Read Biblia de la Blaj, 1795 Luca 18 Bible Online

Luca 18 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Luca 18

¹Şi le-au zis lor şi pildă, că să cade pururea a să ruga şi a nu înceta,

²Zicând: „Un judecătoriu era întru o cetate, carele nu să temea de Dumnezeu şi de oameni nu să ruşina.

³Era şi o văduvă în cetatea aceaea şi veniia la dânsul, zicând: «Izbăveaşte-mă de pârâşul mieu».

⁴Şi nu vrea în multă vreame; iară după aceaea, au zis întru sine: «De nu mă şi tem de Dumnezeu şi de oameni nu mă ruşinez,

⁵Iară pentru căci îmi face supărare văduva aceasta, o voiu izbăvi pre dânsa, ca nu pănă în sfârşit venind să mă năcăjească».

⁶Şi au zis Domnul: «Auziţi ce grăiaşte judecătoriul nedreptăţii?»

⁷Dară Dumnezeu au nu va face izbândire aleşilor Săi, care strigă către Dânsul zioa şi noaptea? Şi mult îi va suferi pre dânşii?

⁸Zic voao că va face izbândirea lor curând. Însă Fiiul Omenesc, venind, au afla-va credinţă pre pământ?”

⁹Şi au zis cătră unii, carii să încredea întru sine cum că sânt drepţi şi defăima pre ceialalţi, pilda aceasta:

¹⁰„Doi oameni au întrat în besearică să se roage, unul fariseu şi altul vameş.

¹¹Fariseul, stând aşea, să ruga întru sine: «Doamne, mulţemescu-Ţi că nu sânt ca ceialalţi oameni, jefuitori nedrepţi, preacurvari, sau ca şi acest vameş.

¹²Postesc de doao ori în săptămână, dau zeciuială din toate câte biruiesc».

¹³Iară vameşul, de departe stând, nu vrea nici ochii săi la ceriu să rădice, ci-şi bătea pieptul său, zicând: «Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului».

¹⁴Zic voao că s-au pogorât acesta mai îndreptat la casa sa, decât acela. Că tot cel ce să înalţă smeri-se-va; iară cel ce să smereaşte înălţa-se-va”.

¹⁵Şi aducea la El şi pre prunci, ca să se atingă de El. Iară ucenicii Lui, văzind, i-au certat pre dânşii.

¹⁶Iară Iisus, chemând pre ei, au zis: „Lăsaţi pre prunci să vie la Mine şi nu-i opriţi, că a unora ca aceştia easte împărăţiia lui Dumnezeu.

¹⁷Adevăr zic, cine nu va priimi împărăţiia lui Dumnezeu ca un prunc nu va întra întru dânsa”.

¹⁸Şi L-au întrebat pre El un domn, zicând: „Învăţătoriule bune, ce voiu face să moştenesc viiaţa veacinică?”

¹⁹Iară Iisus i-au zis lui: „Căci Mă zici bun? Nimenea nu easte bun, fără numai unul Dumnezeu.

²⁰Poruncile ştii? Să nu curveşti, să nu omori, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, cinsteaşte pre tatăl tău şi pre mumă-ta”.

²¹Iară el au zis: „Aceastea toate le-am păzit din tinereaţele meale”.

²²Iară Iisus, auzind aceastea, au zis lui: „Încă una-ţi lipseaşte: toate câte ai le vinde şi dă săracilor şi vei avea comoară în ceriu şi vino după Mine”.

²³Iară el, auzind aceastea, s-au întristat, că era bogat foarte.

²⁴Şi, văzindu-l pre el Iisus că s-au întristat, au zis: „Cât de anevoie vor întra întru împărăţiia lui Dumnezeu cei ce au bani.

²⁵Că mai lezne easte cămilii prin ureachiia acului a treace, decât bogatului a întra întru împărăţiia lui Dumnezeu”.

²⁶Iară cei ce auzisă aceastea au zis: „Dară cine să poate spăsi?”

²⁷El au zis: „Ceale ce nu sânt cu putinţă la oameni sânt cu putinţă la Dumnezeu”.

²⁸Iară Petru au zis: „Iată, noi am lăsat toate şi am venit după Tine”.

²⁹Iară El au zis lor: „Adevăr zic voao că nimenea nu easte, carele ş-au lăsat casa sau părinţii sau fraţii sau muiarea sau feciorii pentru împărăţiia lui Dumnezeu,

³⁰Şi să nu ia cu mult mai multe în vreamea aceasta, şi în veacul cel viitoriu, viiaţa veaci-nică”.

³¹Şi, luând pre cei doisprezeace, au zis cătră ei: „Iată, ne suim în Ierusalim şi se vor umplea toate ceale scrise de proroci pentru Fiiul Omenesc.

³²Că Să va da păgânilor şi-L vor batjocori şi-L vor ocărî şi-L vor scuipi.

³³Şi, bătându-L, Îl vor omorî pre El şi a treia zi va înviia”.

³⁴Iară ei nimic dintru aceastea nu au înţeles; şi era cuvântul acesta ascuns de la ei şi nu cunoştea ceale ce să grăia.

³⁵Şi au fost când S-au apropiiat El de. Ierihon, un orb şedea lângă cale, cerşind.

³⁶Şi, auzind norodul trecând, au întrebat Marco ce easte aceasta

³⁷Şi i-au spus lui că Iisus Nazarineanul treace.

³⁸Şi au strigat, zicând: „Iisuse, Fiiul lui David, miluiaşte-mă”.

³⁹Iară cei ce mergea înainte certa pre el să tacă; iară el cu mult mai vărtos striga: „Fiiul lui David, miluiaşte-mă”.

⁴⁰Şi, strigând, Iisus au poruncit să-l aducă pre el la Sine; iară apropiindu-să el de Dânsul, l-au întrebat,

⁴¹Zicând: „Ce vei să-ţi fac?” Iară el au zis: „Doamne, să văz”.

⁴²Şi Iisus i-au zis lui: „Vezi, credinţa ta te-au mântuit”.

⁴³Şi îndată au văzut şi au mers după El, slăvind pre Dumnezeu. Şi tot norodul, văzând, au dat laudă lui Dumnezeu.