Read Biblia de la Blaj, 1795 Luca 1 Bible Online

Luca 1 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Luca 1

¹De vreame ce mulţi au început să facă vorbă de lucrurile ceale ce s-au plinit la noi,

²Precum au dat noao cei ce din început însuşi au fost văzători şi slugi cuvântului,

³Am voit şi eu, deplin cunoscând toate aceastea,din început,şi pre rând a ţi le scrie ţie, preabune Teofile.

⁴Ca să cunoşti adeverinţa cuvintelor întru care te-ai învăţat.

⁵Fost-au în zilele lui Irod, împăratul Iudeii, un preot, anume Zahariia, din rânduiala preoţiei lui Avie, şi muiarea lui din featele lui Aaron, şi numele ei Elisavet.

⁶Şi era drepţi amândoi înaintea lui Dumnezeu, umblând întru toate poruncile şi dreptăţile Domnului nevinovaţi.

⁷Şi nu avea ei fii, pentru că Elisavet era stearpă, şi amândoi era trecuţi în zilele sale.

⁸Şi au fost când slujiia el întru orânduiala săptămânii sale, înaintea lui Dumnezeu,

⁹După obiceaiul preoţiei. I s-au întâmplat să tămâiază, întrând în besearica Domnului.

¹⁰Şi toată mulţimea norodului era, rugându-să afară, la vreamea tămâierii.

¹¹Şi îngerul Domnului s-au arătat lui, stând de-a dreapta oltariului tămâierii.

¹²Şi s-au spăimântat Zahariia văzând şi frică au căzut pre dânsul.

¹³Iară îngerul au zis cătră dânsul: „Nu te teame, Zaharie, pentru că s-au auzit rugăciunea ta. Şi muiarea ta, Elisavet, va naşte ţie fiiu şi vei pune numele lui Ioan.

¹⁴Şi va fi ţie bucurie şi veselie şi mulţi de naşterea lui să vor bucura.

¹⁵Că va fi mare înaintea Domnului; şi vin şi beutură beţivă nu va bea; şi să va umplea de Duhul Sfânt, încă din pântecele mumă-sa.

¹⁶Şi pre mulţi din fiii lui Israil va întoarce la Domnul Dumnezeul lor.

¹⁷Şi el va mearge înaintea Lui, cu Duhul şi cu putearea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor cătră feciori şi pre cei necredincioşi întru înţelepciunea drepţilor, să gătească Domnului norod desăvârşit”.

¹⁸Şi au zis Zahariia cătră înger: „Din ce voiu cunoaşte aceasta? Că eu sânt bătrân şi muiarea mea trecută în zilele ei”.

¹⁹Şi, răspunzind, îngerul au zis lui: „Eu sânt Gavriil, cel ce stau înaintea lui Dumnezeu, şi sânt trimis a grăi cătră tine şi a binevesti ţie aceastea.

²⁰Şi, iată, vei tăcea şi nu vei putea grăi până în zioa aceaea ce vor fi aceastea, pentru că n-ai crezut cuvintelor meale, care să vor umplea la vreamea lor”.

²¹Şi aştepta norodul pre Zahariia şi să mira, căci să zăbovea el în besearică.

²²Şi, ieşind, nu putea să grăiască către dânşii şi au cunoscut că vedenie au văzut în besearică; şi le făcea lor seamne cu mâna şi-au rămas mut.

²³Şi au fost deacă s-au umplut zilele slujbei lui, au mers la casa sa.

²⁴Iară după zilele acealea, au purces grea Elisavet, muiarea lui, şi s-au ascuns în cinci luni, zicând

²⁵Că: „Aşa mi-au făcut mie Domnul, în zilele întru care au socotit să ia ocara mea dintre oameni”.

²⁶Iară în luna a şeasa, trimis au fost îngerul Gavriil de la Dumnezeu în cetatea Galileii (a căriia nume era Nazaret),

²⁷La fecioara cea logodită cu bărbat, al căruia nume Iosif, din casa lui David, şi numele fecioarei, Mariia.

²⁸Şi, întrând îngerul la dânsa, au zis: „Bucură-te, ceaea ce eşti plină de dar, Domnul e cu tine. Blagoslovită eşti întră muieri”.

²⁹Iară ea văzând, s-au spăimântat de cuvântul lui şi cugeta: „Ce închinare ar fi aceasta?”

³⁰Şi au zis îngerul ei: „Nu te teame, Marie, că ai aflat dar la Dumnezeu.

³¹Şi, iată, vei luoa în pântece şi vei naşte fiiu şi vei chema numele Lui Iisus.

³²Acesta va fi mare şi Fiiul Celui Preaînalt Să va chema şi-I va da Lui Domnul Dumnezeu scaunul lui David, tătâne-Său.

³³Şi va împărăţi în casa lui Iacov în veaci şi împărăţiei Lui nu va fi sfârşit”.

³⁴Iară Mariia au zis cătră înger: „Cum va fi aceasta, de vreame ce eu nu ştiu de bărbat?”

³⁵Şi, răspunzând, îngerul au zis ei: „Duh Sfânt va pogorî preste tine şi putearea Celui Preaînalt te va umbri. Pentru aceaea, şi Sfântul cela ce Să va naşte dintru tine Să va chema Fiiul lui Dumnezeu.

³⁶Şi, iată, Elisavet, rudeniia ta, şi ea au zămislit fiiu la bătrâneaţele ei; şi a şeasa lună easte ei aceasta, ceii ce să chema stearpă.

