pentru cunoştinţa cea de mulţi ani a omului aceluia, luându-l deosebi, îl ruga să aducă cărnuri de el făcute, care era lui slobod a mânca, şi să se făţărnicească ca cum ar mânca de ceale ce au poruncit împăratul din cărnurile jertvei,

²²Ca, făcând aceasta, să scape de moarte şi, pentru prieteşugul cel vechiu cu ei, va afla milă.

²³Iară el, gând bun luând şi vreadnic fiind de vârstă şi de adâncele bătrâneaţe şi de cinstitele cărunteaţe care şi le agonisisă şi de creaşterea cea foarte bună din pruncie şi mai vârtos de cea sfântă şi de Dumnezeu pusă rănduiala legii, îndată au răspuns, zicând ca curând să-l trimiţă la iad.

²⁴„Că nu să cuvine vârstei noastre a făţărnici, ca mulţi din cei tineri să socotească cum că Eleazar, cel de noaozeci de ani, au trecut la obiceaiurile celor de alt neam.

²⁵Şi ei, pentru a mea făţărnicie şi pentru această puţină şi scurtă viiaţă, să vor amăgi prin mine, şi urâciune şi ocară bătrâneaţelor să-mi agonisesc.

²⁶Că măcar de întru această vreame de acum voiu scăpa de munca cea de la oameni, iară din mâinile Atotţiitoriului nici viu, nici mort, nu voiu scăpa.

²⁷Pentru aceaea, bărbăteaşte acum mutând viiaţa, mă voiu arăta vreadnic de bătrâneaţe.

²⁸Şi celor tineri pildă vitejească le voiu lăsa, ca cu grăbnicie şi cu bărbăţie să moară pentru cinstitele şi sfintele legi”. Şi aceastea zicând, îndată au venit la muncă.

²⁹Iară cei ce-l aducea inima sa cea bună, carea cu puţin mai înainte o arătasă cătră dânsul, în inimă răuvoitoare o au mutat, pentru cuvintele care mai înainte le-au fost grăit, care, precum socotea ei, era nebunie.

³⁰Şi, când era să moară de rane, suspinând, au zis: „Domnului celui ce are sfânta ştiinţă arătat easte că, putând eu să scap de moarte, greale durori rabdă cu trupul bătându-mă, iară cu sufletul bucuros pentru frica Lui pătimesc aceastea”.

³¹Şi, întru acest chip, acesta au murit, şi nu numai tinerilor, ci la mai mulţi a neamului, moartea sa lăsându-o pildă de vitejie şi pomenire de faptă bună.