Read Biblia de la Blaj, 1795 Mateiu 12 Bible Online

Mateiu 12 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Mateiu 12

¹În vreamea aceaea, mers-au Iisus sâmbăta prin sămănături, iară ucenicii Lui flămânzise şi au început a smulge spice şi a mânca.

²Iară fariseii, văzând, au zis Lui: „Iată, ucenicii Tăi fac ce nu easte slobod a face sâmbăta”.

³Iară El le-au zis lor: „Au n-aţi cetit ce au făcut David când au flămânzit însuşi şi cei ce era cu dânsul?

⁴Cum au întrat în Casa lui Dumnezeu şi au mâncat pâinile punerii înainte, care nu era lui slobod să le mânce, nici celor ce era cu el, fără numai sânguri preoţilor?

⁵Sau n-aţi cetit în leage că sâmbăta preoţii în besearică spurcă sâmbăta şi nevinovaţi sânt?

⁶Iară zic voao, că mai mare decât besearica easte aici.

⁷Iară de aţi şti ce easte «Milă vreau, şi nu jertvă», niciodată n-aţi fi osândit pre cei nevinovaţi.

⁸Că Domn easte şi al sâmbetii Fiiul Omenesc”.

⁹Şi, trecând de acolo, au venit în sinagoga lor.

¹⁰Şi, iată, un om era, având mână uscată; şi ei întreba pre Dânsul, zicând: „Slobod easte a vindeca sâmbăta?” Ca să-L vinovăţască pre El.

¹¹Iară El le-au zis lor: „Cine easte dintru voi omul carele va avea o oaie şi, de va cădea aceasta sâmbăta în groapă, au nu o va apuca şi o va scoate?

¹²Dară omul cu cât easte mai ales [1] decât oaia? Drept aceaea, slobod easte sâmbăta a face bine”.

¹³Atunci, au zis omului: „Întinde mâna ta”; şi o au întins şi s-au făcut sănătoasă ca şi ceaealaltă.

¹⁴Iară fariseii, ieşind, au făcut sfat asupra Lui, ca să-L piiardă pre Dânsul.

¹⁵Iară Iisus, cunoscând, S-au dus de acolo; şi au mers după Dânsul gloate multe şi i-au tămăduit pre ei, pre toţi.

¹⁶Şi le-au poruncit lor ca să nu-L vă dească pre El.

¹⁷Ca să se plinească ce s-au zis prin Isaiia, prorocul, ce zice:

¹⁸„Iată, Pruncul Mieu, pre Carele L-am ales, iubitul Mieu, întru Carele bine au voit sufletul Mieu. Pune-voiu Duhul Mieu preste Dânsul şi judecată neamurilor va vesti.

¹⁹Nu să va prici, nici va striga, nici va auzi cineva în uliţe glasul Lui.

²⁰Trestiia zdrobită nu o va frânge şi inul ce fumegă nu-l va stânge, până ce va scoate judecata spre biruinţă.

²¹Şi în numele Lui neamurile vor nădăjdui”.

²²Atunci, s-au adus Lui un îndrăcit, orb şi mut, şi l-au tămăduit pre el, cât cel orb şi mut şi vorbea şi vedea.

²³Şi să mira toate noroadele, şi zicea: „Au, doară, acesta easte Hristos, Fiiul lui David?”

²⁴Iară fariseii, auzind, au zis: „Acesta nu scoate dracii, fără numai cu Velzevuv, domnul dracilor”.

²⁵Iară Iisus, ştiind gândurile lor, le-au zis lor: „Toată împărăţiia ce să împărăchează între sine să va pustii; şi toată cetatea sau casa ce să împărechează între sine nu va sta.

²⁶Şi, deacă satana scoate pre satana, întră sine s-au împărăcheat; cum, dară, va sta împărăţiia lui?

²⁷Şi, deaca Eu cu Velzevuv scoţ dracii, fiii voştri cu cine-i scot? Pentru aceasta, ei vor fi judecătorii voştri [2].

