Read Biblia de la Blaj, 1795 Luca 5 Bible Online

Luca 5 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Luca 5

¹Şi au fost când năvălea mulţimea la El, ca să auză cuvântul lui Dumnezeu, şi El era lângă lacul Ghenisaretului.

²Şi au văzut doao corăbii stand lângă lac, iară pescarii, ieşind dintr-însele, spăla mreji.

³Şi, suindu-Să întru o corabie, carea era a lui Simon, l-au rugat pre dânsul să o depărtează puţinel de la pământ şi, şezând, învăţa pre noroade din corabie.

⁴Iară după ce au încetat a grăi, zis-au cătră Simon: „Depărtează-o la adânc şi aruncaţi mrejile voastre spre pescuit”.

⁵Şi, răspunzind Simon, au zis Lui: „Învăţătoriule, toată noaptea ne-am trudit şi nimica nu am prins, iară după cuvântul Tău voiu arunca mreajea”.

⁶Şi, făcând aşea, prins-au mulţime multă de peşti şi să rumpea mreajea lor.

⁷Şi au făcut semn soţiilor sale, care era într-altă corabie, ca să vie să le ajute lor. Şi au venit şi au umplut amândoao corăbiile, cât să afunda eale.

⁸Iară Simon Petru văzind, au căzut la genunchele lui Iisus, zicând: „Ieşi de la mine, că om păcătos sânt eu, Doamne.

⁹Că-l cuprinseasă pre el spaimă, şi pre toţi cei ce era cu dânsul, de vânarea peştilor care prinsease.

¹⁰Aşijderea, şi pre Iacov şi pre Ioan, feciorii lui Zevedeiu, carii era soţii lui Simon. Şi au zis Iisus cătră Simon: „Nu te teame, de acum vei vâna oameni”.

¹¹Şi, scoţind amândoao corăbiile, la pământ lăsând toate, au mers după El.

¹²Şi au fost când era El întru o cetate şi, iată, un om plin de lepră şi, văzând pre Iisus au căzut cu faţa în jos şi să ruga Lui, zicând: „Doamne, de vreai, poţi să mă curăţăşti”.

¹³Şi, tinzind mâna, S-au atins de dânsul, zicând: „Voiu, curăţeaşte-te”. Şi îndată lepra s-au dus de la el.

¹⁴Şi El i-au poruncit să nu spuie nimărui: „Ci mergând, te arată preotului şi du darul pentru curăţeniia ta, precum au poruncit Moisi, spre mărturie lor”.

¹⁵Iară cuvântul despre Dânsul mai vârtos străbătea şi să aduna noroade multe ca să auză şi să se tămăduiască de la Dânsul de boalele sale.

¹⁶Iară El Să ducea în pustie şi Să ruga.

¹⁷Şi au fost întru o zi, şi El învăţa, şi şedea fariseii şi învăţătorii legii, carii venisă din toate satele Galileii şi a Iudeii şi a Ierusalimului, şi putearea Domnului îi tămăduia pre ei.

¹⁸Şi, iată, nişte bărbaţi purtând în pat pre un om, carele era slăbănog, şi căuta să-l ducă înlăuntru şi să-l puie înaintea Lui.

¹⁹Şi, neaflând pre unde l-ar duce, pentru norod, suindu-se deasupra acoperemântului, l-au slobozit cu patul prin cărămizi în mijloc, înaintea lui Iisus.

²⁰Şi, văzind Iisus credinţa lor, au zis lui: „Omule, iartă-să ţie păcatele tale”.

²¹Şi au început cărturarii şi fariseii a cugeta, grăind: „Cine easte Acesta, Carele grăiaşte hule? Cine poate să iarte păcatele, fără numai unul Dumnezeu?”

²²Iară Iisus, ştiind gândurile lor, răspunzind, au zis cătră ei: „Ce gândiţi întru inimile voastre?

²³Ce easte mai lezne a zice: «Iartă-să ţie păcatele tale», au a zice: «Scoală şi umblă»?

²⁴Iară ca să ştiţi că puteare are Fiiul Ome-nesc pre pământ a ierta păcatele (zis-au slăbănogului): «Ţie grăiesc: Scoală şi ia patul tău şi te du în casa ta»”.

²⁵Şi îndatăşi sculându-să înaintea lor, au luat patul pre care zăcea şi s-au dus în casa sa, lăudând pre Dumnezeu.

²⁶Şi au cuprins spaimă pre toţi şi mărea pre Dumnezeu. Şi s-au umplut de frică, zicând că: „Am văzut lucruri minunate astăzi”.

²⁷Şi, după aceastea, au ieşit şi au văzut pre un vameş, anume Levi, şezând la vamă, şi i-au zis lui: – Vino după Mine”.

²⁸Şi lăsând toate, s-au sculat şi au mers după Dânsul.

²⁹Şi I-au făcut Levi Lui ospăţ mare în casa sa; şi era gloată multă de vameşi şi de alţii, carii şedea cu ei.

³⁰Şi cârtea asupra lor cărturarii şi fariseii, zicând cătră ucenicii Lui: „Pentru ce mâncaţi şi beaţi cu vameşii şi cu păcătoşii?”

³¹Şi, răspunzind, Iisus au zis lor: „Nu trebuie doftor sânătoşilor, ci bolnavilor.

³²Nu am venit să chem pre cei drepţi, ci pre cei păcătoşi, la pocăinţă”.

³³Iară ei au zis cătră El: „Pentru ce ucenicii lui Ioan postesc des şi să roagă, aşijderea, şi ai fariseilor, iară ai Tăi mănâncă şi beau?”

³⁴Iară El au zis cătră dânşii: „Au, doară, puteţi pre fiii nunţii să-i faceţi să postească, până când easte Mirele cu ei?

³⁵Iată, vor veni zile şi, deacă să va luoa Mirele de la ei, atunci vor posti întru aceale zile”.

³⁶Şi grăia şi pildă cătră dânşii, că: „Nimene nu pune peatec de la haină noao la haină veachie, că într-alt chip şi cea noao să strică şi la cea veachie nu să potriveaşte cel ce easte de la cea noao.

³⁷Şi nimene nu bagă vin nou în foi vechi, iară într-alt chip rumpe vinul cel nou foii şi el să varsă şi foii vor peri.

³⁸Ci vinul cel nou să cade să-l bage în foi noi şi amândoi să vor ţinea.

³⁹Şi nimene carele bea vechiu îndată va de cel nou, că zice: «Cel vechiu mai bun easte»”.