Read Biblia de la Blaj, 1795 Mateiu 5 Bible Online

Mateiu 5 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Mateiu 5

¹Iară văzând gloatele, S-au suit în munte, şi şăzând El, s-au apropiiat la Dânsul ucenicii Lui.

²Şi, deşchizând gura Sa, învăţa pre ei, zicând:

³„Fericiţi cei săraci cu duhul, că acelora easte împărăţiia ceriurilor!

⁴Fericiţi cei ce plâng, că aceia să vor mângăia!

⁵Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul!

⁶Fericiţi cei ce flămânzesc şi însătoşează de dreptate, că aceia să vor sătura!

⁷Fericiţi cei milostivi, că aceia să vor milui!

⁸Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pre Dumnezeu!

⁹Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fii lui Dumnezeu să vor chema!

¹⁰Fericiţi cei ce să gonesc pentru dreptate, că acelora easte împărăţiia ceriurilor!

¹¹Fericiţi veţi fi când vă vor ocărî pre voi şi vă vor goni şi vor zice tot cuvântul rău împrotiva voastră, minţind pentru Mine.

¹²Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă easte în ceriuri. Că aşa au gonit pre prorocii cei mai înainte de voi.

¹³Voi sânteţi sarea pământului; iară de să va împuţi sarea, cu ce să va săra? Mai mult, nu va fi de treabă [1], fără numai să se lapede afară şi să se calce de oameni.

¹⁴Voi sânteţi lumina lumii; nu poate cetatea să se ascunză deasupra muntelui stând [2].

¹⁵Nici aprind lumina şi o pun supt obroc, ci în sfeaşnic, şi luminează tuturor celor din casă.

¹⁶Aşea să lumineaze lumina voastră înaintea oamenilor, ca, văzând faptele voastre ceale bune, să mărească pre Tatăl vostru Cel din ceriuri.

¹⁷Să nu gândiţi că am venit să strâc leagea sau prorocii. N-am venit să o strâc, ci să o plinesc.

¹⁸Că adevăr zic voao, până ce va treace ceriul şi pământul, o iotă sau o cirtă nu va treace din leage, până ce toate să vor face.

¹⁹Deci, cel ce va strica una dintru aceaste porunci mai mici şi va învăţa aşea pre oameni, mai mic să va chema întru împărăţiia ceriurilor; iară cel ce va face şi va învăţa, acesta mare să va chema întru împărăţiia ceriurilor.

²⁰Că zic voao că, de nu va întreace dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi întra întru împărăţiia ceriurilor.

²¹Auzit-aţi că s-au zis celor mai demult: «Să nu ucizi; iară cel ce va ucide vinovat va fi judecăţii».

²²Iară Eu zic voao că tot cel ce să mânie pre fratele său în deşert vinovat va fi judecăţii; iară cine va zice fratelui său «Raca» [3] vinovat va fi săborului; iară cel ce-i va zice «Nebune» vinovat va fi gheenii [4] focului.

²³Deci, dară, de aduci darul tău la oltariu şi acolo-ţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva asupra ta,

²⁴Lasă acolo darul tău înaintea oltariului şi mergi de te împacă întâiu cu fratele tău; şi atunci, venind, ado darul tău.

²⁵Împacă-te cu părâşul tău degrab, până eşti pre cale cu el, ca nu cumva să te dea părâşul judecătoriului, şi judecătoriul să te dea slugii şi să te arunce în temniţă.

²⁶Adevăr zic ţie: Nu vei ieşi de acolo, până nu vei da fileariul cel mai de pre urmă.

²⁷Auzit-aţi că s-au zis celor mai demult: «Să nu curveşti».

²⁸Iară Eu zic voao că tot cel ce să uită la muiare, ca să o poftească pre ea, iată, au curvit cu ea întru inima sa.

²⁹Iară de te sminteaşte pre tine ochiul tău cel drept, scoate-l pre el şi-l lapădă de la tine; că mai bine easte ţie ca să piiară unul din mădulările tale şi nu tot trupul să se arunce în gheena.

³⁰Şi, de te sminteaşte pre tine mâna ta cea dreaptă, taie-o pre ea şi o lapădă de la tine; că mai bine easte ţie ca să piiară unul din mădulările tale şi nu tot trupul tău să se arunce în gheena.

³¹Şi s-au zis că: «Oricine-şi va lăsa muiarea sa să-i dea ei carte de slobozire».

³²Iară Eu zic voao că tot cel ce-şi va lăsa muiarea sa, fără de cuvânt de curvie, o face pre ea să preacurvească şi cel ce va lua pre cea lăsată preacurveaşte.

³³Iară aţi auzit că s-au zis celor de demult: «Să nu juri strâmb; ci să dai Domnului jurământurile tale».

³⁴Iară Eu zic voao: Nicidecum să nu juraţi, nici pre ceriu, că easte scaonul lui Dumnezeu,

³⁵Nici pre pământ, că easte aşternut picioarelor Lui; nici pre Ierusalim, că easte cetatea marelui Împărat,

³⁶Nici pre capul tău să nu juri, că nu poţi să faci un păr alb sau negru.

³⁷Ci să fie cuvântul vostru: «Aşea, aşea; nu, nu»; iară ce easte mai mult decât aceastea de la cel rău easte.

³⁸Auzit-aţi că s-au zis: «Ochiu pentru ochiu şi dinte pentru dinte».

³⁹Iară Eu zic voao: Să nu vă puneţi împrotiva răului, ci de te va lovi cineva preste faţa obrazului cea dreaptă, întoarce-i lui şi ceaealaltă.

⁴⁰Şi celui ce va să se judece cu tine şi să-ţi ia haina ta, lasă-i lui şi cămaşa.

⁴¹Şi, de te va sili cineva să mergi un mil de loc, mergi cu el doao.

⁴²Celui ce ceare de la tine dă-i, şi de cel ce va să se împrumute de la tine nu te întoarce.

⁴³Auzit-aţi că s-au zis: «Să iubeşti pre de-aproapele tău şi să urăşti pre vrăjmaşul tău».

⁴⁴Iară Eu zic voao: Iubiţi pre vrăjmaşii voştri, grăiţi de bine pre cei ce vă grăiesc de rău pre voi, faceţi bine celor ce vă urăsc pre voi şi vă rugaţi pentru cei ce vă asupresc şi vă gonesc pre voi.

⁴⁵Ca să fiţi fii Tatălui vostru, Carele easte în ceriuri; că soarele Său îl răsare preste cei răi şi preste cei buni şi ploao preste cei drepţi şi preste cei nedrepţi.

⁴⁶Că, de veţi iubi pre cei ce vă iubesc pre voi, ce plată veţi avea? Au nu şi vameşii fac aceasta?

⁴⁷Şi de veţi întreba de sănătate numai pre priiatinii voştri, ce faceţi mai mult? Au nu şi păgânii fac aşa?

⁴⁸Drept aceaea, fiţi voi desăvârşit, precum şi Tatăl vostru Cel din ceriuri easte desăvârşit.