Read Biblia de la Blaj, 1795 Marco 7 Bible Online

Marco 7 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Marco 7

¹Şi s-au adunat la Dânsul fariseii şi unii din cărturari, carii venise din Ierusalim.

²Şi, văzând pre oarecarii din ucenicii Lui cu mânile necurate, adecă nespălate, măncând pâne, îşi bătea joc.

³Că fariseii şi jidovii, toţi, deacă nu-şi spală mânile des, nu mănâncă, ştiind învăţătura bătrânilor.

⁴Şi din târg, deacă nu să spală, nu mănâncă. Şi altele multe sânt care au luat a le ţinea: spălarea păharălor şi a urcioarelor şi a căldărilor şi a paturilor.

⁵După aceaea, L-au întrebat pre El fariseii şi cărturarii: „Pentru ce ucenicii Tăi nu umblă după obiceaiul bătrânilor, ci mănâncă pâne cu mânile nespălate?”

⁶Iară El, răspunzind, au zis lor că: „Bine au prorocit Isaie de voi, făţarnicilor, precum easte scris: «Norodul acesta cu buzele Mă cinsteaşte, iară inima lor departe easte de la Mine».

⁷Ci în zădar Mă cinstesc învăţând învăţături poruncile oamenilor,

⁸Că, lăsând porunca lui Dumnezeu, ţineţi obiceaiurile omeneşti: spălarea vasălor şi a păharălor şi alte aseamenea ca aceastea multe faceţi”.

⁹Şi zicea lor: „Bine, lăpădaţi porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi obiceaiul vostru.

¹⁰Că Moisi au zis: «Cinsteaşte pre tatăl tău şi pre muma ta» şi «Cel ce va grăi de rău pre tatăl său sau pre mumă-sa cu moarte să moară».

¹¹Iară voi ziceţi: «De va zice omul tătâne-său sau mumă-sa: Corvan (carea easte dar): Cu ce te-ai fi fost folosit de la mine».

¹²Şi mai mult, nu-l lăsaţi pre el să mai facă ceva tătâne-său sau mumă-sa.

¹³Călcând cuvântul lui Dumnezeu pentru obiceaiul vostru carele l-aţi dat şi aseamenea de aceastea multe faceţi”.

¹⁴Şi, chemând toată gloata, au zis lor: „Ascultaţi-Mă pre Mine toţi şi să înţeleageţi.

¹⁵Nimica easte din afară de om ce întră într-însul, carea poate să-l spurce pre el, ci ceale ce ies dintr-însul, acealea sânt care spurcă pre om.

¹⁶De are cineva urechi de auzit să auză”.

¹⁷Şi, deacă au întrat în casă de la norod L-au întrebat ucenicii Lui de pildă.

¹⁸Şi au zis lor: „Au şi voi sânteţi aşea neînţălegători? Dară, nu înţăleageţi că tot ce întră în om din afară nu poate să-l spurce?

¹⁹Că nu întră în inima lui, ci în pântece şi iasă prin şezut, curăţind toate bucatele”.

²⁰Iară zicea că: „Ce iasă din om, aceaea spurcă pre om.

²¹Că dinlăuntru, din inima oamenilor, ies cugetele ceale reale şi preacurviile, curviile, uciderile,

²²Furtuşagurile, lăcomiile, răutăţile, înşălăciunile, faptele de ruşine, ochiul viclean, hula, trufiia, nebuniia.

²³Toate realele aceastea ies dinlăuntru şi spurcă pre om”.

²⁴Şi, sculându-Să de acolo, S-au dus în hotarăle Tirului şi a Sidonului şi, întrând în casă, voia să nu ştie nimenea de El şi nu au putut să fie ascuns.

²⁵Că, auzind o muiare de Dânsul, a căriia fată avea duh necurat, viind, au căzut la picioarele Lui.

²⁶Iară muiarea era elină, de neam din Finichiia Siriei, şi-L ruga pre El ca să scoaţă dracul din fata ei.

²⁷Iară Iisus au zis ei: „Lasă să se sature întâiu fiii, că nu easte bine a luoa pânea fiilor şi a o lăpăda cânilor”.

²⁸Iară ea, răspunzind, au zis Lui: „Adevărat, Doamne, că şi cânii mâncă supt masă din fărmiturile fiilor”.

²⁹Şi au zis ei: „Pentru cuvântul acesta, mergi, ieşit-au dracul din fata ta”.

³⁰Şi, mergând în casa sa, au aflat dracul ieşit şi fata zăcând în pat.

³¹Şi, iarăşi ieşind din hotarăle Tirului şi a Sidonului, au venit la Marea Galileii Decapolii.

³²Şi I-au adus Lui un surd, grăind anevoie, şi L-au rugat pre Dânsul ca să-Şi puie mâna pre el.

³³Şi, luându-l pre el din mulţime, deosebi, Şi-au băgat deagetile Sale în urechile lui şi, scuipind, au atins limba lui.

³⁴Şi, căutând la ceriu, au suspinat şi i-au zis lui: „Effata!”, carea easte „Deşchide-te”.

³⁵Şi îndată s-au deşchis urechile lui şi s-au dezlegat legătura limbii lui şi vorbea bine.

³⁶Şi le-au poruncit lor ca să nu spuie nimărui, ci, cu cât le poruncea El lor, ei mai mult Îl vestea.

³⁷Şi preste măsură să mira, zicând: „Toate le-au făcut bine şi pre surzi face a auzi şi pre muţi a grăi”.