Read Biblia de la Blaj, 1795 Mateiu 14 Bible Online

Mateiu 14 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Mateiu 14

¹În vreamea aceaea, au auzit Irod, tetrarul, veastea lui Iisus.

²Şi au zis slugilor sale: „Acesta easte Ioan Botezătoriul; el au înviiat din morţi şi pentru aceasta să fac puteri întru el”.

³Că Irod, prinzând pre Ioan, l-au legat şi l-au băgat în temniţă pentru Irodiiada, muiarea lui Filip, fratelui său.

⁴Că zicea Ioan lui: „Nu easte slobod ţie să o aibi pre ea”.

⁵Şi, vrând să-l omoară pre el, s-au temut de norod, că ca pre un proroc îl avea pre dânsul.

⁶Iară când au fost zioa naşterii lui Irod, jucat-au fata Irodiiadii în mijloc şi au plăcut lui Irod.

⁷Pentru aceaea, cu jurământ au făgăduit că-i va da ei orice ar ceare.

⁸Iară ea, fiind mai nainte învăţată de mumă-sa, au zis: „Dă-mi aici, în tipsie, capul lui Ioan Botezătoriul”.

⁹Şi s-a întristat împăratul, iară pentru jurământul şi pentru cei ce împreună şădea, au poruncit să i să dea.

¹⁰Şi, trimiţind, au tăiat capul lui Ioan în temniţă.

¹¹Şi s-au adus capul lui în tipsie şi s-au dat featii şi l-au dus la mumă-sa.

¹²Şi, venind ucenicii lui, au luat trupul şi l-au îngropat, şi mergând, au spus lui Iisus.

¹³Şi, auzând Iisus, S-au dus de acolo cu corabiia în loc pustiiu, sângur; şi, auzind gloatele, s-au dus după Dânsul, pedestri din cetăţi.

¹⁴Şi, ieşind Iisus, au văzut gloate multe şi Ioan I s-au făcut milă de dânşii şi au tămăduit pre bolnavii lor.

¹⁵Iară deacă s-au făcut seară, au venit la dânsul ucenicii Lui, zicând: „Locul easte pustâiu şi vreamea au trecut, slobozi gloatele ca, ducându-să în sate, să-şi cumpere bucate”.

¹⁶Iară El le-au zis lor: „Nu trebuie să se ducă, daţi-le voi să mănânce”.

¹⁷Iară ei I-au zis Lui: „Nu avem aici, fără numai cinci pâini şi doi peşti”.

¹⁸Iară El au zis: „Aduceţi-le încoace, Mie”.

¹⁹Şi, poruncind să şadă gloatele pre iarbă, luând ceale cinci pâini şi cei doi peşti, căutând la ceriu, au binecuvântat şi, frângând, au dat ucenicilor pânile, iară ucenicii, gloatelor.

²⁰Şi au mâncat toţi şi s-au săturat şi au luat rămăşiţe de sfărmituri, doaosprăzeace coşuri pline.

²¹Iară cei ce au mâncat au fost bărbaţi ca la cinci mii, fără de muieri şi de prunci.

²²Şi îndată au silit Iisus pre ucenicii Săi să între în corabie şi să meargă înaintea Lui de ceaea parte, până când va slobozi gloatele.

²³Şi, slobozând gloatele, S-au suit în munte, sângur, să Se roage şi, făcându-să seară, era singur acolo.

²⁴Iară corabiia era în mijlocul mării, învăluindu-să de valuri, că era împrotivnic vântul.

²⁵Iară întru a patra strajă de noapte, au mers la dânşii Iisus, umblând pre mare.

²⁶Şi, văzându-L pre El ucenicii umblând pre mare, s-au turburat [1], zicând că nălucă easte şi de frică au strigat.

²⁷Iară Iisus îndată au grăit lor, zicând: „Cutezaţi, Eu sânt, nu vă teameţi”.

²⁸Iară răspunzind Petru, au zis Lui: „Doamne, de eşti Tu, porunceaşte-mi să viu la Tine pre apă”.

²⁹Iară El au zis: „Vino”. Şi, ieşind Petru din luntre, umbla pre apă, ca să vină la Iisus.

³⁰Iară văzând vânt tare, s-au temut şi, începând a se afunda, au strigat, zicând:„Doamne, mântuiaşte-mă”.

³¹Şi, îndată, tinzind Iisus mâna, l-au apucat pre el şi au zis: „Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?”

³²Şi, întrând ei în corabie, au stătut vântul.

³³Iară cei ce era în corabie, venind, s-au închinat Lui, zicând: „Cu adevărat Fiiul lui Dumnezeu eşti”.

³⁴Şi, trecând, au venit în pământul Ghenisaretului.

³⁵Şi, cunoscându-L pre Dânsul bărbaţii locului aceluia, au trimis primprejur, în toată laturea aceaea, şi au adus la Dânsul pre toţi cei bolnavi.

³⁶Şi-L ruga pre Dânsul ca macar numai de poalele [2] veşmintelor Lui să se atingă; şi câţi s-au atins s-au mântuit.