Read Biblia de la Blaj, 1795 Luca 22 Bible Online

Luca 22 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Luca 22

¹Iară să apropiia praznicul Azimelor, care să chiiamă Paşti.

²Şi Şi arhiereii şi cărturarii căuta cum L-ar omorî pre El, că să temea de norod.

³Iară satana au întrat în Iuda, carele să 26, 14 numea Iscariotean, fiind el din numărul celor doisprăzeace.

⁴Şi, mergând, au grăit cu arhiereii şi cu cei mai mari cum L-ar da pre El lor.

⁵Şi ei s-au bucurat şi s-au tocmit cu el să-i dea argint.

⁶Şi el s-au făgăduit şi căuta prilej ca să-L dea lor, fără de norod.

⁷Şi au venit zioa Azimelor, întru carea trebuia să se jertvească paştile.

⁸Şi au trimis pre Petru şi pre Ioan, zicând: „Ducându-vă, gătiţi noao paştile, ca să mâncăm”.

⁹Iară ei au zis Lui: „Unde vreai să le gătim?”

¹⁰Iară El le-au zis lor: „Iată, întrând voi în oraş, va întâmpina pre voi un om, ducând un vas cu apă; meargeţi după el, în casa unde va întra.

¹¹Şi veţi zice stăpânului casii: «Zice ţie Învăţătoriul: ‚Unde easte sălaşul de oaspeţi, ca se mănânc paştile cu ucenicii Miei?’»

¹²Şi El va arăta voao un foişor mare, aşternut; acolo gătiţi”.

¹³Iară ei, mergând, au aflat cum zisease lor şi au gătit paştile.

¹⁴Şi, viind ceasul, au şezut şi cei doi-sprăzeace apostoli cu El.

¹⁵Şi au zis lor: „Cu dor am dorit să mănânc aceaste paşti cu voi, mai înainte de patima Mea.

¹⁶Că zic voao că, de acum, nu voiu mai mânca dintru aceastea, până când să vor plini întru împărăţiia lui Dumnezeu”.

¹⁷Şi, luând păharul, mulţămind, au zis: „Luaţi acesta şi împă(r)ţiţi întră voi.

¹⁸Că zic voao că nu voiu bea din rodul viţei, până când va veni împărăţiia lui Dumnezeu”.

¹⁹Şi, luând pâine, mulţămind, au frâmt şi le-au dat lor, zicând: „Acesta easte Trupul Mieu, care să dă pentru voi; aceasta să faceţi întru pomenirea Mea”.

²⁰Aşijderea, şi păharul după cină, zicând: „Acest păhar easte Leagea Noao, întru Sângele Mieu, care să varsă pentru voi.

²¹Însă, iată, mâna celui ce Mă vinde pre Mine cu Mine easte la masă.

²²Şi Fiiul Omenesc mearge precum easte rânduit; dar vai omului aceluia prin carele să vinde”.

²³Şi ei au început a să întreba între sine care dintre ei ar fi, carele va să facă aceasta.

²⁴Şi s-au făcut şi pricire între dânşii, carele dintră ei s-ar părea a fi mai mare.

²⁵Iar El au zis lor: „Împăraţii neamurilor domnesc pre eale şi cei ce le stăpânesc pre eale făcători de bine să chiiamă.

²⁶Iar voi nu aşea, ci carele e mai mare întru voi să fie ca cel mai mic, şi cel mai de cinste, ca o slugă.

²⁷Că cine e mai mare? Cel ce şeade, au cel ce slugeaşte? Au nu cel ce şeade? Iar Eu sânt în mijlocul vostru, ca cel ce slugeaşte.

²⁸Iar voi sânteţi carii aţi rămas cu Mine întru ispitele Meale.

²⁹Şi Eu vă aşez voao cum Mi-au aşezat Mie Tatăl Mieu împărăţiia.

³⁰Ca să mâncaţi şi să beaţi la masa Mea, întru împărăţiia Mea, şi să şedeţi pre scaone, judecând doaosprăzeace neamuri a lui Israil.

³¹Şi au zis Domnul: „Simone, Simone, iată, satana v-au cerut pre voi să vă cearnă ca grâul.

³²Iar Eu M-am rugat pentru tine să nu scază credinţa ta; şi tu, oarecând, întorcându-te, întăreaşte pre fraţii tăi”.

³³Iar el au zis Lui: „Doamne, cu Tine gata sânt şi în temniţă şi la moarte a mearge”.

³⁴Iară El au zis: „Zic ţie, Petre, nu va cânta astăzi cocoşul, până nu te vei lăpăda de trei ori, cum că nu Mă ştii”.

³⁵Şi le-au zis lor: „Când v-am trimis pre voi fără de pungă şi fără de traistă şi fără de încălţăminte, au avut-aţi lipsă de ceva?” Iar ei au zis: „Ba, de nimic”.

³⁶Zis-au, drept aceaea, lor: „Acum, dar, cel ce are pungă să o ia, aşijderea, şi straistă. Şi cel ce nu are să-şi vânză haina sa şi să-şi cumpere sabie.

