Read Biblia de la Blaj, 1795 Luca 24 Bible Online

Luca 24 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Luca 24

¹Iară într-una de sâmbete, [1] foarte de dimineaţă, venit-au la mormânt, aducând mireazmele care le gătise şi altele împreună cu eale.

²Şi au aflat piiatra răsturnată de pre mormânt.

³Şi, întrând, nu au aflat trupul Domnului Iisus.

⁴Şi au fost când să îndoia eale de aceasta. Şi, iată, doi bărbaţi au stătut înaintea lor, în vejminte strălucitoare.

⁵Şi, înfricoşindu-se eale şi plecându-şi feaţele la pământ, au zis cătră eale: „Ce căutaţi pre Cel viu cu cei morţi?

⁶Nu easte aici, ci S-au sculat. Aduceţi-vă aminte cum au zis voao, încă fiind în Galileea,

⁷Zicând că trebuie să Să dea Fiiul Omenesc în mânile oamenilor păcătoşi şi să Se răstignească şi a treia zi să înviiază”.

⁸Şi şi-au adus aminte de cuvintele Lui.

⁹Şi, întorcându-se de la mormânt, spus-au aceastea toate celor unsprezeace şi tuturor celoralalţi.

¹⁰Şi era Mariia Magdalina şi Ioana şi Mariia a lui Iacov şi cealelalte împreună cu dânsele, care zicea cătră apostoli aceastea.

¹¹Şi să arătară înaintea lor ca o minciună [2] cuvintele lor şi nu le-au crezut pre dânsele.

¹²Iară Petru, sculându-să, au alergat la mormânt şi, plecându-să, au văzut giolgiurile singure, zăcând. Şi s-au dus de acolo, mirându-să de ceale ce să făcuse.

¹³Şi, iată, doi dintru ei mergea, întru aceaeaşi zi, la un sat, care era departe de Ierusalim, ca la şeasezeci de stadii, al căruia nume Emaus.

¹⁴Şi aceia vorbea întru sine, de toate întâmplările aceastea.

¹⁵Şi au fost când vorbea ei şi să întreba. Şi însuşi Iisus, apropiindu-Să, mergea împreună cu dânşii.

¹⁶Iară ochii lor să ţinea ca să nu-L cunoască pre El.

¹⁷Şi au zis cătră ei: „Ce sânt cuvintele aceastea, de care vă întrebaţi întră voi mergând şi sânteţi tristi?”

¹⁸Şi, răspunzind, unul al căruia nume era Cleopa, au zis cătră El: „Tu singur eşti venit de airea în Ierusalim şi nu ştii ceale ce s-au făcut întru el în zilele aceastea?”

¹⁹Şi El au zis lor: „Care?” Iară ei au zis Lui: „Ceale de Iisus Nazarineanul, Carele era om proroc, putearnic în faptă şi în cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a tot norodul.

²⁰Şi cum L-au dat arhiereii şi domnii noştri la judecată de moarte şi L-au răstignit pre Dânsul;

²¹Iară noi nădăjduiam că Acela easte Cel ce va să izbăvească pre Israil; ci şi cu toate aceastea, a treia zi easte astăzi de când s-au făcut aceastea.

²²Ci şi nişte muieri, de ale noastre, ne-au spăimântat pre noi, care au fost de noapte la mormânt.

²³Şi, neaflând trupul Lui, au venit, zicând că şi vedeare de îngeri să fie văzut, carii zic că easte viu.

²⁴Şi s-au dus unii dintru noi la mormânt şi au aflat aşea precum şi muierile au zis. Iară pre El nu L-au văzut”.

²⁵Şi El au zis cătră ei: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima a creade toate câte au grăit prorocii!

²⁶Au nu să cădea să păţască Hristos aceastea şi să între întru mărirea Sa?”

²⁷Şi, începând de la Moisi şi de la toţi prorocii, tâlcuia lor toate Scripturile care era pentru El.

²⁸Şi s-au apropiiat de satul la care mergea şi El Să făcea a mearge mai departe.

²⁹Şi-L îndemna pre El, zicând: „Mâi cu noi, căci cătră seară easte şi s-au plecat zioa”. Şi au întrat, să mâie cu dânşii.

³⁰Şi au fost când au şezut El cu ei, luând pâne,au blagoslovit şi, frângând, o au dat lor.

³¹Şi li s-au deşchis lor ochii; şi L-au cunoscut pre Dânsul şi El S-au făcut nevăzut de dânşii.

³²Şi ei au zis întră sine: „Au nu era inima nostră arzind întru noi, când grăia noao pre cale şi când ne tâlcuia Scripturile?”

³³Şi, sculându-să întru acelaşi ceas, s-au întors în Ierusalim şi au aflat adunaţi pre cei unsprezeace şi pre cei ce era cu dânşii,

³⁴Carii zicea că S-au sculat Domnul ade-vărat şi S-au arătat lui Simon.

³⁵Şi ei povestea ceale ce se făcuse pre cale. Cum L-au cunoscut pre El întru frângerea pânii.

³⁶Iară grăind ei aceastea, şi Însuşi Iisus 20, 19 au stătut în mijlocul lor şi le-au zis lor: „Pace voao!”

³⁷Iară ei, spăimântându-să şi înfricoşindu-să, le părea că văd duh.

³⁸Şi au zis lor: „Ce sânteţi turburaţi şi pentru ce întră gânduri în inimile voastre?

³⁹Vedeţi mânile şi picioarele Meale, că Însumi Eu sânt; pipăiţi-Mă şi vedeţi că duhul carne şi oase nu are, precum Mă vedeţi pre Mine având”.

⁴⁰Şi aceasta zicând, le-au arătat lor mânile şi picioarele.

⁴¹Şi, încă necrezind ei de bucurie şi mirându-se, le-au zis lor: „Aveţi ceva de mâncare aici?”

⁴²Iară ei au dat Lui o parte de peaşte fript şi un fagur de miiare.

⁴³Şi, luând, înaintea lor au mâncat.

⁴⁴Şi au zis lor: „Aceastea sânt cuvintele care am grăit cătră voi, încă fiind cu voi, că să cade a să plini toate ceale scrisă în Leagea lui Moisi şi în proroci şi în psalmi, pentru Mine”.

⁴⁵Atunci, au deschis mintea lor, ca să înţeleagă Scripturile.

⁴⁶Şi au zis lor că: „Aşea s-au scris şi aşea trăbuia să paţă Hristos şi să înviiază din morţi a treia zi,

⁴⁷Şi să se propoveduiască întru numele Lui pocăinţa şi iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim.

⁴⁸Iară voi sânteţi mărturii acestora.

⁴⁹Şi, iată, Eu voiu trimite făgăduinţa Părintelui Mieu la voi; iară voi şedeţi în cetatea Ierusalimului, până când vă veţi îmbrăca cu puteare de sus”.

⁵⁰Şi i-au scos pre ei afară, în Vitaniia şi, rădicându-Şi mânile Sale, i-au blagoslovit pre dânşii.

⁵¹Şi au fost când i-au blagoslovit pre ei, S-au depărtat de la dânşii şi S-au înălţat la ceriu.

⁵²Iară ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare.

⁵³Şi era pururea în besearică, lăudând şi binecuvântând pre Dumnezeu. Amin!