Read Biblia de la Blaj, 1795 Luca 12 Bible Online

Luca 12 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Luca 12

¹Şi, adunându-se zeci de mii de noroade, cât să călca unii pre alţii, început-au a zice ucenicilor Săi, mai înainte: „Păziţi-vă de aluatul fariseilor, care easte făţărniciia.

²Că nimica nu easte acoperit, carea să nu se descopere, şi ascuns, carea să nu să ştie.

³Pentru aceaea, câte aţi zis întru întunearec la lumină să vor auzi. Şi ce aţi grăit la ureachie în case să va propovedui preste acoperemânturi.

⁴Deci, zic voao, priiatinilor Miei: Nu vă teameţi de cei ce ucig trupul şi după aceaea n-au mai mult ce face.

⁵Ci voiu arăta voao de cine să vă teameţi: Teameţi-vă de cel ce are puteare, după ucidere, să arunce în gheena. Adevărat zic voao, de acela să vă teameţi.

⁶Au nu să vând cinci paseri cu doi bani şi nici una dintr-însele nu easte uitată înaintea lui Dumnezeu.

⁷Ci, şi perii capului vostru, toţi sânt număraţi. Deci, nu vă teameţi, că, decât multe paseri, mai buni sânteţi voi.

⁸Şi zic voao: Tot cel ce Mă va mărturisi pre Mine înaintea oamenilor, şi Fiiul Omenesc va mărturisi pre el înaintea îngerilor lui Dumnezeu.

⁹Iară cel ce să va lăpăda de Mine înaintea. oamenilor lăpădat va fi înaintea îngerilor lui Dumnezeu.

¹⁰Şi tot carele va zice cuvânt împrotiva Fiiului Omenesc să va ierta lui; iară celui ce va huli împrotiva Duhului Sfânt nu se va ierta.

¹¹Iară când vă vor duce pre voi la săboară şi la deregători şi la stăpâni, nu vă grijiţi cum şi ce veţi răspunde sau ce veţi zice.

¹²Că Duhul Sfânt vă va învăţa pre voi, întru acel ceas, ceale ce să cade a zice”.

¹³Iară unul din norod I-au zis Lui: „Învăţătoriule, zi fratelui mieu să împarţă cu mine moşiia”.

¹⁴Iară El i-au zis lui: „Omule, cine M-au pus pre Mine judecătoriu sau împărţitoriu preste voi?”

¹⁵Şi au zis cătră ei: „Păziţi-vă şi vă feriţi de cămătărie, că nu easte viiaţa cuiva din prisosinţa avuţiei sale”.

¹⁶Şi au zis pildă cătră ei, zicând: „Unui om bogat foarte-i rodisă ţarina.

¹⁷Şi cugeta întru sine, zicând: «Ce voiu face, că nu am unde aduna rodurile meale?»

¹⁸Şi au zis: «Aceasta voiu face: sparge-voiu jitniţile meale şi mai mari le voiu zidi şi voiu strânge acolo toate rodurile meale şi bunătăţile meale.

¹⁹Şi voiu zice sufletului mieu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse spre mulţi ani, odihneaşte-te, mănâncă, bea, veseleaşte-te».

²⁰Iară Dumnezeu i-au zis lui: «Nebune, întru această noapte vor să ceară sufletul tău de la tine. Dară ceale ce ai gătit cui vor fi?»

²¹Aşea easte cel ce strânge luişi comoară, iară în Dumnezeu nu să îmbogăţeaşte”.

²²Şi au zis cătră ucenicii Săi: „Pentru aceasta, zic voao: nu vă grijiţi cu sufletul vostru ce veţi mânca, nici cu trupul, în ce vă veţi îmbrăca.

²³Sufletul mai mult easte decât hrana, şi trupul decât haina.

²⁴Căutaţi la corbi, că nici samănă, nici seaceră, care nu au vistierii, nici jitniţe, şi Dumnezeu îi hrăneaşte pre ei. Cu cât voi mai mult sânteţi mai buni decât paserile?

²⁵Iară cine dintre voi, grijindu-să, poate să adaogă statului său un cot?

²⁶Deci, deaca nu puteţi nici ce e mai puţin a face, de cealealalte ce vă grijiţi?

²⁷Socotiţi crinii cum cresc. Nici să ostenesc [1], nici torc. Şi zic voao că nici Solomon, întru toată mărirea sa, nu s-au îmbrăcat ca unul dintru aceştia.

²⁸Şi, de vreame ce iarba, care easte astăzi în câmp şi mâne în cuptoriu, să aruncă, Dumnezeu aşea o îmbracă, cu cât mai vârtos pre voi, puţin credincioşi.

