Read Biblia de la Blaj, 1795 Luca 4 Bible Online

Luca 4 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Luca 4

¹Iară Iisus, umplându-Să de Duhul Sfânt, S-au întors de la Iordan şi S-au dus cu Duhul în pustie,

²Patruzeci de zile ispitindu-Se de diiavolul. Şi nu au mâncat nimica în zilele acealea. Şi, sfârşindu-se acealea, mai pre urmă au flămânzit.

³Şi I-au zis diiavolul: „De eşti Fiiul lui Dumnezeu, zi pietrii aceştiia să se facă pâne”.

⁴Şi au răspuns Iisus cătră el, grăind: „Scris easte că nu numai cu singură pânea va trăi omul, ci cu tot cuvântul lui Dumnezeu”.

⁵Şi, suindu-L pre El diiavolul la un munte înalt, I-au arătat Lui toate împărăţiile lumii, întru o clipă de ceas.

⁶Şi I-au zis Lui diiavolul: „Ţie voiu da putearea aceasta toată şi slava lor, că mie easte dată şi oricăruia voiu vrea o voiu da.

⁷Deci, de Te vei închina înaintea mea, vor fi toate ale Tale”.

⁸Şi, răspunzind, Iisus, i-au zis lui: „Fugi de la Mine, satano, că scris easte: «Domnu-lui Dumnezeului Tău să te închini şi Aceluia unuia să slujeşti»”.

⁹Şi L-au dus pre El în Ierusalim şi L-au pus pre Dânsul pre aripa besearicii şi I-au zis Lui: „De eşti Fiiul lui Dumnezeu, aruncă-Te de aicea jos.

¹⁰Că scris easte că îngerilor Săi va porunci pentru Tine să Te păzască.

¹¹Şi, pentru că pre mâni Te vor lua, ca să nu-Ţi împiiadeci de piiatră piciorul Tău”.

¹²Şi, răspunzind Iisus, au zis lui că: „Scris easte să nu ispiteşti pre Domnul Dumnezeul Tău”.

¹³Şi, sfârşind diiavolul, toată ispita au fugit de la Dânsul, până la o vreame.

¹⁴Şi S-au întors Iisus cu putearea Duhului în Galileea şi au ieşit veaste de El preste toată laturea aceaea.

¹⁵Şi El învăţa în săboarăle lor, fiind slăvit de toţi.

¹⁶Şi au venit în Nazaret, unde crescusă, şi au întrat, după obiceaiul Său, în zioa sâmbetei, în sinagoga, şi S-au sculat să cetească.

¹⁷Şi I s-au dat Lui cartea Isaiei, prorocului. Şi, deschizind cartea, au aflat locul unde era scris:

¹⁸„Duhul Domnului preste Mine, pentru care M-au uns. Bine a vesti săracilor M-au trimis, a tămădui pre cei zdrobiţi cu inima, a propovedui robilor slobozire şi orbilor vedeare, a slobozi pre cei sfărmaţi întru uşurare,

¹⁹A propovedui anul Domnului priimit”.

²⁰Şi, închizind cartea, o au dat slugii şi au şezut. Şi ochii tuturor din sinagoga era privind la El.

²¹Şi au început a zice cătră ei că: „Astăzi s-au umplut Scriptura aceasta întru urechile voastre”.

²²Şi toţi mărturisiia Lui şi să mira de cuvintele darului care ieşea din gura Lui. Şi zicea: „Au nu easte Acesta fiiul lui Iosif?”

²³Şi au zis cătră ei: „Cu adevărat veţi zice Mie această pildă: «Doftore, vindecă-Te pre Tine însuţi! Câte am auzit că ai făcut în Capernaum fă şi aici, în moşiia ta»”.

²⁴Şi au zis: „Adevăr grăiesc voao că nici un proroc nu easte priimit în moşiia sa.

²⁵Adevăr zic voao, multe văduve era în zilele lui Ilie în Israil, când s-au încuiat ceriul trei ani şi şeasă luni, cât au fost foamete mare preste tot pământul.

²⁶Şi cătră nici una dintru acealea nu au fost trimis Ilie, ci numai la Sarepta Sidonului, la o muiare văduvă.

²⁷Şi mulţi buboşi era în zilele lui Elisei, proroc, întru Israil, şi nici unul dintr-înşii nu s-au curăţit, fără numai Neeman Siriianul”.

²⁸Şi s-au umplut toţi de mănie în sinagoga auzind aceastea.

²⁹Şi, sculându-să, L-au scos pre El afară din cetate şi L-au dus pre El până în vârful muntelui pre care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce jos.

³⁰Iară El, trecând prin mijlocul lor, S-au dus.

³¹Şi S-au pogorât în Capernaum, cetatea Galileii, şi-i învăţa pre dânşii sâmbăta.

³²Şi să mira de învăţătura Lui, că era cu puteare cuvântul Lui.

³³Şi, în sinagoga, era un om carele avea duh de drac necurat şi au strigat cu glas mare,

³⁴Zicând: „Lasă, ce e noao şi Ţie, Iisuse Nazarineane? Ai venit să ne pierzi pre noi? Ştiu-Te pre Tine cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu”.

³⁵Şi l-au certat pre el Iisus, zicând: „Taci, şi ieşi dintr-însul”. Şi, aruncând pre el dracul în mijloc, au ieşit dintr-însul, nimica vătămând pre el.

³⁶Şi s-au făcut spaimă spre toţi şi să întreba unul cu altul, zicând: „Ce easte cuvântul acesta? Că cu biruinţă şi cu puteare porun-ceaşte duhurilor necurate şi ies?”

³⁷Şi au ieşit veaste de El în tot locul, prim-prejur.

³⁸Şi, sculându-Să din sinagoga, au mers în casa lui Simon. Iară soacra lui Simon era prinsă de friguri mari şi L-au rugat pre El pentru dânsa.

³⁹Şi stând lângă ea au poruncit frigurilor şi o au lăsat pre ea. Şi îndată, sculându-Să, slujea lor.

⁴⁰Şi, apuind soarele, toţi câţi avea bolnavi cu multe fealiuri de boale îi aducea la Dânsul; iară El, pre fieştecarele puindu-Şi mânile, îi tămăduia.

⁴¹Şi ieşea şi draci dintru mulţi, strigând şi zicând că: – Tu eşti Hristos, Fiiul lui Dumnezeu”. Şi, certându-i pre ei, nu-i lăsa să grăiască, căci-L ştiia pre El că easte Hristos.

⁴²Iară făcându-să ziuo, ieşind, au mers în loc pustiiu, şi noroadele căuta pre El şi au venit la El şi-L ţinea pre El, ca să nu Să ducă de la ei.

⁴³Iară El au zis cătră ei că: „Să cade Mie să vestesc împărăţiia lui Dumnezeu şi altor cetăţi, că spre aceasta sânt trimis”.

⁴⁴Şi propoveduia în săboarăle Galileii.