Read Biblia de la Blaj, 1795 Luca 11 Bible Online

Luca 11 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Luca 11

¹Fost-au când era El la un loc, rugându-Să. Deacă au încetat, zis-au unul din ucenicii Lui cătră Dânsul: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, cum au învăţat şi Ioan pre ucenicii săi”.

²Şi le-au zis lor: „Când vă rugaţi, să ziceţi: Tatăl nostru, Carele eşti în ceriuri, sfinţească-Să numele Tău, vie împărăţiia Ta, fie voia Ta, precum în ceriu, aşea şi pre pământ.

³Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o noao astăzi.

⁴Şi ne iartă noao păcatele noastre, precum şi noi iertăm tot celui deatoriu noao. Şi nu ne duce pre noi în ispită, ci ne izbăveaşte de cel rău”.

⁵Şi au zis cătră ei: „Cine dintru voi are priiatin şi va mearge la dânsul în miezul nopţii şi va zice lui: «Priiatine, dă-mi împrumut trei pâini,

⁶Că au venit, din cale, un priiatin la mine şi nu am ce pune înaintea lui»,

⁷Şi acela, dinlăuntru răspunzând, va zice: «Nu-mi face osteneală, că, iată, uşile sânt încuiate şi pruncii miei sânt în aşternut cu mine, nu pociu să mă scol să-ţi dau ţie».

⁸Iară zic voao, măcar de nu i-ar da lui, sculându-să, pentru că easte lui priiaten, ci pentru obrăzniciia lui, sculându-să, va da lui câtu-i trebuie.

⁹Şi Eu zic voao: Ceareţi şi să va da voao, căutaţi şi veţi afla, bateţi şi să va deşchide voao.

¹⁰Că tot cel ce ceare va luoa, şi cel ce caută va afla, şi celui ce bate să va deşchide.

¹¹Şi al cărui fiiu dintră voi va ceare de la tatăl său pâine, au da-i-va lui piiatră? Sau peaşte, au, doară, în loc de peaşte, îi va da lui şearpe?

¹²Sau de va ceare ou, au da-i-va lui scorpie?

¹³Deci, deaca voi, fiind răi, ştiţi să daţi daruri bune fiilor voştri, cu cât mai vârtos Tatăl vostru Cel din ceriu va da Duh Sfânt celor ce cer de la Dânsul”.

¹⁴Şi era gonind un drac şi acela era mut. Şi au fost după ce au ieşit dracul, au grăit mutul şi să mira noroadele.

¹⁵Iară unii dintră ei zicea: „Cu Velzevuv, domnul dracilor, goneaşte dracii”.

¹⁶Iară alţii, ispitind, căuta de la Dânsul semn din ceriu.

¹⁷Iară El, ştiind gândurile lor, au zis lor: „Toată împărăţiia cea despărţită întru sine să pustiiaşte şi casă preste casă cade.

¹⁸Deci şi satana, deacă s-au despărţit întru sineşi, cum va sta împărăţiia lui? Că ziceţi că scoţ Eu dracii cu Velzevuv.

¹⁹Iară de gonesc Eu dracii cu Velzevuv, feciorii voştri cu cine-i gonesc? Pentru aceasta, ei vor fi voao judecători.

²⁰Iară de scoţ Eu dracii cu deagetul lui Dumnezeu, iată că au ajuns la voi împărăţiia lui Dumnezeu.

²¹Când cel tare întrarmat păzeaşte curtea sa, în pace sânt avuţiile lui.

²²Iară venind cel mai tare decât el, deacă-l biruiaşte pre el, ia toate armele lui întru care să nădăjduia şi împarte jeafurile lui.

²³Cel ce nu easte cu Mine împrotiva Mea easte; şi cel ce nu strânge cu Mine răsipeaş-te.

²⁴Când iasă duhul cel necurat din om, treace prin locuri făr’ de apă, căutându-şi odihnă şi, neaflând, zice: «Întoarce-mă-voiu în casa mea, de unde am ieşit».

²⁵Şi, venind, o află măturată şi înfrumseţată.

²⁶Atunci, mearge şi ia alte şeapte duhuri, mai reale decât sine, şi, întrând, vieţuiesc acolo. Şi sânt ceale mai de pre urmă ale omului aceluia, mai reale decât ceale dintâiu”.

²⁷Şi au fost când grăia El aceastea, rădicând o muiare glas din norod, au zis lui: „Fericit e pântecele care Te-au purtat şi ţiţele care ai supt”.