³⁷Că zic voao că încă Scriptura aceasta trebuie să să plinească întru Mine, carea zice: «Şi cu cei făr’ de leage s-au socotit», că ceale ce sânt pentru Mine sfârşit au”.

³⁸Iar ei au zis: „Doamne, iată, aici doao sabii”. Iară El au zis lor: „Destul easte”.

³⁹Şi, ieşind, au mers după obiceaiu în Muntele Maslinilor; şi au mers după El şi ucenicii Lui.

⁴⁰Şi, sosând la loc, au zis lor: „Rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită”.

⁴¹Şi El S-au depărtat de ei cât e o aruncare de piiatră şi, îngenunchind, Să ruga,

⁴²Zicând: „Părinte, de vei, să treacă păharul acesta de la Mine. Însă nu voia Mea, ci a Ta să fie”.

⁴³Şi s-au arătat Lui îngerul din ceriu, întărindu-L pre El.

⁴⁴Şi, fiind în luptă, mai cu deadinsul Să ruga. Şi sudoarea Lui s-au făcut ca picăturile de sânge care pică pre pământ.

⁴⁵Şi, sculându-Să de la rugăciune şi venind la ucenici, i-au aflat pre ei dormind de întristare.

⁴⁶Şi le-au zis lor: „Ce dormiţi? Sculaţi-vă şi vă rugaţi, ca să nu cădeţi în ispită”.

⁴⁷Iară, încă grăind El, iată, gloata, şi cel ce să chema Iuda, unul din cei doisprăzeace, mergea înaintea lor. Şi s-au apropiiat de Iisus ca să-L sărute.

⁴⁸Iară Iisus au zis lui: „Iudo, cu sărutare pre Fiiul Omenesc vinzi?”

⁴⁹Şi, văzind cei ce era pre lângă El ce era să fie, au zis Lui: „Doamne, lovi-vom cu sabiia”.

⁵⁰Şi unul dintru ei au lovit pre sluga arhiereului şi i-au tăiat lui ureachiia cea dreaptă.

⁵¹Iar Iisus, răspunzind, au zis: „Lăsaţi, până aici”. Şi, atingându-Să de ureachiia lui, l-au vindecat pre el.

⁵²Şi au zis Iisus celor ce venisă asupra Lui, arhiereilor şi mai-marilor besearicii şi bătrânilor: „Au ca la un tălhariu aţi ieşit cu sabii şi cu leamne?

⁵³În toate zilele, fiind Eu cu voi în besearică, nu aţi tins mânile asupra Mea. Ci acesta easte ceasul vostru şi putearea întunearecului”.

⁵⁴Şi, prinzindu-L pre El, L-au dus şi L-au legat în casa arhiereului. Iară Petru mergea departe, după Dânsul.

⁵⁵Şi, făcând foc în mijlocul curţii şi şezind ei împreună, au şezut şi Petru în mijlocul lor.

⁵⁶Şi, văzindu-l pre el o slujnică, şezind la foc şi, căutând spre el, au zis: „Şi acesta cu El au fost”.

⁵⁷Iară el s-au lăpădat de Dânsul, zicând: „Muiare, nu-L ştiu pre El”.

⁵⁸Şi, după puţintel, văzindu-l pre el altul, au zis: „Şi tu dintru ei eşti”. Iară Petru au zis: „Omule, nu sânt”.

⁵⁹Şi, trecând ca un ceas, altul, oarecarele, întărea, zicând: „Adevărat, şi acesta cu ei au fost, că galileean easte”.

⁶⁰Iară Petru au zis: „Omule, nu ştiu ce zici”. Şi îndatăşi, încă grăind el, au cântat cocoşul.

⁶¹Şi, întorcându-Să, Domnul au căutat spre Petru; şi şi-au adus aminte Petru de cuvântul Domnului, cum ziseasă lui că: „Mai înainte de ce va cânta cocoşul, de trei ori te vei lepăda de Mine”.

⁶²Şi, ieşind afară Petru, au plâns cu amar.

⁶³Iară bărbaţii cei ce ţinea pre Iisus batjocorea pre El, bătându-L.

⁶⁴Şi, acoperindu-L pre El, Îl bătea preste obraz şi-L întreba pre El, zicând: „Proroceaşte, cine easte cel ce Te-au lovit?”

⁶⁵Şi altele multe, hulind, zicea împrotiva Lui.

⁶⁶Şi, după ce s-au făcut ziuo, s-au adunat bătrânii norodului şi arhiereii şi cărturarii şi L-au dus pre El în săborul său,

⁶⁷Zicând: „De eşti Tu Hristos, spune-ne noao”. Şi le-au zis lor: „De voiu spune voao, nu veţi creade;

⁶⁸Iară de voiu şi întreba, nu-Mi veţi răspunde, nici Mă veţi slobozi.

⁶⁹De acum va fi Fiiul Omenesc şezind de-a dreapta puterii lui Dumnezeu”.

⁷⁰Şi au zis toţi: „Dară Tu eşti Fiiul lui Dumnezeu?” Iară El au zis cătră ei: „Voi ziceţi că Eu sânt”.

⁷¹Iară ei au zis: „Ce ne mai trebuiaşte încă mărturie? Că noi înşine am auzit din gura Lui”.