Read Biblia de la Blaj, 1795 Macavei 2 8 Bible Online

Macavei 2 8 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Macavei 2 8

¹Iară Iuda Macaveul şi cei ce era cu el, pre ascuns mergând prin sate, chema pre rudenii şi pre cei ce rămăseasă în leagea jidovească şi, luându-i cu sine, au strâns ca la vro şease mii de bărbaţi.

²Şi s-au rugat Domnului ca să caute spre norodul cel decât toţi mai năcăjit şi să Se milostivească şi să nu Să îndure de besearica cea spurcată de oameni păgâni.

³Şi să-i fie milă de cetatea cea de tot stricată şi carea întocma cu pământul va să se facă şi să auză sângele celor omorâţi, care pururea strigă cătră El.

⁴Şi să-Şi aducă aminte de piiarderea cea fără de leage a pruncilor celor fără de păcate şi de hulele ceale grăite asupra numelui Lui şi să urască răutatea.

⁵Iară Macaveiu, având oaste adunată, şi nu-l putea suferi neamurile, mâniia Domnului s-au întors în milă.

⁶Şi fără de veaste venind, cetăţi şi sate ardea, şi locurile ceale de îndemână prinzindu-le, pre mulţi din vrăjmaşi biruindu-i îi întorcea în fugă.

⁷Şi mai vârtos noaptea făcea de acest fealiu de năvăliri, atâta cât pretutindinea s-au auzit veastea vitejiei lui.

⁸Deci, văzind Filip că în puţină vreame acel om atâta au sporit, şi mai adeaseori cu bun noroc purceade, au scris lui Ptolomeu, mai-marelui Chilo-Siriei şi al Finichiei, ca să ajute la lucrurile împăratului.

⁹Iară el îndată au ales pre Nicanor, feciorul lui Patroclu, unul din cei mai de frunte priiatini, şi l-au trimis supuindu-i din tot fealiul de neamuri nu mai puţin de doaozeci de mii, ca să piiarză tot neamul jidovilor, şi au însoţit lui şi pre Gorghiia, bărbat învăţat la oaste şi în lucrurile războiului ispitit.

¹⁰Şi au socotit Nicanor birul, cu care era împăratul detoriu romanilor, a căruia sumă era doao mii de talanţi, ca din robimea jidovilor să-l plinească.

¹¹Şi îndată au trimis la cetăţile ceale de pre lângă mare, chemând ca să vie să cumpere robi jidovi, făgăduind că noaozeci de robi va da pentru un talant, neaşteptând izbânda cea viitoare asupra lui de la Cel Atotputearnic.

¹²Iară Iuda au înţeles de venirea lui Nicanor.

¹³Şi, spuind celor ce era cu el de venirea taberii, cei fricoşi dintru ei şi carii nu avea nădeajde întru dreptatea lui Dumnezeu au fugit şi au ieşit din locurile sale.

¹⁴Iară ceialalţi toate ce le rămăseasă le vindea şi ruga pre Domnul ca să mântuiască pre cei vânduţi de necredinciosul Nicanor, mai înainte de a să lovi la războiu.

¹⁵Iară de nu pentru ei, pentru aşezământul care l-au făcut cu părinţii lor şi pentru că chiiamă preste sine preacinstit şi de mare cuviinţă numele Lui.

¹⁶Deci, adunând Macaveiu pre cei ce era cu el, carii era cu numărul şease mii, îi îndemna să nu să îngrozască de vrăjmaşi, nici să se teamă de mulţimea cea multă a neamurilor, carii cu nedreptate vine asupra lor, ci vitejeaşte să se oştească, puindu-şi înaintea ochilor ocara cea fără de leage făcută de ei în locul cel sfânt.

¹⁷Şi bătaia batjocoritei cetăţi şi surparea politiei strămoşeşti.

¹⁸Că aceia întru arme şi întru îndrăznire nădăjduiesc; iară noi întru Dumnezeu cel Atotputearnic nădăjduim, Carele şi pre cei ce vin asupra noastră şi pre toată lumea întru o clipeală poate să-i piiarză.

