Read Biblia de la Blaj, 1795 Marco 9 Bible Online

Marco 9 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Marco 9

¹Şi le zicea lor: „Amin zic voao că sânt unii din cei ce stau aici, carii nu vor gusta moarte, până nu vor vedea împărăţiia lui Dumnezeu venind întru puteare”.

²Şi, după şease zile, au luoat pre Petru şi pre Iacov şi pre Ioan şi i-au suit pre ei într-un munte înalt, deosebi sânguri, şi Şi-au schimbat faţa înaintea lor.

³Şi hainele Lui s-au făcut strălucind şi albe foarte, ca zăpada, în ce chip nălbitoriul pre pământ nu poate să nălbească.

⁴Şi s-au arătat lor Ilie cu Moisi şi grăia cu Iisus.

⁵Şi, răspunzind Petru, au zis lui Iisus: „Ravi, bine easte noao a fi aici; şi să facem trei colibi, Ţie una şi lui Moisi una şi lui Ilie una”.

⁶Că nu ştiia ce zice, că era înfricoşaţi.

⁷Şi s-au făcut un nor, umbrindu-i pre dânşii, şi au venit glas din nor, grăind: „Acesta easte Fiiul Mieu cel iubit, pre Acesta să-L ascultaţi”.

⁸Şi îndată, uitându-să împregiur, pre nimene nu au văzut, numai pre Iisus singur cu dânşii.

⁹Iară pogorându-să ei din munte, le-au poruncit lor ca nimănui să nu spuie ceale ce văzuse, fără numai după ce Să va scula din morţi Fiiul Omenesc.

¹⁰Şi ei au ţinut cuvântul întru sine, întrebându-să: „Ce easte a să scula din morţi?”

¹¹Şi l-au întrebat pre El, zicând: „Pentru ce zic cărturarii că să cade să vie întâiu Ilie?”

¹²Iară el, răspunzind, au zis lor: „Ilie, cu adevărat venind mai înainte, va tocmi toate şi precum easte scris de Fiiul Omenesc, ca să paţă multe şi să Se defaime.

¹³Ci zic voao că şi Ilie au venit şi au făcut lui câte au vrut cum easte scris de el”.

¹⁴Şi, venind la ucenici, au văzut mulţime multă împregiurul lor şi pre cărturari întrebându-se cu ei.

¹⁵Şi îndată, tot norodul, văzindu-L pre El, s-au spăimântat şi, alergând, să închina Lui.

¹⁶Şi au întrebat pre cărturari: „Ce vă priciţi între voi?”

¹⁷Şi, răspunzând unul din mulţime, au zis: „Învăţătoriule, am adus la Tine pre fiiul mieu, carele are duh mut.

¹⁸Şi, oriunde-l apucă, îl zdrobeaşte şi face spume şi şcrâşneaşte dinţii săi şi să usucă. Şi am zis ucenicilor Tăi să-l scoaţă şi nu l-au putut”.

¹⁹Iară el, răspunzind lui, au zis: „O, neam necredincios, până când voiu fi cu voi? Până când voiu răbda pre voi? Aduceţi-l la Mine”.

²⁰Şi l-au adus la El. Şi, văzind pre el, îndată l-au scuturat pre el duhul şi, căzind la pământ, să tăvălea spumând.

²¹Şi au întrebat pre tatăl lui: „Câtă vreame easte de când s-au făcut lui aceasta?” Iară el au zis: „Din pruncie.

²²Şi de multe ori pre el şi în foc l-au aruncat şi în apă, ca să-l piiarză; ci, de poţi ceva, ajută-ne noao, fiindu-Ţi milă de noi”.

²³Iară Iisus au zis lui: „De poţi creade, toate să pot celui credincios”.

²⁴Şi, îndată strigând tatăl pruncului cu lacrămi, au zis: „Crez, Doamne! Ajută necredinţăi meale!”

²⁵Şi, vâzând Iisus că năvăleaşte norodul, au certat duhul necurat, zicând lui: „Duh mut şi surd, Eu ţie poruncesc: Ieşi dintru dânsul şi mai mult să nu întri întru dânsul!”

