Read Biblia de la Blaj, 1795 Luca 15 Bible Online

Luca 15 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Luca 15

¹Şi era apropiindu-se la El toţi vameşii şi păcătoşii ca să-L auză pre El.

²Şi cărtea fariseii şi cărturarii, zicând că: „Acesta pre păcătoşi priimeaşte şi mănâncă cu ei”.

³Şi au zis cătră ei pilda aceasta, grăind:

⁴„Care om, dintru voi, având o sută de oi şi pierzind una dintru eale, au nu lasă ceale noaozeci şi noao în pustie şi mearge după cea pierdută, până când o află pre ea?

⁵Şi, aflându-o, o pune pre umărul său, bucurându-să.

⁶Şi, venind în casă, chiimă priiatinii şi vecinii, zicând lor: «Bucuraţi-vă cu mine, că am găsit oaia cea pierdută».

⁷Zic voao că aşea va fi bucurie în ceriu de un păcătos carele să pocăiaşte [1], decât de noaozeci şi noao de drepţi, cărora nu le trebuiaşte pocăinţă.

⁸Sau carea muiare, având zeace drahme, de piiarde o drahmă, au nu aprinde lumina şi mătură casa şi caută cu deadinsul până o află?

⁹Şi, aflându-o, chiiamă priiatinele şi vecinele, zicând: «Bucuraţi-vă cu mine, că am găsit drahma carea am pierdut».

¹⁰Aşea zic voao, bucurie easte înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos, carele să pocăiaşte”.

¹¹Şi au zis: „Un om avea doi feciori.

¹²Şi au zis cel mai tinăr tătâne-său: «Tată, dă-mi partea ce mi să cade din avuţie». Şi le-au împărţit lor avuţiia.

¹³Şi, nu după multe zile, adunând toate, feciorul cel mai tinăr s-au dus într-o ţară, departe, şi acolo au răsipit toată avuţiia sa, vieţuind întru dezmierdăciuni.

¹⁴Şi, cheltuind el toate, fost-au foamete mare întru acea ţară şi el au început a să lipsi.

¹⁵Şi au mers de s-au lipit lângă un lăcu-toriu dintru acea ţară şi l-au trimis pre el la satul său, să pască porcii.

¹⁶Şi dorea să-şi sature pântecele său de rădăcinile [2] care mânca porcii şi nime nu-i da lui.

¹⁷Iară venindu-şi la sine, au zis: «Câţi argaţi ai tătâne-mieu să satură de pâne, iară eu pieiu de foame?

¹⁸Scula-mă-voiu şi mă voiu duce la tatăl mieu şi voiu zice lui: «Tată, greşit-am la ceriu şi înaintea ta.

¹⁹Şi nu sânt mai mult vreadnic a mă chema fiiul tău. Fă-mă ca pre unul din argaţii tăi».

²⁰Şi, sculându-să, au venit la tatăl său. Iară, încă departe fiind el, l-au văzut tatăl său şi i s-au făcut milă şi, alergând, au căzut pre grumazii lui şi l-au sărutat pre el.

²¹Şi au zis lui feciorul: «Tată, greşit-am la ceriu şi înaintea ta, şi de acuma nu mai sânt vreadnic a mă chema fiiul tău».

²²Şi au zis tatăl cătră slugile sale: «Aduceţi haina cea dintâiu şi-l îmbrăcaţi pre el şi daţi inel în mâna lui şi încălţăminte în picioare.

²³Şi aduceţi viţelul cel gras, de-l junghiiaţi, şi, mâncând, să ne veselim.

²⁴Că fiiul mieu acesta era mort şi au înviiat, şi pierdut era şi s-au aflat». Şi au început a să veseli.

²⁵Iară feciorul lui cel mai mare era la câmp şi, când au venit şi s-au apropiiat de casă, au auzit cântece şi jocuri.

²⁶Şi, chemând un fecior, l-au întrebat ce sânt aceastea?

²⁷Iară el au zis lui: «Pentru că fratele tău au venit şi au junghiiat tatăl tău viţelul cel gras, căci l-au văzut sănătos».

²⁸Şi s-au măniiat şi nu vrea să între; iară tatăl său, ieşind, l-au rugat pre el.

²⁹Iară el, răspunzind, au zis tătâne-său: «Iată, atâţa ani slujesc ţie şi niciodată porunca ta nu am călcat şi mie niciodată nu mi-ai dat un ied, ca să mă veselesc şi eu cu priiatinii miei.

³⁰Iară când au venit fiiul tău acesta, carele au mâncat cu curvele avuţiia sa, junghiiaşi viţelul cel gras».

³¹Iară el au zis lui: «Fiiule, tu în toată vreamea eşti cu mine şi toate ale meale ale tale sânt.

³²Ci să cădea a ne veseli şi a ne bucura, căci fratele tău acesta mort era şi au înviiat, şi pierdut era şi s-au aflat»”.