¹⁹Şi, afară de aceastea, le-au arătat lor şi apărările ceale făcute strămoşilor lor, şi izbânda cea de pre vreamea lui Sinahirim, cum au perit o sută optzeci şi cinci de mii.

²⁰Şi bătaia din Vavilon, cea asupra galateanilor făcută, în ce chip toţi au venit la bătaie opt mii, cu patru mii de machidoneani; iară machidoneanii trăgându-să înapoi, cei opt mii pre o sută şi doaozeci de mii au pierdut pentru ajutoriul ce li s-au făcut lor din ceriu, şi mult folos au luat.

²¹Cu aceastea i-au făcut pre ei să fie cu bună îndrăzneală şi pentru leage şi pentru patrie gata a muri.

²²Deci, în patru părţi împărţind oastea, rânduind şi pre fraţii săi povăţuitori la fieştecare rând, pre Simon şi pre Iosif şi pre Ionatan, fieştecăruia dintru ei supuind o mie şi cinci sute,

²³Şi încă şi pre Eleazar, să cetească sfânta carte, şi dându-le semn: „Cu ajutoriul lui Dumnezeu”, povăţuind el însuşi rândul cel dintâiu, s-au lovit cu Nicanor.

²⁴Şi, ajutându-le lor Atotputearnicul, au omorât din vrăjmaşi mai mult decât noao mii, şi au rănit şi au ciungărit de mădulări pre cea mai mare parte din tabăra lui Nicanor, şi pre toţi i-au silit să fugă.

²⁵Iară banii celor ce venisă să-i cumpere pre ei i-au luat şi, gonindu-i pre ei câtva, au încetat oprindu-i vreamea,

²⁶Pentru că era înainte de sâmbătă, pentru aceaea au încetat a-i goni pre ei mai mult.

²⁷Ci, luând de la ei armele şi prădându-i, au şezut sâmbătă pre loc, binecuvântând şi mărturisindu-să Domnului, Celui ce i-au mântuit pre ei în zioa aceasta, începătură de milă rânduind lor.

²⁸Iară după sâmbătă, celor neputincioşi şi văduvelor şi săracilor o parte din prăzi le-au dat, iară cealealalte ei întră sine şi pruncii lor le-au împărţit.

²⁹Şi după ce au făcut aceastea şi au făcut rugăciune de obşte, au rugat pre milostivul Domn ca până în sfârşit să fie în pace cu robii Săi.

³⁰După aceaea, lovind pre cei ce era cu Timoteiu şi cu Vakhid, mai mult decât doaozeci de mii dintr-înşii au omorât, şi întăririle ceale înalte le-au biruit şi prăzi multe au împărţit, întocma cu sine făcând părtaşi şi pre cei neputincioşi şi pre săraci şi pre văduve, încă şi pre cei bătrâni.

³¹Şi, culegând armele de la ei, toate cu socoteală le-au pus în locuri bune, iară cealealalte prăzi le-au adus la Ierusalim.

³²Şi au omorât şi pre Filarhin, carele era cu Timoteiu, că era om foarte spurcat şi multe năcazuri făcusă jidovilor.

³³Şi când au sărbat biruinţă în patrie, pre Calisten, cel ce au fost ars sfintele porţi, l-au aprins într-o căşcioară în carea fugisă, şi aşea au luat vreadnică plată de credinţa sa cea rea.

³⁴Iară preaticălosul Nicanor, cel ce aduseasă o mie de negoţitori să le vânză jidovi,

³⁵Cu ajutoriul lui Dumnezeu, smerit fiind de cei ce după părearea era ca o nimica, lăpădându-şi haina cea de mărire, prin mare fugind singur, au venit în Antiohiia, foarte la mare nevoie ajungând pentru piiarderea oştii.

³⁶Iară cel ce au făgăduit că va plăti bir romanilor din robimea ierusalimneanilor au mărturisit cum că jidovii au pre Dumnezeu apărătoriu, şi pentru aceaea sânt jidovii nerăniţi, căci ţinea legile ceale puse de El mai înainte.