Read Biblia de la Blaj, 1795 Mateiu 13 Bible Online

Mateiu 13 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Mateiu 13

¹Şi, în ziua aceaea, ieşind Iisus din casă, şădea lângă mare.

²Şi s-au adunat la Dânsul gloate multe, cât I-au căutat Lui a întra şi a şedea în corabie, şi toată gloata sta pre ţermure.

³Şi le-au grăit lor mult în pilde, zicând: „Iată, au ieşit sămănătoriul să samene.

⁴Şi, sămănând El, unele au căzut lângă cale şi au venit pasările şi le-au mâncat.

⁵Iară altele au căzut pre petriş, unde nu avea pământ mult, şi îndată au răsărit, pentru că nu era afund în pământ.

⁶Deci, răsărind soarele, s-au veştejit şi, pentru că nu avea rădăcină, s-au uscat.

⁷Iară altele au căzut în spini şi au crescut spinii şi le-au înecat.

⁸Iară altele au căzut în pământ bun şi da rod, una o sută, iară alta şasăzeci, iară alta treizeci.

⁹Cel ce are urechi de auzit să audă.

¹⁰Şi, apropiindu-să ucenicii, au zis Lui: „Pentru ce în pilde grăieşti lor?”

¹¹Iară El, răspunzind, au zis lor că: „Voao s-au dat a cunoaşte tainele împărăţiei ceriurilor, iară lor nu s-au dat.

¹²Că cel ce are să va da lui şi va prisosi lui, iară cel ce nu are şi ce are să va lua de la el.

¹³Pentru aceasta grăiesc lor în pilde, că, văzind, nu văd şi, auzind, nu aud, nici înţăleg.

¹⁴Şi să plineaşte întru ei prorociia lui Isaiia, care zice: «Cu auzitul veţi auzi şi nu veţi înţăleage şi privind [1] veţi privi şi nu veţi vedea».

¹⁵Că s-au îngroşat inima norodului acestuia, şi cu urechile greu au auzit şi ochii săi i-au închis, ca nu cândva să vadă cu ochii şi cu urechile să audă şi cu inima să înţăleagă şi să se întoarcă şi să-i vindec pre ei.

¹⁶Iară ochii voştri sânt fericiţi că văd şi urechile voastre că aud.

¹⁷Că adevăr zic voao că mulţi proroci şi drepţi au dorit să vadă ceale ce vedeţi voi, şi nu au văzut, şi să audă ceale ce auziţi, şi n-au auzit.

¹⁸Voi, dară, auziţi pilda sămănătoriului.

¹⁹La tot cel ce aude cuvântul împărăţiei şi nu înţăleage vine cel rău şi răpeaşte ce s-au sămânat în inima lui; acesta easte care s-au sămănat lângă cale.

²⁰Iară care easte pre pietrişi sămănat, acesta easte carele aude cuvântul şi îndată cu bucurie priimeaşte.

²¹Şi nu are rădăcină în sine, ci easte până la o vreame, iară când să face năcaz sau goană pentru cuvânt, îndată să sminteaşte.

²²Iară care s-au sămânat în spini, acesta easte care-l aude cuvântul, şi grija veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiei sugrumă cuvântul şi să face fără de rod.

²³Iară cel ce s-au sămânat în pământ bun, acesta easte cel ce aude cuvântul şi-l înţăleage, şi carele aduce rod şi face unul o sută, altul şasăzeci, iară altul treizeci”.

²⁴Altă pildă au pus lor, zicând: „Asămănatu-s-au împărăţiia ceriurilor omului carele au sămănat sămânţă bună în ţarina sa.

²⁵Iară dormind oamenii, venit-au vrăjmaşul lui şi au sămănat neghină întră [2] grâu şi s-au dus.

²⁶Iară deacă au crescut iarba şi au făcut rod, atunci s-au arătat şi neghinile.

²⁷Şi, venind slugile stăpânului casii, au zis lui: «Doamne, au n-ai sămănat sămânţă bună în ţarina ta? De unde, dară, are neghină?»

²⁸Iară el au zis lor: «Omul vrăjmaş au făcut aceasta». Iară slugile au zis lui: «Dară vreai, să meargem să le smulgem?»

²⁹Iară el au zis: «Ba, ca nu cumva, smulgând neghinile, să smulgeţi împreună cu eale grâul».

³⁰Lăsaţi să crească amândoao împreună până la seacere şi în vreamea seacerii voiu zice săcerătorilor: «Strângeţi întâiu neghinile şi le legaţi snopi, ca să le ardem, iară grâul îl strângeţi în jitniţa mea»”.