²⁸Iară El au zis: „Adevărat, fericiţi cei ce aud cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc pre el”.

²⁹Şi, adunându-se noroadele, au început a zice: „Neamul acesta viclean easte. Semn caută şi semn nu se va da lui, fără numai semnul lui Iona, prorocul.

³⁰Că, cum au fost Iona semn niniviteanilor aşea va fi şi Fiiul Omenesc neamului acestuia.

³¹Împărăteasa de la amiiazăzi se va scula la judecată cu bărbaţii neamului acestuia şi-i va osândi pre ei, că au venit de la marginea pământului, ca să auză înţelepciunea lui Solomon şi, iată, mai mult decât Solomon easte aici.

³²Bărbaţii de la Ninevi să vor scula la judecată cu neamul acesta şi-l vor osândi pre el, că ei s-au pocăit cu propovedaniia lui Iona şi, iată, mai mult decât Iona easte aici.

³³Nimenea, aprinzind lumina, o pune într-ascuns, nici supt obroc, ci în sfeaşnic, ca cei ce întră să vază lumina.

³⁴Lumina trupului easte ochiul. Deci, de va fi ochiul tău drept, tot trupul tău va fi luminat; iară când va fi viclean, şi trupul tău întunecat va fi.

³⁵Drept aceaea, socoteaşte ca lumina carea easte întru tine să nu fie întunearec.

³⁶Că de va fi trupul tău tot luminat, neavând vreo parte întunecată, va fi luminat tot, ca şi când lumina cu strălucirea te luminează”.

³⁷Iară când grăia, L-au rugat pre El un fariseu ca să prânzască la el; şi, întrând, au şezut.

³⁸Iară fariseul, văzând, s-au mirat, căci nu s-au spălat întâiu, mai înainte de prânz.

³⁹Iară Domnul au zis cătră el: „Acum, voi, fariseii, ce e din afara păharului şi a blidului curăţiţi, iară ce e dinlăuntrul vostru plin easte de răpire şi de răutate.

⁴⁰Nebunilor, au nu cel ce au făcut ce e din afară au făcut şi ce easte dinlăuntru?

⁴¹Însă, din ceale ce aveţi voi, daţi milostenie şi, iată, toate sânt voao curate.

⁴²Dar, vai, voao, fariseilor! Că zeciuiţi izma şi ruta şi toate legumile şi treaceţi judecata şi dragostea lui Dumnezeu; aceastea să cădea a le face şi acealea a nu le lăsa.

⁴³Vai, voao, fariseilor! Că iubiţi şederile mai sus în săboară şi întrebările de sănătate prin târguri.

⁴⁴Vai, voao, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că sânteţi ca mormântele nevăzute şi oamenii carii umblă deasupra lor nu le ştiu”.

⁴⁵Şi, răspunzind, unul din legiuitori au zis Lui: „Dascale, aceastea zicând, şi pre noi ne ocărăşti”.

⁴⁶Iară El au zis: „Şi voao, legiuitorilor, vai! Că încărcaţi pre oameni cu sarcini, care nu să pot purta lesne, iară voi nici cu un deaget al vostru nu vă atingeţi de sarcini.

⁴⁷Vai, voao! Că zidiţi mormânturile prorocilor şi părinţii voştri i-au ucis pre ei.

⁴⁸Iată, mărturisiţi, şi împreună voiţi lucrurile părinţilor voştri, că aceia i-au ucis pre ei, iară voi zidiţi mormânturile lor.

⁴⁹Pentru aceasta, şi înţelepciunea lui Dumnezeu au zis: «Trimite-voiu la ei proroci şi apostoli şi dintr-înşii vor ucide şi vor goni.

⁵⁰Ca să se caute sângele tuturor proro-cilor, care s-au vărsat din începutul lumii, de la neamul acesta,

⁵¹De la sângele lui Avel, până la sângele lui Zaharie, carele au perit întră besearică şi întră oltariu. Adevărat zic voao, să va căuta de la neamul acesta.

⁵²Vai, voao, legiuitorilor! Că aţi luat cheaia înţeleagerii; înşivă nu aţi întrat şi pre cei ce au vrut să între i-aţi oprit”.

⁵³Şi, zicând El aceastea cătră ei, au început cărturarii şi fariseii tare a să porni asupra Lui, şi-L întărâta să vorbescă despre multe.

⁵⁴Pândind pre El şi căutând ca să vânează ceva din gura Lui, ca să-L vinovăţască pre El.