Read Biblia de la Blaj, 1795 Marco 1 Bible Online

Marco 1 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Marco 1

¹Înceaperea Evangheliei a lui Iisus Hristos, Fiiul lui Dumnezeu.

²Precum s-au scris în: „Iată, Eu voiu trimite îngerul Mieu, înaintea feaţii Tale, carele va găti calea Ta înaintea Ta.

³Glasul celui ce strâgă în pustie: „Gătiţi calea Domnului, dreapte faceţi cărările Lui”.

⁴Era Ioan, botezând în pustie şi propoveduind botezul pocăinţii întru iertarea păcatelor.

⁵Şi ieşea la dânsul tot ţinutul Iudeii şi ierusalimleanii, şi să boteza în apa Iordanului de la el, mărturisindu-şi păcatele sale.

⁶Şi Ioan era îmbrăcat cu peri de cămilă şi cu brâu de curea împregiurul mijlocului său, şi mâncând vlăstări şi miiare sălbatecă.

⁷Şi propoveduia, zicând: „Vine după mine Cel mai tare decât mine, Căruia nu sânt vreadnic a mă pleca să-I dezleg curealele încălţemintelor Lui.

⁸Că eu v-am botezat pre voi cu apă, iară Acela vă va boteza cu Duhul Sfânt”.

⁹Şi au fost în zilele acealea, au venit Iisus din Nazaretul Galileii şi S-au botezat de la Ioan, în Iordan.

¹⁰Şi îndată, ieşind din apă, văzut-au ceriurile deşchise şi Duhul, ca un porumb, pogorându-Să spre Dânsul.

¹¹Şi glas au fost din ceriu: „Tu eşti Fiiul Mieu cel iubit, întru Carele bine am voit”.

¹²Şi îndatăşi L-au scos pre Dânsul Duhul

¹³Şi era acolo, în pustie, patruzeci de zile, ispitindu-Să de satana. Şi era cu fierile şi îngerii slujea Lui.

¹⁴Iară după ce s-au prins Ioan, venit-au. Iisus în Galilea, propoveduind Evangheliia împărăţiei lui Dumnezeu.

¹⁵Şi zicând că: „S-au plinit vreamea şi s-au apropiiat împărăţiia lui Dumnezeu, pocăiţi-vă şi creadeţi în Evanghelie”.

¹⁶Şi umblând pre lângă Marea Galileii,. văzut-au pre Simon şi pre Andrei, fratele lui, aruncând mreajea în mare, că era pescari.

¹⁷Şi le-au zis lor Iisus: „Veniţi după Mine şi vă voiu face pre voi să fiţi vânători de Ioan oameni”.

¹⁸Şi ei îndată, lăsând mrejile, au mers după. Dânsul.

¹⁹Şi, trecând de acolo puţintel, văzut-au pre Iacov al lui Zevedei şi pre Ioan, fratele lui, diregându-şi şi ei mrejile, în corabie.

²⁰Şi îndată i-au chemat pre ei. Şi ei, lăsând pre tatăl său, Zevedeiu, în corabie cu năiemiţii, s-au dus după El.

²¹Şi întrară în Capernaum şi îndată, sâmbăta, întrând în sinagoga, învăţa.

²²Şi să mira de învăţătura Lui, că-i învăţa pre ei ca Cel ce are puteare, iară nu ca cărturarii.

²³Şi era, în sinagoga lor, un om cu duh necurat şi au strigat,

²⁴Zicând: „Oh! Ce easte noao şi Ţie, Iisuse Nazarineanule? Ai venit să ne pierzi pre noi? Te ştiu pre Tine cine eşti, Sfântul lui Dumnezeu”.

²⁵Iară Iisus l-au certat pre el, zicând: „Amuţeaşte şi ieşi dintru dânsul”.

²⁶Şi l-au scuturat pre el duhul cel necurat şi, strigând cu glas mare, au ieşit dintr-însul.

²⁷Şi s-au spăimântat toţi, cât să întreba între sine, zicând: „Ce easte aceasta? Ce învăţătură noao easte aceasta, că după puteare porunceaşte şi duhurilor celor necurate şi-L ascultă pre Dânsul?”

²⁸Şi îndată au ieşit veastea Lui în toată laturea Galileii.

²⁹Şi îndată, ieşind din sinagoga, au venit în casa lui Simon şi a lui Andrei cu Iacov şi cu Ioan.

³⁰Iară soacra lui Simon zăcea prinsă de friguri şi îndată i-au spus de dânsa.

³¹Şi venind, o au râdicat pre dânsa, apucându-o de mână. Şi o au lăsat pre dânsa frigurile îndată şi slujiia lor.

³²Iară făcându-să seară, apuind soarele, aducea la Dânsul pre toţi bolnavii şi îndrăciţii.

³³Şi era adunată toată cetatea la uşă.

³⁴Şi au tămăduit pre mulţi, carii pătimea rău, de multe fealiuri de boale şi mulţi draci au gonit; şi nu lăsa dracii să grăiască, că-L ştiia pre El.

³⁵Şi a doao zi, foarte de noapte sculându-Să, au ieşit şi S-au dus în loc pustiiu şi acolo Să ruga.

³⁶Şi au mers după El Simon şi cei ce era cu el.

³⁷Şi aflându-L pre El, I-au zis Lui că: „Toţi Te caută”.

³⁸Şi au zis lor: „Să meargem în oraşele şi în satele care sânt mai aproape, ca să propoveduiesc şi acolo, că pentru aceasta am venit”.

³⁹Şi propoveduia în adunările lor, în toată Galilea, şi dracii scotea.

⁴⁰Şi au venit la El un bubos, rugându-L pre Dânsul şi îngenunchind înaintea Lui, au zis Lui că: „De vei vrea, poţi să mă curăţeşti”.

⁴¹Iară lui Iisus, făcându-I-se milă, tins-au mâna Sa şi S-au atins de el şi i-au zis lui: „Voiu, curăţeaşte-te”.

⁴²Şi, zicând El, îndată s-au depărtat de la dânsul lepra şi s-au curăţit.

⁴³Şi ameninţându-i lui, numaidecât l-au lăsat pre el.

⁴⁴Şi au zis lui: „Vezi, nimărui nimica să nu spui, ci, mergând, te arată preotului şi du, pentru curăţeniia ta, ce au poruncit Moisi întru mărturie lor”.

⁴⁵Iară El, ieşind, au început a propovedui multe şi a vesti cuvântul, aşea cât El mai mult aiavea nu putea întra în cetate, ci afară, în locuri pustii, era şi vinea la El din toate laturile.