²⁸Iară deacă Eu, cu Duhul lui Dumnezeu, scoţ dracii, au ajuns, dară, la voi împărăţiia lui Dumnezeu.

²⁹Sau cum poate cineva să între în casa celui tare şi să jăfuiască vasăle lui, de nu va lega întâiu pre cel tare şi atunci va jefui casa lui?

³⁰Cel ce nu easte cu Mine împrotiva Mea easte, şi cel ce nu strânge cu Mine răsipeaşte.

³¹Pentru aceasta, zic voao: Tot păcatul şi hula să va ierta oamenilor, iară hula carea easte asupra Duhului nu să va ierta oamenilor.

³²Şi oricine va zice cuvânt împrotiva Fiiului Omenesc să va ierta lui, iară cel ce va zice împrotiva Duhului Sfânt nu să va ierta lui nici întru acest veac, nici în cel ce va să fie.

³³Sau faceţi pom bun şi rodul lui bun; sau faceţi pom [3] rău şi rodul lui rău; că din rod să cunoaşte pomul.

³⁴Pui de vipere, cum puteţi grăi ceale bune, fiind răi? Că din prisosinţa inimii grăiaşte gura.

³⁵Omul cel bun din vistieriia cea bună a inimii scoate ceale bune; şi omul cel rău din vistieriia cea rea scoate ceale reale.

³⁶Iară zic voao că tot cuvântul deşert, care-l vor grăi oamenii, vor da samă de dânsul în zioa judecăţii.

³⁷Că din cuvintele tale te vei îndrepta şi din cuvintele tale te vei osândi”.

³⁸Atunci, au răspuns unii din cărturari şi din farisei, zicând: „Învăţătoriule, vom să vedem sămn de la Tine”.

³⁹Iară El, răspunzind, au zis lor: „Neamul rău şi preacurvariu sămn pofteaşte şi nu să va da lui sămn, numai sămnul lui Iona, prorocul.

⁴⁰Că, precum au fost Iona în pântecele chitului trei zile şi trei nopţi, aşa va fi şi Fiiul Omenesc în inima pământului trei zile şi trei nopţi.

⁴¹Bărbaţii nineviteani să vor scula la judecată cu neamul acesta şi-l vor osândi pre el, că aceia s-au pocăit la propoveduirea lui Iona; şi, iată, mai mult decât Iona, easte aici.

⁴²Împărăteasa austrului să va scula la judecată cu neamul acesta şi-l va osândi pre el, că au venit de la marginea pământului, ca să audă înţelepciunea lui Solomon; şi, iată, aici mai mult decât Solomon easte.

⁴³Iară când iasă duhul cel necurat din om, umblă prin locuri fără de apă, căutându-şi odihnă, şi nu găseaşte.

⁴⁴Atunci, zice: «Întoarce-mă-voiu în casa mea, de unde am ieşit», şi venind o află îndeleate [4], măturată şi înfrumsăţată.

⁴⁵Atunci, să duce şi ea cu sine şeapte alte duhuri, mai reale decât sine, şi, întrând, lăcuiesc acolo şi sânt ceale mai de pre urmă ale omului aceluia, mai reale decât ceale dintâiu. Aşa va fi şi acestui neam rău”.

⁴⁶Şi, încă grăind El gloatelor, iată, muma şi fraţii Lui sta afară, poftind [5] a grăi cu Dânsul.

⁴⁷Şi au zis Lui oarecarele: „Iată, mumă-Ta şi fraţii Tăi stau afară, cercând să grăiască cu Tine”.

⁴⁸Iară el, răspunzind, au zis celui ce I-au zis Lui: „Carea easte muma Mea şi carii sânt fraţii Miei?”

⁴⁹Şi, tinzind mâna Sa spre ucenicii Săi, au zis: „Iată, muma Mea şi fraţii Miei.

⁵⁰Că oricine va face voia Tatălui Mieu Carele easte în ceriuri, acela easte fratele Mieu şi sora şi muma Mea”.