Read Biblia de la Blaj, 1795 Mateiu 25 Bible Online

Mateiu 25 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Mateiu 25

¹Atunci, să va asămăna împărăţiia ceriurilor cu zeace feate, care, luându-şi candilele sale, au ieşit întru întâmpinarea mirelui.

²Şi cinci dintru eale era înţăleapte, iară cinci, nebune.

³Ceale nebune, luându-şi candilele sale, nu au luat cu sine untdelemn.

⁴Iară ceale înţăleapte au luat untdelemn în vasăle sale, cu candilele sale.

⁵Deci, zăbovindu-să mirele, au dormitat toate şi au adormit.

⁶Iară la miezul nopţii s-au făcut strigare: «Iată, mirele vine! Ieşiţi întru întâmpinarea lui».

⁷Atunci, s-au sculat toate featele acealea şi şi-au împodobit candilele sale.

⁸Iară ceale nebune au zis celor înţeleapte: «Daţi-ne noao din untuldelemn al vostru, că candilele noastre să stâng».

⁹Şi au răspuns ceale înţăleapte, zicând: «Dar de nu ne va agiunge noao şi voao, ci mai bine meargeţi la cei ce vând şi vă cumpăraţi voao».

¹⁰Şi, mergând eale să cumpere, venit-au mirele şi ceale ce erau gata au întrat cu el la nuntă şi s-au închis uşa.

¹¹Iară mai apoi a venit şi cealealalte feate, zicând: «Doamne, doamne, deşchide noao».

¹²Iară el, răspunzind, au zis: «Adevăr zic voao, nu vă ştiu [1] pre voi».

¹³Drept aceaea, privegheaţi, că nu ştiţi zioa, nici ceasul, în care Fiiul Omenesc va veni [2].

¹⁴Că în ce chip un om, mergând departe, au chemat slugile sale şi le-au dat lor avuţiia sa,

¹⁵Şi unuia i-au dat cinci talanţi, altuia doi, iară altuia unul, fieştecăruia după putearea lui, şi îndată s-au dus.

¹⁶Deci, mergând cel ce luasă cinci talanţi, au lucrat cu ei şi au făcut alţi cinci talanţi.

¹⁷Aşijderea, şi cel cu doi, au dobândit şi el alţi doi.

¹⁸Iară cel ce luasă unul, ducându-să, au săpat în pământ şi au ascuns argintul domnului său.

¹⁹Şi după multă vreame, venit-au [3] domnul slugilor acelora şi au luat socoteală cu ei.

²⁰Şi, venind cel ce luasă cinci talanţi, adus-au şi alţi cinci talanţi, zicând: «Doamne, cinci talanţi mi-ai dat, iată alţi cinci talanţi am dobândit cu ei».

²¹Iară domnul său i-au zis lui: «Bine, slugă bună şi credincioasă, preste puţin ai fost credincios, preste multe te voiu pune, întră întru bucuriia domnului tău».

²²Şi, venind şi cel ce luasă doi talanţi, au zis: «Doamne, doi talanţi mi-ai dat, iată, alţi doi talanţi am dobândit cu ei».

²³Şi i-au zis lui domnul său: «Bine, slugă bună şi credincioasă, preste puţin ai fost credincios, preste multe te voiu pune, întră întru bucuriia domnului tău».

²⁴Şi, venind şi cel ce luasă un talant, au zis: «Doamne, te-am ştiut că eşti om greu, seaceri unde nu ai sămânat şi aduni de unde nu ai răsipit.

²⁵Şi, temându-mă, m-am dus de am ascuns talantul tău în pământ, iată, ai al tău».

²⁶Şi, răspunzind domnul său, i-au zis lui: «Slugă rea şi leaneşe, ştiut-ai că seacer unde n-am sămânat şi adun de unde nu am răsipit.

²⁷Căzutu-ţi-s-au ţie să dai argintul mieu schimbătorilor şi venind eu aş fi luat al mieu cu dobândă».

²⁸Luaţi, dară, de la el talantul şi-l daţi celui ce are zeace talanţi.

²⁹Că tot celui ce are să va da lui şi va prisosi, iară de la cel ce nu are şi ce are să va lua de la el.

³⁰Şi pre sluga cea netreabnică aruncaţi-o întru întunearecul cel mai din afară; acolo va fi plângere şi crâjnire dinţilor.

³¹Iară când va veni Fiiul Omenesc întru mărirea Sa şi toţi sfinţii îngeri cu Dânsul, atunci va şedea pre scaunul măririi Sale.

³²Şi să vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi va despărţi pre ei, unul de cătră altul, cum aleage păstoriul oile din capre.

³³Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iară caprele de-a stânga.

³⁴Atunci, va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: «Veniţi, blagosloviţii Părintelui Mieu, moşteniţi împărăţiia, carea e gătită voao de la întemeiarea lumii.

³⁵Că am flămânzit şi Mi-aţi dat de am mâncat; însătoşeat-am şi Mi-aţi dat de am beut; strein am fost şi M-aţi priimit.

³⁶Gol, şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat pre Mine; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine».

³⁷Atunci, vor răspunde Lui drepţii, zi-când: «Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însătat şi Ţi-am dat de ai beut?

³⁸Sau când Te-am văzut strein şi Te-am priimit? Sau gol, şi Te-am îmbrăcat?

³⁹Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine?»

⁴⁰Şi, răspunzind Împăratul, va zice lor: «Adevăr zic voao, încât aţi făcut unuia dintru aceşti fraţi mai mici ai Miei, Mie aţi făcut».

⁴¹Atunci, va zice şi celor de-a stânga Lui: «Duceţi-vă de la Mine, blăstămaţilor, în focul de veaci, care e gătit diiavolului şi îngerilor lui.

⁴²Că am flămânzit şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însătoşeat-am şi nu Mi-aţi dat să beau.

⁴³Strein am fost şi nu M-aţi priimit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă şi nu M-aţi cercetat».

⁴⁴Atunci, vor răspunde Lui şi ei, zicând: «Doamne, când Te-am văzut flămând sau însătat sau strein sau gol sau bolnav sau în temniţă şi nu am slujit Ţie?»

⁴⁵Atunci, va răspunde lor, zicând: «Adevăr zic voao, încât nu aţi făcut unuia dintru aceşti mai mici, nici Mie nu aţi făcut».

⁴⁶Şi vor mearge aceştia în munca de veaci, iară drepţii în viiaţa de veaci”.