Read Biblia de la Blaj, 1795 Marco 12 Bible Online

Marco 12 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Marco 12

¹Şi au început a grăi lor în pilde: „Un om au sădit vie şi o au îngrădit cu gard şi au săpat într-însa teasc [1] şi au zidit turn şi o au dat lucrătorilor şi s-au dus departe.

²Şi, la vreame, au trimis o slugă la lucrători, ca să ia de la lucrători din rodul viei.

³Iară ei, apucându-l pre dânsul, l-au bătut şi l-au slobozit deşert.

⁴Şi iară au trimis la dânşii pre altă slugă; şi pre acela, bătându-l cu pietri, i-au spart capul şi l-au slobozit batjocorit.

⁵Şi iară au trimis pre altul, şi pre acela l-au omorât şi pre alţii mulţi; pre unii bătându-i, pre alţii omorându-i.

⁶Deci, având încă un fiiu iubit, al său, mai pre urmă au trimis şi pre acela la dânşii, zicând că: «Se vor ruşina de fiiul mieu».

⁷Iară lucrătorii aceia au zis între sine: «Acesta easte moşteanul, veniţi să-l omorâm şi va fi moşiia a noastră».

⁸Şi, prinzându-l pre el, l-au omorât şi l-au scos afară din vie.

⁹Ce va face, dară, stăpânul viei? Veni-va şi va piiarde pre acei lucrători şi viia o va da altora,

¹⁰Au nici Scriptura aceasta nu aţi cetit? Piiatra, carea nu o au socotit ziditorii, aceasta s-au făcut în capul unghiului.

¹¹De la Domnul s-au făcut aceasta şi easte minunată în ochii noştri”.

¹²Şi căuta să-L prinză pre El şi să temea de norod, că cunoscură că cătră ei au zis pilda aceasta. Şi, lăsându-L pre Dânsul, s-au dus.

¹³Şi au trimis la Dânsul pre unii din farisei şi din irodiiani, ca să-L prinză în cuvânt.

¹⁴Iară ei venind, I-au zis Lui: „Învăţătoriule, ştim că adevărat eşti şi nu-Ţi easte grijă de nimene, că nu cauţi în faţa oamenilor, ci cu adevărat calea lui Dumnezeu înveţi. Cade-să a da dajde împăratului, au ba? Da-vom, au nu vom da?”

¹⁵Iară El, ştiind făţărniciia lor, au zis lor: „Ce Mă ispitiţi? Aduceţi-Mi un ban să văz”.

¹⁶Iară ei I-au adus şi au zis lor: „Al cui easte chipul acesta şi scriptura?” Ei au zis Lui: „Al chesariului”.

¹⁷Şi, răspunzind Iisus, au zis lor: „Daţi ceale ce sânt ale chesariului chesariului şi ceale ce sânt a lui Dumnezeu, lui Dumnezeu”. Şi să mira de Dânsul.

¹⁸Şi au venit la El saducheii, carii zic că nu easte înviiare, şi L-au întrebat pre El, zicând:

¹⁹„Învăţătoriule, Moisi au scris noao că: de va muri fratele cuiva şi va rămânea muiarea, şi feciori nu va lăsa, ca să ia fratele lui pre muiarea lui şi să rădice sămânţă fratelui său.

²⁰Fost-au şeapte fraţi şi cel mai mare au luat muiare şi, murind, nu au lăsat sămânţă.

²¹Şi al doilea o au luoat pre dânsa şi au murit; şi nici acela nu au lăsat sămânţă: şi al treilea, aşijderea.

²²Şi o au luat pre dânsa toţi şeapte şi nu au lăsat sămânţă. Şi, mai pre urmă de toţi, au murit şi muiarea.

²³Dară la înviiare, când vor înviia, a căruia dintră ei va fi muiare? Că toţi şeapte o au ţinut pre ea muiare”.

²⁴Şi, răspunzind Iisus, au zis lor: „Au nu pentru aceasta rătăciţi, neştiind scripturile, nici putearea lui Dumnezeu?

²⁵Că, după ce vor înviia din morţi, nici să vor însura, nici să vor mărita, şi vor fi ca îngerii în ceriuri.

²⁶Iară de morţi, că se vor scula, au nu aţi cetit în cartea lui Moisi, de rug, când i-au grăit Dumnezeu lui, zicând: «Eu sânt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov».

²⁷Nu easte Dumnezeu al morţilor, ci al viilor. Voi, dar, mult rătăciţi”.

²⁸Şi, apropiindu-să unul din cărturari, carele auzisă pre ei, întrebându-să cu Dânsul şi văzând că bine le-au răspuns lor, L-au întrebat pre El: „Carea poruncă easte mai întâiu de toate?”

²⁹Iară Iisus au răspuns lui că, mai întâiu de toate poruncile, easte: „Auzi, Israile, Dom-nul Dumnezeul nostru easte un Domn.

³⁰Şi să iubeşti pre Domnul Dumnezeul Tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău şi din toată putearea ta. Aceasta easte porunca cea dintâiu.

³¹Şi a doao, aseamenea aceştiia: Să iubeşti pre deaproapele tău ca însuţi pre tine. Mai mare decât aceastea, altă poruncă nu easte”.

³²Şi cărturariul au zis Lui: „Bine, Învă-ătoriule, adevărat ai zis că un Dumnezeu easte şi nu easte altul afară de Dânsul.

³³Şi a iubi pre El din toată inima, din tot cugetul şi din tot sufletul şi din toată putearea; şi a iubi pre deaproapele ca însuşi pre sine mai mult easte decât toate arderile de tot şi jârtvele”.

³⁴Iară Iisus, văzând că cu înţălepciune au răspuns, i-au zis lui: „Nu eşti departe de împărăţiia lui Dumnezeu”. Şi nimene mai mult nu îndrăznea să-L întreabe pre El.

³⁵Şi, răspunzind Iisus, au zis, învăţând în besearică: „Cum zic cărturarii că Hristos easte Fiiul lui David?

³⁶Că însuşi David au zis întru Duhul Sfânt: «Zis-au Domnul Domnului Mieu: Şezi de-a dreapta Mea, până ce voiu pune pre vrăjmaşii Tăi scaon picioarelor Tale».

³⁷Deci, însuşi David Îl zice pre El Domn; şi de unde easte lui fiiu?” Şi mult norod bucuros asculta pre El.

³⁸Şi zicea lor întru învăţătura Sa: „Păziţi-vă de cărturarii cărora le place a umbla în haine lungi şi carii iubesc întrebările de sănătate prin târguri,

³⁹Şi şederile mai sus la adunări şi a şedea mai înainte la ospeaţe,

⁴⁰Carii mănâncă casele văduvelor şi cu făţărie îndelung să roagă; aceştia vor lua mai grea judecată”.

⁴¹Şi, şezând Iisus împrotiva vistieriei, privea cum arunca norodul banii în vistierie şi mulţi bogaţi arunca mult.

⁴²Şi, venind o văduvă săracă, au aruncat doi fileari, ce easte un codrat.

⁴³Şi, chemând pre ucenicii Săi, le-au zis lor: „Adevăr zic voao că această văduvă săracă au aruncat mai mult decât toţi cei ce au aruncat în vistierie.

⁴⁴Că toţi din prisoseala sa au aruncat, iară aceasta din lipsa sa toate câte au avut au aruncat, toată avuţiia sa”.