Read Biblia de la Blaj, 1795 Luca 14 Bible Online

Luca 14 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Luca 14

¹Şi au fost când vinea El în casa unui boiariu, dintră farisei, sâmbăta, să mănânce pâine şi aceia îl păzea pre El.

²Şi, iată, un om bolnav de idropică era înaintea lui.

³Şi, răspunzind, Iisus au zis cătră legiuitori şi cătră farisei, zicând, de easte slobod sâmbăta a vindeca?

⁴Iară ei au tăcut şi, apucându-l, l-au vindecat pre dânsul şi l-au lăsat.

⁵Şi răspunzind cătră ei, au zis: „A cărui dintru voi asin sau bou va cădea în fântână, au nu-l va scoate îndată în zioa sâmbetei?”

⁶Şi nu au putut răspunde Lui la aceastea.

⁷Şi au zis cătră cei chemaţi pildă, luând aminte cum alegea şederile ceale mai dintâiu, zicând cătră ei:

⁸„Când te vei chema de cineva la nuntă, nu şedea în locul cel dintâiu, ca nu cumva să fie chemat de el altul, mai cinstit decât tine.

⁹Şi, venind cel ce şi pre tine şi pre acela au chemat, va zice ţie: «Dă locul acestuia!». Şi atunci, vei înceape, cu ruşine, a ţinea locul cel mai de pre urmă.

¹⁰Ci, când te vei chema, mergi de şezi la locul cel de jos, ca, venind cel ce te-au chemat, să-ţi zică ţie: «Priiatine, mută-te mai sus». Atunci, îţi va fi cinste înaintea celor ce vor şedea cu tine.

¹¹Că tot cel ce să înalţă smerisă-va, şi cel ce să smereaşte înălţa-se-va”.

¹²Şi au zis şi celui ce L-au chemat pre El: „Când faci prânz sau cină, nu chema priiatinii tăi, nici fraţii tăi, nici rudele tale, nici vecinii cei bogaţi, ca nu cândva să te chiiame şi ei pre tine şi să fie ţie împrumut.

¹³Ci, când faci ospăţ, chiiamă săracii, neputincioşii, orbii, şchiopii,

¹⁴Şi fericit vei fi, pentru că nu au ce-ţi întoarce, iară ţie să va răsplăti la înviiarea drepţilor”.

¹⁵Şi, auzind unul din cei ce şedea cu El aceastea, au zis Lui: „Fericit cel ce va prânzi întru împărăţiia lui Dumnezeu”.

¹⁶Iară El i-au zis lui: „Un om, oarecarele, au făcut cină mare şi au chemat pre mulţi.

¹⁷Şi au trimis pre sluga sa, la ceasul cinii, să zică celor chemaţi: «Veniţi, că, iată, gata sânt toate!»

¹⁸Şi au început toţi într-un chip a să lepăda. Cel dintâiu au zis lui: «Moşie am cumpărat şi-mi caută să ies să o văz; rogu-te să mă ierţi».

¹⁹Şi altul au zis: «Părechi de boi am cumpărat cinci şi voiu mearge să-i ispitesc; rogu-te să mă ierţi».

²⁰Şi altul au zis: «M-am însurat şi pentru aceaea nu pociu veni».

²¹Şi, întorcându-să sluga aceaea, au spus domnului său aceastea. Atunci, mâniindu-să stăpânul casii, au zis slugii sale: «Ieşi curând la căile şi la uliţile cetăţii şi săracii şi ciungii şi orbii şi şchiopii adu-i aici».

²²Şi au zis sluga: «Doamne, făcutu-s-au cum ai poruncit, şi încă mai easte loc».

²³Şi au zis domnul cătră slugă: «Ieşi la drumuri şi la îngrădiri şi îndeamnă să între, ca să se umple casa mea.

²⁴Că zic voao că nici unul din bărbaţii cei chemaţi nu va gusta cina mea»”.

²⁵Şi mergea cu El noroade multe şi, întorcându-Să, le-au zis lor:

²⁶„Oricine vine la Mine şi nu uraşte pre tatăl său şi pre mumă-sa şi muiarea şi fiii şi fraţii şi surorile, încă şi sufletul său, nu poate fi ucenicul Mieu.

²⁷Şi cel ce nu poartă crucea sa şi vine după Mine nu poate fi ucenicul Mieu.

²⁸Că cine dintru voi, vrând să zidească turn, au nu întâiu, şezind, îşi numără avuţiia, de are să-l săvârşească,

²⁹Ca nu cumva, puind el temelie şi neputând săvârşi, toţi cei ce-l vor vedea să înceapă a-l batjocori,

³⁰Zicând că: «Acest om au început a zidi şi nu au putut săvârşi».

³¹Sau carele împărat, mergând împrotiva altui împărat să se lovească cu el la războiu, au nu, şezind, întâiu să sfătuiaşte de va putea, cu zeace mii, să se întimpine cu cel ce vine asupra lui cu doaozeci de mii,

³²Iară de nu, încă fiind el departe, trimiţind solie, să roagă de pace.

³³Deci, aşea fieştecarele dintru voi, carele nu să leapădă de toată avuţiia sa, nu poate fi ucenicul Mieu.

³⁴Bună easte sarea, iară deaca să va împuţi sarea, cu ce se va sera?

³⁵Nici în pământ, nici în gunoiu nu easte de treabă, afară o leapădă. Cine are urechi de auzit să auză”.