²⁶Şi, strigând şi mult scuturându-l pre el, au ieşit; şi s-au făcut ca un mort, cât mulţi zicea că au murit.

²⁷Iară Iisus, apucându-l de mână, l-au râdicat pre el şi s-au sculat.

²⁸Şi, întrând El în casă, ucenicii Lui L-au întrebat pre El, deosebi: „Căci noi nu l-am putut scoate?”

²⁹Iară El au zis lor: „Acest fealiu cu nimica nu poate ieşi, fără numai cu rugăciune şi cu post”.

³⁰Şi, de acolo ieşind, mergea prin Galileea şi nu au voit ca să-L ştie cineva.

³¹Că învăţa pre ucenicii Săi şi zicea lor că Fiiul Omenesc Să va da în mânile oamenilor şi vor omorî pre El şi, după ce-L vor omorî, a treia zi va înviia.

³²Iară ei nu ştiia cuvântul şi să temea să-L întreabe pre El.

³³Şi au venit în Capernaum şi, fiind în casă, i-au întrebat pre ei: „De ce vă prigoneaţi pre cale?”

³⁴Iară ei au tăcut, că să pricise pre cale unul cu altul, cine ar fi mai mare dintru dânşii.

³⁵Şi, şezind, au chemat pre cei doisprăzeace şi le-au zis lor: „Cel ce vrea să fie întâiu să fie mai pre urmă de toţi şi tuturor slugă”.

³⁶Şi, luând un prunc, l-au pus în mijlocul lor şi, luându-l în braţă, au zis lor:

³⁷„Oricine priimeaşte pre unul dintr-aceşti prunci întru numele Mieu pre Mine Mă priimeaşte; şi oricine Mă priimeaşte pre Mine nu Mă priimeaşte pre Mine, ci pre Cel ce M-au trimis pre Mine”.

³⁸Iară Ioan au răspuns Lui, zicând: „Învăţătoriule, am văzut pre oarecarele, întru numele Tău, scoţind dracii, carele nu vine după noi şi l-am oprit pentru că nu vine după noi”.

³⁹Iară Iisus au zis: „Nu-l opriţi pre el, că nimene nu easte carele face puteare în numele Mieu şi să poată curând grăi rău de Mine.

⁴⁰Că oricine nu easte împrotiva voastră pentru voi easte.

⁴¹Că oricine va adăpa pre voi cu un păhar de apă, întru numele Mieu, pentru că sânteţi a lui Hristos; amin zic voao, că nu-şi va piiarde plata sa.

⁴²Şi oricarele va sminti pre unul dintru aceşti mici, carii cred întru Mine, mai bine ar fi lui de s-ar lega o piiatră de moară de grumazul lui şi s-ar arunca în mare.

⁴³Şi, de te sminteaşte mâna ta, taie-o, că mai bine easte ţie ciung să întri în viiaţă, decât, doao mâni având, să întri în gheena, în focul cel nestâns,

⁴⁴Unde viiarmele lor nu moare şi focul nu să stânge.

⁴⁵Şi, de te sminteaşte piciorul tău, taie-l, că mai bine easte ţie să întri în viiaţă şchiop, decât, doao picioare având, să te arunci în gheena, în focul cel nestâns,

⁴⁶Unde viiarmele lor nu moare şi focul nu să stânge.

⁴⁷Şi, de te sminteaşte pre tine ochiul tău, scoate-l, că mai bine easte ţie cu un ochiu să întri în împărăţiia lui Dumnezeu, decât, doi ochi având, să te arunci în gheena focului,

⁴⁸Unde viiarmele lor nu moare şi focul nu să stânge.

⁴⁹Că tot cu foc să va săra şi toată jertva cu sare să va săra.

⁵⁰Bună easte sarea; iară de va fi sarea nesărată cu ce o veţi direage? Aveţi întru voi sare şi pace aveţi întru voi”.