Read Biblia de la Blaj, 1795 Marco 10 Bible Online

Marco 10 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Marco 10

¹Şi, de acolo sculându-Să, au venit în hotarăle Iudeii, de ceaea parte de Iordan; şi iarăşi s-au adunat noroadele la Dânsul şi, cum să obicinuisă, iară învăţa pre ei.

²Şi, apropiindu-se fariseii, L-au întrebat pre El: – Oare easte slobod bărbatului să-şi lasă muiarea?” Ispitindu-L pre El.

³Iară El, răspunzind, au zis lor: „Ce v-au poruncit voao Moisi?”

⁴Iară ei au zis: „Moisi au lăsat să se scrie carte de slobozire şi să o lasă”.

⁵Şi, răspunzind Iisus, au zis lor: „După învârtoşarea inimii voastre s-au scris voao porunca aceasta.

⁶Iară de la începutul facerii, bărbat şi muiare au făcut Dumnezeu.

⁷Pentru aceasta, va lăsa omul pre tatăl său şi pre mumă-sa şi să va lipi de muiarea sa.

⁸Şi vor fi amândoi un trup. Că de-aci nu mai sânt doi, ci un trup.

⁹Deci, ce au împreunat Dumnezeu omul să nu despartă”.

¹⁰Şi în casă, iarăşi L-au întrebat pre El ucenicii Lui de aceasta.

¹¹Şi le-au zis lor: „Oricine-şi va lăsa muiarea şi va luoa alta preacurveaşte cu ea.

¹²Şi muiarea, de-şi va lăsa bărbatul său şi se va mărita după altul, preacurveaşte”.

¹³Şi aducea la Dânsul prunci ca să Se atingă de ei, iară ucenicii certa pre cei ce-i aducea.

¹⁴Iară Iisus, văzind, nu I-au părut bine şi au zis lor: „Lăsaţi pruncii să vie la Mine şi nu-i opriţi pre ei, că a unora ca aceştia easte împărăţiia lui Dumnezeu.

¹⁵Amin zic voao, oricine nu va priimi împărăţiia lui Dumnezeu ca pruncul nu va întra întru ea”.

¹⁶Şi, luându-i în braţe, Şi-au pus mânile preste ei şi i-au blagoslovit.

¹⁷Şi, ieşind El la cale, alergând oarecine şi îngenunchind înaintea Lui, întreba pre El, zicând: „Învăţătoriule bune, ce voiu face ca să moştenesc viiaţa de veaci?”

¹⁸Iară Iisus i-au zis lui: „Ce Mă zici bun? Nimene nu easte bun, fără numai unul Dumnezeu.

¹⁹Ştii poruncile: să nu curveşti, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, pre nimene să nu păgubeşti, cinsteaşte pre tatăl tău şi pre mumă-ta”.

²⁰Iară el, răspunzind, au zis: „Învăţătoriule, aceastea toate le-am păzit din tinereaţele meale”.

²¹Iară Iisus, căutând spre el, l-au iubit pre dânsul şi i-au zis lui: „Încă una-ţi lipseaşte: du-te şi vinde toate câte ai şi dă săracilor şi vei avea comoară în ceriu şi, luând crucea, vino după Mine”.

²²Iară el, întristându-să de cuvântul acesta, s-au dus scârbit, pentru că avea multă avuţie.

²³Şi, căutând împrejur Iisus, au zis ucenici-lor Săi: „Cât de anevoie vor întra întru împărăţiia lui Dumnezeu cei ce au avuţie”.

²⁴Iară ucenicii s-au spăimântat de cuvintele Lui. Şi, răspunzind iarăşi Iisus, le-au zis lor: „Fiilor, cât de cu anevoie easte celor ce nădăjduiesc întru avuţie să între întru împărăţiia lui Dumnezeu.

²⁵Mai lesne easte cămilei să treacă prin ureachiia acului, decât bogatul să între întru împărăţiia lui Dumnezeu”.

²⁶Iară ei mai mult să mira, zicând unul cătră altul: „Dară cine să va putea spăsi?”

²⁷Şi, căutând Iisus spre ei, au zis: „La oameni easte cu neputinţă, iară nu la Dumnezeu, că la Dumnezeu toate sânt cu putinţă”.

²⁸Iară Petru au început a-I zice Lui: „Iată, noi am lăsat toate şi am venit după Tine”.