²⁹Şi voi să nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea, şi să nu vă înălţaţi.

³⁰Că toate aceastea păgânii lumii aceştiia le caută. Iară Părintele vostru ştie că vă trăbuiesc aceastea.

³¹Însă căutaţi [2] împărăţiia ceriului şi aceastea toate să vor adaoge voao.

³²Nu te teame, turmă mică, că bine au voit Tatăl vostru să dea voao împărăţiia.

³³Vindeţi avuţiia voastră şi daţi milostenie; faceţi-vă voao pungi care nu să. vechesc, comoară carea nu se împuţinează în ceriuri, unde furul nu să apropie, nici moliia nu o strică.

³⁴Că, unde easte comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.

³⁵Să fie mijloacele voastre încinse şi făcliile aprinse.

³⁶Şi voi, aseamenea cu oamenii carii aşteaptă pre domnul său când să va întoarce de la nuntă, ca, venind şi bătând, îndată să-i deşchiză lui.

³⁷Fericite sânt slugile acealea pre carii, venind domnul, îi va afla priveghind. Amin zic voao, că să va încinge şi-i va pune pre ei să şează şi, trecând, va sluji lor.

³⁸Şi, de va veni la a doao straje sau la a treia straje, va veni şi-i va afla aşea; fericite sânt slugile acealea.

³⁹Iară aceasta să ştiţi că, de ar şti stăpânul casii în care ceas va veni furul, ar priveghiia şi nu ar lăsa să-i sape casa lui.

⁴⁰Deci, şi voi, fiţi gata, că, în ceasul care. nu gândiţi, Fiiul Omenesc va veni”.

⁴¹Iară Petru au zis cătră El: „Doamne, cătră noi zici pilda aceasta, au cătră toţi?”

⁴²Iară Domnul au zis: „Cine easte ispravnic credincios şi înţălept, pre carele îl va pune Domnul preste slugile sale, să le dea la vreame măsură de grâu?

⁴³Ferice de sluga aceaea pre carele, venind domnul lui, îl va afla făcând aşea.

⁴⁴Cu adevărat grăiesc voao că-l va pune pre dânsul preste toată avuţiia sa.

⁴⁵Iară de va zice sluga aceaea întru inima sa: «Va zăbovi domnul mieu a veni», şi va înceape a bate pre robi şi pre roabe şi a mânca şi a bea şi a să îmbăta,

⁴⁶Veni-va domnul slugii aceiia, în zioa întru care nu gândeaşte şi în ceasul întru carele nu ştie, şi-l va despica pre el şi va pune partea lui cu necredincioşii.

⁴⁷Şi acea slugă, carea au ştiut voia domnului său şi n-au gătit, nici au făcut după voia lui, să va bate mult.

⁴⁸Iară cela ce n-au ştiut şi au făcut ceale ce sânt vreadnice de bătăi să va bate puţin. Şi oricui s-au dat mult, mult să va ceare de la el; şi căruia s-au încredinţat mult, mai mult vor pofti de la el.

⁴⁹Foc am venit să arunc pre pământ, şi ce voiesc deacă s-au aprins!

⁵⁰Şi cu botez am să Mă botez. Şi cum Mă strâmtoresc, până când să va săvârşi!

⁵¹Au vi să pare că pace am venit să dau pre pământ? Nu, zic voao, ci împărţire.

⁵²Că vor fi de acum înainte cinci într-o casă împărţiţi: trei spre doi şi doi spre trei.

⁵³Să va împărţi tatăl despre fiiu şi fiiul despre tată, muma despre fiia sa şi fata despre mumă-sa, soacra despre noru-sa şi nora despre soacră-sa”.

⁵⁴Şi zicea şi noroadelor: „Când vedeţi norul rădicându-să de cătră apus, numaidecât ziceţi că: «Ploaie mare vine» şi easte aşea.

⁵⁵Şi, când suflă austru, ziceţi: «Năduşală va să fie», şi easte.

⁵⁶Făţarnicilor! Faţa pământului şi a ceriului ştiţi ispiti, dară vreamea aceasta cum nu o ispitiţi?

⁵⁷Căci nu judecaţi şi între voi ce easte drept.

⁵⁸Şi, când mergi cu pârâşul tău la domni, nevoiaşte-te pre cale să te izbăveşti de el, ca să nu te tragă la judecătoriu, şi judecătoriul te va da temniceariului şi temniceariul te va arunca în temniţă.

⁵⁹Zic ţie: Nu vei ieşi de acolo, până nu vei plăti şi fileariul cel mai de pre urmă”.