Read Biblia de la Blaj, 1795 Luca 19 Bible Online

Luca 19 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Luca 19

²Şi, iată, un om, anume Zaheiu, şi acesta era mai-mare vameşilor şi era bogat.

³Şi căuta să vază pre Iisus cine easte şi nu putea de norod, că era mic de stat.

⁴Şi, alergând înainte, s-au suit într-un arbure [1] ca să-L vază pre El, că pre acolo era să treacă.

⁵Şi, deaca au venit la locul acela, căutând Iisus, l-au văzut pre el şi au zis cătră el: „Zaheie, grăbeaşte de te pogoară, că astăzi în casa ta mi să cade să rămâiu”.

⁶Şi, grăbindu-să, s-au pogorât şi l-au primit pre Dânsul, bucurându-să.

⁷Şi, văzând toţi, cârtea, zicând că: „La un om păcătos au întrat să sălăşluiască?”

⁸Iară Zaheiu, stând, au zis cătră Domnul: „Iată, jumătate de avuţiia mea, Doamne, o dau săracilor şi, de am năpăstuit pre cineva cu ceva, întorc împătrat”.

⁹Zis-au cătră el Iisus că: „Astăzi s-au făcut mântuire casii aceştiia, pentru că şi acesta fiiul lui Avraam easte.

¹⁰Că au venit Fiiul Omenesc să caute şi să mântuiască pre cel ce era perit”.

¹¹Şi, auzind ei aceastea, au adaos a zice o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim şi li să părea lor că numaidecât să va arăta împărăţiia lui Dumnezeu.

¹²Drept aceaea, au zis: „Un om de bun neam au mers într-o ţară depărtată să-şi ia lui împărăţie şi să se întoarcă.

¹³Şi, chemând zeace slugi ale sale, le-au dat lor zeace talanţi şi au zis cătră ei: «Negoţetoriţi până voiu veni».

¹⁴Iară cetăţeanii lui urâea pre el şi au trimis solie după el, zicând: «Nu vom pre acesta să împărăţească preste noi».

¹⁵Şi au fost când s-au întors el, luând împărăţiia, au zis să chiiame pre slugile acealea cărora dedeasă argintul, ca să ştie cine ce au neguţătorit».

¹⁶Şi au venit cel dintâiu, zicând: «Doamne, talantul tău au agonisit zeace talanţi».

¹⁷Şi i-au zis lui: «Bine, slugă bună, pentru că întru puţin ai fost credincios, să aibi puteare preste zeace cetăţi».

¹⁸Şi au venit al doilea, zicând: «Doamne, talantul tău a făcut cinci talanţi».

¹⁹Şi au zis şi aceluia: «Şi tu fii preste cinci cetăţi».

²⁰Şi altul au venit, zicând: «Doamne, iată talantul tău, care l-am ţinut legat în măhramă,

²¹Că m-am temut de tine, pentru că om iute eşti: iai ce nu ai pus şi seaceri ce nu ai semănat».

²²Şi au zis lui: «Din gura ta te voiu judeca, slugă rea. Ştiut-ai că eu sânt om iute, luând ce nu am pus şi săcerând ce nu am semănat.

²³Dară pentru ce nu ai dat argintul mieu negoţătorilor şi, viind eu, la-ş fi cerut cu dobândă?»

²⁴Şi celor ce sta de faţă le-au zis: «Luaţi de la el talantul şi-l daţi celui ce are zeace talanţi».

²⁵Şi au zis lui: «Doamne, acela are zeace talanţi».

²⁶«Că zic voao că tot celui ce are dai-să-va, iar de la cel ce nu are şi ce are lua-să-va de la el.

²⁷Însă pre vrăjmaşii miei, aceia carii nu au vrut să împărăţesc eu preste ei, aduceţi-i încoace şi-i tăiaţi înaintea mea»”.

²⁸Şi, aceastea zicând, mergea înainte, suindu-să în Ierusalim.

²⁹Şi au fost când Să apropiia El de Vitfaghi şi de Vitania, cătră muntele care să chiiamă al Maslinilor, trimis-au doi din ucenicii Săi,

³⁰Zicând: „Meargeţi în satul cel dinaintea voastră, în care, întrând, veţi găsi un mânz legat, pre care nimene dintru oameni, niciodată, nu au şezut. Dezlegaţi-l şi-l aduceţi.

³¹Şi, de va întreba cineva pre voi: «Pentru ce-l dezlegaţi?», aşea ziceţi lui, că «Domnului trăbuiaşte»”.

³²Şi, mergând trimişii, au aflat cum zisease lor.

³³Şi, dezlegând ei mânzul, zis-au stăpânii lui cătră ei: „Ce dezlegaţi mânzul?”

³⁴Iar ei au zis că: „Domnului trebuiaşte”.

³⁵Şi l-au adus pre El la Iisus şi, aruncân-du-şi veşmintele sale pre mânz, au pus pre Iisus deasupra.

³⁶Şi, mergând El, aşternea veşmintele Sale pre cale.

³⁷Şi, apropiindu-Să El la pogorârea Muntelui Maslinilor, au început toată mulţimea ucenicilor, bucurându-să, a lăuda pre Dumnezeu cu glas mare, pentru toate puterile care le văzusă,

³⁸Zicând: „Binecuvântat e Împăratul cel ce vine întru numele Domnului! Pace în ceriu şi mărire întru cei de sus!”

³⁹Şi oarecarii farisei din norod au zis cătră El: „Învăţătoriule, ceartă-Ţi ucenicii”.

⁴⁰Şi, răspunzind, au zis lor: „Zic voao că, de vor tăcea aceştia, pietrile vor striga”.

⁴¹Şi, deaca S-au apropiiat, văzind cetatea, au plâns de dânsa,

⁴²Zicând că: De ai fi priceput şi tu, întru această zi a ta, ceale ce sânt spre pacea ta! Iar acum s-au ascuns de la ochii tăi.

⁴³Că vor veni zile spre tine şi vor pune vrăjmaşii tăi şeanţ împregiurul tău şi te vor încungiura şi te vor îmbulzi de toate părţile.

⁴⁴Şi te vor face aseamenea cu pământul şi pre fiii tăi întru tine şi nu vor lăsa întru tine piiatră pre piiatră, pentru că nu ai cunoscut vreamea cercetării tale”.

⁴⁵Şi, întrând în besearică, au început a scoate pre cei ce vindea într-însa şi cumpăra,

⁴⁶Zicând lor: „Scris easte: «Casa Mea casă de rugăciune easte»; iar voi o aţi făcut peşteră tălharilor”.

⁴⁷Şi era învăţind în toate zilele în besearică. Iară arhiereii şi cărturarii şi bătrânii norodului căuta pre El să L piiarză.

⁴⁸Şi nu afla ce-I vor face, că tot norodul să ţinea de El, ascultându-L pre Dânsul.