Read Biblia de la Blaj, 1795 Marco 5 Bible Online

Marco 5 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Marco 5

¹Şi au venit de ceaea parte de mare, în laturea gadareanilor.

²Şi ieşind El din corabie, îndată L-au întâmpinat pre El un om din mormânturi, cu duh necurat,

³Carele lăcuia în mormânturi, pre carele nu putea nimene să leage, nici cu lanţuri de fier.

⁴Pentru că de multe ori, fiind el legat cu obezi şi cu lanţuri de fier, să rumpea de la dânsul lanţurile şi obezile să sfărma, şi nimene nu putea să-l domolească pre dânsul;

⁵Şi totdeauna, zioa şi noaptea, striga prin munţi şi prin mormânturi şi bătându-se cu pietri.

⁶Iară văzând pre Iisus de departe, au alergat şi s-au închinat Lui.

⁷Şi, strigând cu glas mare, au zis: „Ce e mie şi Ţie, Iisuse, Fiiul lui Dumnezeu, Celui de Sus? Juru-Te pre Tine, Dumnezeu, să nu mă munceşti pre mine”.

⁸Că zicea lui: „Ieşi duh necurat din om!”

⁹Şi l-au întrebat pre el: „Care-ţi easte numele?” Şi au răspuns, zicând: „Legheon îmi easte numele, că sântem mulţi”.

¹⁰Şi L-au rugat pre El mult să nu-i trimiţă pre ei afară din ţinut.

¹¹Şi era acolo, lângă munte, o turmă mare de porci, de păştea.

¹²Şi-L ruga pre El toţi dracii, zicând: „Trimite-ne pre noi în porci, să întrăm într-înşii”.

¹³Şi i-au slobozit pre ei Iisus îndată şi, ieşind duhurile ceale necurate, au întrat în porci, şi s-au pornit turma de pre ţermure în mare, şi era ca la doao mii, şi s-au înecat în mare.

¹⁴Iară cei ce păştea porcii au fugit şi au spus în cetate şi în sate şi au ieşit să vază ce s-au făcut.

¹⁵Şi au venit la Iisus şi au văzut pre îndrăcitul şezind şi îmbrăcat şi întreg la minte, carele avuseasă legheon, şi s-au temut.

¹⁶Şi cei ce au văzut le-au spus lor cum s-au făcut celui îndrăcit, şi de porci.

¹⁷Şi au început a-L ruga pre Dânsul ca să se ducă din hotarăle lor.

¹⁸Şi, întrând El în corabie, ruga pre El cel ce fuseasă îndrăcit, ca să fie cu Dânsul.

¹⁹Iară Iisus nu l-au lăsat pre el, ci i-au zis lui: „Mergi în casa ta, la ai tăi, şi spune lor câte ţ-au făcut ţie Domnul şi te-au miluit”.

²⁰Şi s-au dus şi au început a propovedui în Decapoli câte i-au făcut Iisus lui, şi toţi să mira.

²¹Şi, trecând Iisus în corabie, iară dincolo s-au adunat norod mult la El şi era lângă mare.

²²Şi, iată, au venit unul din mai-marii sinagogăi, anume Iair, şi, văzind pre Dânsul, au căzut la picioarele Lui.

²³Şi ruga pre Dânsul mult, zicând că: „Fata mea spre sfârşit easte, vino de-Ţi pune pre dânsa mânile, ca să se mântuiască şi să fie vie”.

²⁴Şi au mers cu dânsul şi după El mergea noroade multe şi împresura pre Dânsul.

²⁵Şi o muiare, fiind întru curgerea sângelui de doisprăzeace ani,

²⁶Şi mult chinuind de la mulţi doftori, şi cheltuindu-şi ale sale toate şi neaflând nici un folos, ci mai vărtos în mai rău viind,

²⁷Auzind de Iisus, au venit în norod, dinapoi, şi s-au atins de haina Lui.

²⁸Că zicea că: „Măcar de mă voiu atinge de hainele Lui, mă voiu mântui”.

²⁹Şi îndată s-au oprit izvorul sângelui ei şi au simţit cu trupul că s-au vindecat de boală.

³⁰Şi îndată, cunoscând Iisus întru Sine putearea care ieşisă dintru Dânsul, întorcându-Să cătră norod, au zis: „Cine s-au atins de hainele Meale?”

³¹Şi au zis Lui ucenicii Lui: „Vezi norodul împresurându-Te şi zici: «Cine s-au atins de Mine?»”

³²Şi căuta împregiur, să vază pre ceaea ce au făcut aceasta.

³³Iară muiarea, temându-să şi tremurând, ştiind ce să făcusă ei, au venit şi au căzut înaintea Lui şi au spus Lui tot adevărul.

³⁴Iară El au zis ei: „Fată, credinţa ta te-au mântuit, mergi cu pace şi fii sănătoasă de boala ta”.

³⁵Şi, încă grăind El, au venit de-ai mai-marelui sinagogăi, zicând că: „Fata ta au murit, ce mai osteneşti pre Învăţătoriul?”

³⁶Iară Iisus îndată, auzind cuvântul ce să zicea, au zis mai-marelui sinagogăi: „Nu te teame, ci numai creade”.

³⁷Şi pre nici unul nu l-au lăsat să meargă după Sine, numai pre Petru şi pre Iacov şi pre Ioan, fratele lui Iacov.

³⁸Şi au venit în casa mai-marelui sinagoghii şi au văzut gâlceavă, plângând şi văietându-să mult.

³⁹Şi, întrând, au zis lor: „Ce gâlceviţi şi plângeţi? Nu au murit prunca, ci doarme”.

⁴⁰Şi râdea pre El. Iară El, scoţând pre toţi afară, au luat pre tatăl pruncii şi pre muma ei şi pre cei ce era cu dânsul şi au întrat unde zăcea prunca.

⁴¹Şi, prinzând mâna pruncii, au zis ei: „Talita Kumi”, carea să tâlcuiaşte: „Pruncă, (ţie zic) scoală!”

⁴²Şi îndată s-au sculat prunca şi umbla, că era de doisprăzeace ani, şi s-au spăimântat cu spaimă mare.

⁴³Şi le-au poruncit lor mult să nu ştie nimene de aceasta şi au zis să-i dea ei să mănânce.