³⁷Că la Dumnezeu nici un cuvânt nu easte cu neputinţă”.

³⁸Iară Mariia au zis: „Iată, roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău”. Şi s-au dus de la dânsa îngerul.

³⁹Iară sculându-să Mariia, mers-au la munte cu degrabă, în cetatea Iudei.

⁴⁰Şi au întrat în casa Zahariei şi s-au închinat Elisavetei.

⁴¹Şi au fost când au auzit Elisavet închinăciunea Mariei, săltat-au pruncul în pântecele ei. Şi s-au umplut de Duhul Sfânt, Elisavet.

⁴²Şi au strigat cu glas mare şi au zis: „Blagoslovită eşti tu între muieri şi blagoslovit e rodul pântecelui tău.

⁴³Şi de unde mie aceasta, ca să vie Maica Domnului mieu la mine?

⁴⁴Că, iată, cum fu glasul închinării tale întru urechile meale, săltă pruncul cu bucurie în pântecele mieu.

⁴⁵Şi fericită e carea au crezut că va fi săvârşirea celor zise ei de la Domnul”.

⁴⁶Şi au zis Mariia: „Măreaşte sufletul mieu pre Domnul.

⁴⁷Şi s-au bucurat duhul mieu de Dumnezeu, Mântuitoriul mieu.

⁴⁸Că au căutat spre smereniia slujnicii Sale; Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.

⁴⁹Că mi-au făcut mie mărire Cel Putearnic şi sfânt numele Lui.

⁵⁰Şi mila Lui din neam în neam, spre cei ce să tem de El.

⁵¹Făcut-au tărie în braţul Său; răsipit-au pre cei mândri cu cugetul inimii lor.

⁵²Pogorât-au pre cei putearnici de pre scaune şi au rădicat pre cei smeriţi.

⁵³Pre cei flămânzi i-au umplut de bunătăţi şi pre cei bogaţi i-au scos afară, deşărţi.

⁵⁴Luat-au pre Israil, sluga Sa, ca să pomenească mila.

⁵⁵Precum au grăit cătră părinţii noştri, lui Avraam şi săminţiei lui până în veac”.

⁵⁶Şi au rămas Mariia împreună cu dânsa ca la trei luni; şi s-au întors la casa sa.

⁵⁷Iară Elisavetii i s-au umplut vreamea să nască; şi au născut fiiu.

⁵⁸Şi au auzit cei ce lăcuia împrejur şi rudele ei că au mărit Domnul mila Sa cu dânsa şi s-au bucurat împreună cu dânsa.

⁵⁹Şi au fost în zioa a opta, venit-au să taie împrejur pruncul şi-l chema pre numele tătâne-său, Zahariia.

⁶⁰Şi, răspunzând muma lui, au zis: „Ba, ci să se chiiame Ioan”.

⁶¹Şi au zis cătră dânsa că: „Nimenea nu easte întru rudeniia ta carele să se chiiame cu numele acesta”.

⁶²Şi au făcut semn tătâne-său, cum ar vrea să-l chiiame pre dânsul.

⁶³Şi, cerşind panechidă, au scris, zicând: „Ioan să fie numele Lui”; şi să mira toţi.

⁶⁴Şi i s-au deşchis gura lui îndată şi limba şi au grăit, lăudând pre Dumnezeu.

⁶⁵Şi s-au făcut frică spre toţi cei ce lăcuia împrejurul lor; şi întru tot ţinutul de prin munţii Iudeii s-au vestit toate cuvintele aceastea.

⁶⁶Şi au pus toţi cei ce auziia, în inima sa, zicând: „Oare ce va să fie pruncul acesta?” Şi mâna Domnului era cu dânsul.

⁶⁷Şi Zahariia, tatăl lui, s-au umplut de Duhul Sfânt şi au prorocit, zicând:

⁶⁸„Bine e cuvântat Domnul Dumnezeul lui Israil, că au cercetat şi au făcut mântuinţă norodului Său.

⁶⁹Şi au rădicat corn de mântuire noao în casa lui David, slugii Sale.

⁷⁰Precum au grăit prin gura sfinţilor celor din veac proroci ai Lui;

⁷¹Mântuire de vrăjmaşii noştri şi din mâna tuturor celor ce ne urăsc pre noi.

⁷²Să facă milă cu părinţii noştri şi să-Şi aducă aminte de legătura Lui cea sfântă;

⁷³De jurământul care S-au jurat cătră Avraam, părintele nostru, să ne dea noao,

⁷⁴Ca, fără de frică, din mânile vrăjmaşilor noştri izbăviţi, să-I slujim Lui,

⁷⁵Întru sfinţenie şi întru dreptate înaintea Lui, în toate zilele vieţii noastre.

⁷⁶Şi tu, pruncule, prorocul Celui Preaînalt te vei chema; că vei mearge înaintea feaţii Domnului, să găteşti căile Lui,

⁷⁷Ca să dai cunoştinţa mântuirii norodului Lui, întru iertarea păcatelor lor.

⁷⁸Pentru milostivirile milii Dumnezeului nostru, în carea ne-au cercetat pre noi Răsăritul cel din Înălţime,

⁷⁹Ca să lumineaze celor ce şedea întru întunearec şi în umbra morţii să îndrepteaze picioarele noastre în calea păcii”.

⁸⁰Iară pruncul creştea şi să întărea cu duhul. Şi au fost în pustie, până în zioa arătării lui cătră Israil.