Read Biblia de la Blaj, 1795 Luca 2 Bible Online

Luca 2 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Luca 2

¹Şi au fost în zilele acealea, ieşit-au poruncă de la chesariul August să se scrie toată lumea.

²Această scrisoare întâiu s-au făcut domnind în Siriia Chirineu.

³Şi mergea toţi să se scrie, fieştecarele în cetatea sa.

⁴Suitu-s-au şi Iosif din Galileea, din cetatea Nazaretului, la Iudeea, în cetatea lui David (carea să cheamă Vifleaem), pentru că era el din casa şi din neamul lui David.

⁵Să se scrie cu Mariia, cea logodită lui muiare, fiind grea.

⁶Şi au fost fiind ei acolo, s-au umplut zilele ei să nască.

⁷Şi-au născut pre Fiiul său Cel Întâiu Născut şi L-au înfăşat pre Dânsul şi L-au pus în iasle, pentru că nu avea ei loc în casă.

⁸Şi păstorii era întru acelaşi ţinut priveghind şi păzind străji noaptea împrejurul turmei sale.

⁹Şi, iată, îngerul Domnului au stătut lângă dânşii şi slava Domnului au strălucit împrejurul lor şi s-au înfricoşat cu frică mare.

¹⁰Şi le-au zis lor îngerul: „Nu vă teamereţi, că, iată, vestesc voao bucurie mare, care va fi la tot norodul.

¹¹Că S-au născut voao astăzi Mântuitoriu, Carele easte Hristos Domnul, în cetatea lui David.

¹²Şi acesta semn va fi voao: Afla-veţi un prunc, înfăşat, culcat în iasle”.

¹³Şi îndatăşi s-au făcut, împreună cu îngerul, mulţime de oaste cerească, lăudând pre Dumnezeu şi zicând:

¹⁴„Mărire lui Dumnezeu, întru cei de sus şi pre pământ pace, între oameni bunăvoire”.

¹⁵Şi au fost deacă s-au dus de la dânşii îngerii la ceriu şi oamenii, păstorii, au zis unii cătră alţii: „Să meargem, dară, până la Vifleaem şi să vedem cuvântul acesta ce s-au făcut, carele Domnul au arătat noao”.

¹⁶Şi au venit degrabă şi au aflat pre Mariia şi pre Iosif şi Pruncul, culcat în iasle.

¹⁷Şi, văzând, au cunoscut chiar pentru graiul ce să grăisă lor de Pruncul acesta.

¹⁸Şi toţi carii auzisă să mira de ceale ce zisease păstorii cătră dânşii.

¹⁹Iară Mariia păziia toate cuvintele acealea, puindu-le întru inima sa.

²⁰Şi s-au întors păstorii, slăvind şi lăudând pre Dumnezeu de toate ceale ce auzisă şi văzusă, precum să ziseasă lor.

²¹Şi, când s-au umplut opt zile ca să taie Pruncul împrejur, chemat-au numele Lui Iisus, carele au fost zis de înger mai înainte, până nu S-au zămislit El în pântece.

²²Şi, când s-au plinit zilele curăţiei ei, după Leagea lui Moisi, l-au dus pre El în Ierusalim, ca să-L puie înaintea Domnului.

²³Precum easte scris în Leagea Domnului că toată partea bărbătească carea deschide pântecele sfântul Domnului să va chema.

²⁴Şi ca să dea jertvă (precum s-au zis în Leagea Domnului) doao turtureale sau doi pui de porumbi.

²⁵Şi, iată, era un om în Ierusalim, anume Simeon. Şi omul acela era drept şi temătoriu de Dumnezeu, aşteptând mângăiarea lui Israil, şi Duhul Sfânt era într-însul.

²⁶Şi era lui făgăduit de Duhul Sfânt să nu vază moarte până ce va vedea pre Unsul Domnului.

²⁷Şi au venit cu Duhul în besearică; şi când au dus părinţii pre Iisus Pruncul să facă după obiceaiul Legii pentru El,

²⁸Şi acela L-au luoat pre Dânsul în braţăle sale şi au binecuvântat pre Dumnezeu şi au zis:

²⁹„Acuma, slobozeşti pre robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, cu pace;

³⁰Că văzură ochii miei mântuirea Ta,

³¹Carea ai gătit înaintea feaţii tuturor noroadelor,

³²Lumină întru luminarea [1] limbilor şi slavă norodului Tău, Israil”.

³³Şi era Iosif şi cu muma Lui, mirându-să de ceale ce grăia pentru Dânsul.

³⁴Şi i-au blagoslovit pre dânşii Simeon şi au zis cătră Mariia, muma Lui: „Iată, Acesta easte pus spre cădearea şi scularea a mulţi din Israil şi spre sămnul căruia să va zice împotrivă.

³⁵Şi prin singur sufletul tău va treace sabie, ca să se descopere de la multe inimi cugetele”.

³⁶Şi era Ana, prorociţa, fata lui Fanuil, din neamul lui Asir; aceasta îmbătrânise în zile multe, carea lăcuise cu bărbatul său şeapte ani din ficioriia sa.

³⁷Şi au fost văduvă, ca la optzăci şi patru de ani, carea nu să depărta de besearică, cu posturi şi cu rugăciuni slujind zioa şi noaptea.

³⁸Şi aceasta, întru acela ceas viind, s-au mărturisit Domnului şi au grăit pentru Dânsul tuturor celora ce aştepta mântuire în Ierusalim.

³⁹Şi, după ce au săvârşit toate după Leagea Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea sa, Nazaret.

⁴⁰Iară Pruncul creştea şi Să întărea cu duhul, umplându-Să de întălepciune şi darul lui Dumnezeu era pre Dânsul.

⁴¹Şi să ducea părinţii Lui, în toţi anii, în Ierusalim, la praznicul Paştilor.

⁴²Şi, când au fost de doisprăzeace ani, suindu-să ei în Ierusalim după obiceaiul praznicului,

⁴³Şi sfârşindu-să zilele când s-au întors ei, au rămas Iisus Pruncul în Ierusalim şi nu au ştiut Iosif şi muma Lui.

⁴⁴Şi părându-li-se că easte El cu alte soţii, au venit cale de o zi şi L-au căutat pre Dânsul prin rudenii şi prin cunoscuţi.

⁴⁵Şi neaflându-L, s-au întors în Ierusalim, căutându-L pre El.

⁴⁶Şi au fost după trei zile, L-au aflat în besearică, şezând în mijlocul dascalilor şi ascultându-i şi întrebându-i pre ei.

⁴⁷Şi să minuna toţi ceia ce-L auziia pre Dânsul de înţelepciunea şi de răspunsurile Lui.

⁴⁸Şi văzându-L pre El, s-au mirat şi au zis cătră El muma Lui: „Fiiule, căci ai făcut noao aşa? Întristându-ne, iată, tatăl Tău şi eu Te-am căutat”.

⁴⁹Şi au zis cătră dânşii: „Ce easte că M-aţi căutat? Au n-aţi ştiut că întru ceale ce sânt ale Tatălui Mieu să cade Mie să fiu?”

⁵⁰Şi ei n-au înţeles graiul carele grăi lor.

⁵¹Şi S-au pogorât cu dânşii şi au venit în Nazaret şi era supt ascultarea lor. Iară muma Lui ţinea toate cuvintele aceastea întru inima sa.

⁵²Şi Iisus creştea cu înţelepciunea şi cu vârsta şi cu dar de la Dumnezeu şi de la oameni.