³¹Altă pildă au pus lor, zicând: „Aseamenea easte împărăţiia ceriurilor grăunţului de muştariu, care, luându-l omul, l-au sămănat în ţarina sa;

³²Carele easte mai mic decât toate săminţele, iară deacă creaşte easte mai mare decât toate verdeţile şi să face copaci, cât vin pasările ceriului şi lăcuiesc în ramurile lui”.

³³Altă pildă le-au grăit lor: „Aseamenea easte împărăţiia ceriurilor aluatului, carele, luându-l muiarea, l-au ascuns în trei măsuri de făină, până ce s-au dospit tot”.

³⁴Aceastea toate au grăit Iisus în pilde gloatelor şi fără de pildă nu grăia lor;

³⁵Ca să se plinească ce s-au zis prin prorocul, ce zice: „Deşchide-voiu în pilde gura mea şi voiu arăta ceale ascunse din începutul lumii”.

³⁶Atunci, lăsând [3] gloatele, au venit în casă Iisus şi s-au apropiiat la Dânsul ucenicii Lui, zicând: „Spune noao pilda neghinilor ţarinii”.

³⁷Iară el, răspunzind, au zis lor: „Cel ce au sămânat sămânţă bună easte Fiiul Omenesc.

³⁸Iară ţarina easte lumea; iară sămânţa cea bună, aceştia sânt fiii împărăţiei; iară neghinile sânt fiii celui rău.

³⁹Iară vrăjmaşul cel ce le-au sămânat pre eale easte diiavolul; iară săcerişul easte sfârşitul veacului, iară săcerătorii sânt îngerii.

⁴⁰Deci cum să strâng neghinile şi să ard cu foc, aşa va fi la sfârşitul veacului.

⁴¹Va trimite Fiiul Omenesc pre îngerii Săi şi vor aduna dintru împărăţiia Lui toate smintealele şi pre cei ce fac fărădeleage.

⁴²Şi-i vor arunca pre ei în cuptoriul cel de foc, acolo va fi plâns şi scărşnirea dinţilor.

⁴³Atunci, drepţii vor străluci ca soarele întru împărăţiia Tatălui lor. Cel ce are urechi de auzit să audă.

⁴⁴Iarăşi, aseamenea easte împărăţiia ceriurilor comoarăi ascunsă în ţarină, care aflându-o omul o au ascuns şi de bucuriia ei să duce şi toate câte are le vinde şi cumpără ţarina aceaea.

⁴⁵Iarăşi, aseamenea easte împărăţiia ceriurilor omului neguţătoriu, celui ce căuta mărgăritariu bun.

⁴⁶Carele aflând un mărgăritariu de mult preţ, mergând, au văndut toate câte au avut şi l-au cumpărat.

⁴⁷Iarăşi, aseamenea easte împărăţiia ceriurilor năvodului aruncat în mare şi au adunat de tot fealiul de peaşte;

⁴⁸Carele, deacă s-au umplut, scoţindu-l la margine şi şezând, au ales pre cei buni în vase, iară pre cei răi i-au lăpădat afară.

⁴⁹Aşa va fi la sfârşitul veacului, vor ieşi îngerii şi vor despărţi pre cei răi din mijlocul celor drepţi.

⁵⁰Şi îi vor arunca pre ei în cuptoriul cel de foc; acolo va fi plâns şi scârşnirea dinţilor”.

⁵¹Grăit-au lor Iisus: „Înţăles-aţi aceastea toate?” Grăit-au Lui: „Aşea, Doamne!”

⁵²Iară El le-au zis lor: „Pentru aceasta, tot cărturariul învăţat spre împărăţiia ceriurilor aseamenea easte omului stăpân de casă, carele scoate din vistieriia sa noao şi vechi”.

⁵³Şi au fost deacă au sfârşit Iisus pildele aceastea, au trecut de acolo.

⁵⁴Şi, venind în moşiia Sa, învăţa pre ei în sinagoga lor, cât să mira ei şi zicea: „De unde easte Lui înţelepciunea aceasta şi puterile?

⁵⁵Au nu easte Acesta ficiorul meşterului de lemn? Au nu să chiiamă muma Lui Mariia? Şi fraţii Lui, Iacov şi Iosie şi Simon şi Iuda?

⁵⁶Şi surorile Lui au nu sânt toate la noi? De unde, dară, sânt Lui toate aceastea?”

⁵⁷Şi să smintea întru Dânsul; iară Iisus au zis lor: „Nu easte prorocul fără cinste, numai în moşiia sa şi în casa sa”.

⁵⁸Şi n-au făcut acolo puteri multe pentru necredinţa lor.