²⁹Şi, răspunzind Iisus, au zis: „Amin zic voao, nimene nu easte carele şi-au lăsat casa sa sau fraţii sau sororile sau pre tatăl său sau pre mumă-sa sau muiarea sau fiii sau moşiile pentru Mine şi pentru Evanghelie,

³⁰Şi să nu ia de o sută de ori mai mult, acum, întru această vreame, casă şi fraţi şi surori şi mumă şi fii şi moşii cu goniri şi în veacul cel viitoriu, viiaţa de veaci.

³¹Iară mulţi vor fi cei dintâiu pre urmă, şi cei de pre urmă, întâiu”.

³²Şi era pre cale, suindu-să în Ierusalim, şi mergea Iisus înaintea lor; iară ei să mira şi, mergând după Dânsul, le era frică. Şi, luând iarăşi pre cei doisprăzeace, au început a le spune ceale ce era să se întâmple Lui:

³³Că: „Iată, ne suim în Ierusalim şi Fiiul Omenesc Să va da arhiereilor şi cărturarilor, şi-L vor judeca pre El spre moarte şi-L vor da păgânilor.

³⁴Şi-L vor batjocori pre El şi-L vor bate pre El şi-L vor scuipi şi-L vor omorî şi a triia zi va înviia”.

³⁵Şi au venit la El Iacov şi Ioan, feciorii lui Zevedei, zicând: – Învăţătoriule, vom ca ce vom ceare să ne faci noao”.

³⁶Iară El au zis lor: „Ce veţi să fac voao?”

³⁷Iară ei au zis Lui: „Dă-ne noao ca să şedem unul de-a dreapta Ta şi altul de-a stânga Ta, întru mărirea Ta”.

³⁸Iară Iisus au zis lor: „Nu ştiţi ce ceareţi! Putea-veţi bea păharul carele voiu bea Eu şi cu botezul cu care Eu Mă voiu boteza a vă boteza?”

³⁹Ei au zis Lui: „Putea-vom”. Iară Iisus au zis lor: „Păharul, cu adevărat, care Eu voiu bea, îl veţi bea, şi cu botezul cu care Eu Mă voiu boteza, vă veţi boteza.

⁴⁰Iară a şedea de-a dreapta Mea şi de-a stânga Mea nu am Eu a vă da voao, ci celor ce s-au gătit”.

⁴¹Şi, auzind cei zeace, au început a le părea greu de Iacov şi de Ioan.

⁴²Iară Iisus, chemându-i pre ei, le-au zis lor: „Ştiţi că celor ce li să pare că împără ţesc neamurile le stăpânesc pre eale şi mai-marii lor le domnesc pre eale.

⁴³Iară întru voi nu va fi aşea, ci carele ar vrea să fie mai mare întru voi să fie voao slugă.

⁴⁴Şi cel ce va vrea să fie întru voi mai întâiu să fie tuturor slugă.

⁴⁵Că şi Fiiul Omenesc nu au venit ca să-I slujască Lui, ci ca să slujască El şi să-Şi dea sufletul Său răscumpărare pentru mulţi”.

⁴⁶Şi au venit în Ierihon. Şi, ieşind El din Ierihon şi ucenicii Lui şi norod mult, Vartimei, orbul, feciorul lui Timei, şedea lângă cale, cerşind.

⁴⁷Şi, auzind că Iisus Nazarineanul easte, au început a striga şi a zice: „Iisuse, Fiiul lui David, miluiaşte-mă!”

⁴⁸Şi-l certa pre el mulţi ca să tacă. Iară el cu mult mai vârtos striga: „Fiiul lui David, miluiaşte-mă!”

⁴⁹Şi, stând Iisus, au zis să-l cheame; şi au chemat pre orb, zicându-i: „Cutează, scoa-lă-te, că te cheamă”.

⁵⁰Iară el, lăpădându-şi haina sa, sculân-du-să, au venit la Iisus.

⁵¹Şi, răspunzind Iisus, i-au zis lui: „Ce vei să-ţi fac ţie?” Iară orbul au zis Lui: „Învăţătoriule, ca să văz”.

⁵²Iară Iisus au zis lui: „Mergi, credinţa ta te-au mântuit”. Şi îndată au văzut şi au mers după Iisus pre cale.