Read Biblia de la Blaj, 1795 Luca 6 Bible Online

Luca 6 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Luca 6

¹Şi au fost în sâmbăta a doao, întâiu, trecând El prin sămănături şi rumpea ucenicii Lui spice şi mânca, frecând cu mânile.

²Iară oarecarii din farisei le-au zis lor: „Ce faceţi care nu să cade a face sâmbăta?”

³Şi, răspunzind, Iisus au zis lor: „Dar nici aceasta nu aţi cetit, ce au făcut David când au flămânzit el însuşi şi cei ce era cu el?

⁴Cum au întrat în Casa lui Dumnezeu şi au luoat pânile punerii înainte şi au mâncat şi au dat şi celor ce era cu el care nu să cădea să le mânce, fără numai preoţii”.

⁵Şi zicea lor că: „Fiiul Omenesc easte Domn şi sâmbetei”.

⁶Şi au fost într-altă sâmbătă, că au întrat El în sinagoga şi au învăţat. Şi era acolo un om a căruia mâna, cea dreaptă, era uscată.

⁷Şi privea cărturarii şi fariseii de va vindeca sâmbăta, ca să afle vină asupra Lui.

⁸Iară El ştiia gândurile lor şi au zis omului carele avea mâna uscată: „Scoală şi stăi în mijloc”. Iară el, sculându-să, au stătut.

⁹Şi au zis Iisus cătră ei: „Întreba-voiu pre voi ce să cade sâmbăta? A face bine, au a face rău? Suflet a mântui, au a piiarde?”

¹⁰Şi, căutând spre toţi, au zis omului: „Întinde mâna ta”. Iară el au făcut aşea. Şi s-au făcut mâna lui sănătoasă, ca şi ceaealaltă.

¹¹Iară ei s-au umplut de nebunie şi vorbea între sine ce să facă lui Iisus.

¹²Şi au fost în zilele acealea, au ieşit la munte să Se roage şi toată noaptea au fost acolo întru rugăciunea lui Dumnezeu.

¹³Iară deaca s-au făcut ziuo, au chemat pre ucenicii Săi şi au ales dintru dânşii doisprăzeace (pre carii şi apostoli i-au numit).

¹⁴Pre Simon, pre carele l-au numit Petru, şi pre Andreiu, fratele lui, şi pre Iacov şi pre Ioan şi pre Filip şi pre Vartolomeiu,

¹⁵Şi pre Mateiu şi pre Toma şi pre Iacov a lui Alfeiu şi pre Simon, carele să cheamă Zilot.

¹⁶Pre Iuda, a lui Iacov, şi pre Iuda din Iscariot, carele au fost şi vânzătoriu.

¹⁷Şi, pogorându-Să cu dânşii, au stătut în loc şes şi mulţimea ucenicilor Lui şi mulţime multă de norod din toată Iudeea şi din Ierusalim şi de pre lângă Marea Tirului şi a Sidonului, carii venisă să-L auză pre El şi să se tămăduiască de neputinţăle sale.

¹⁸Şi cei ce să chinuia de duhuri necurate şi să vindeca.

¹⁹Şi toată gloata căuta să se atingă de El, că puteare ieşiia din El şi vindeca pre toţi.

²⁰Iară El, râdicându-Şi ochii Săi spre ucenicii Săi, zicea: „Fericiţi cei săraci, că a voastră easte împărăţiia lui Dumnezeu.

²¹Fericiţi carii flămânziţi acum, că vă veţi sătura. Fericiţi carii plângeţi acum, că veţi râde.

²²Fericiţi veţi fi când vă vor urî pre voi oamenii şi când vă vor despărţi pre voi şi vă vor batjocori şi vor lăpăda numele vostru, ca un rău pentru Fiiul Omenesc.

²³Bucuraţi-vă întru acea zi şi săltaţi, că, iată, plata voastră multă easte la ceriu. Că după aceastea făcea prorocilor părinţii lor.

²⁴Însă, vai, voao, bogaţilor, că vă luoaţi mângăiarea voastră.

²⁵Vai, voao, cei ce sânteţi acum sătui, că veţi flămânzi. Vai, voao, cei ce râdeţi acum, că veţi plânge şi vă veţi tângui.

²⁶Vai, voao, când vă vor zice toţi oamenii bine, că întru acest chip făcea părinţii lor prorocilor celor mincinoşi.

²⁷Ci voao grăiesc, celor ce auziţi: Iubiţi pre vrăjmaşii vostri, bine faceţi celor ce vă urăsc pre voi.

²⁸Binecuvântaţi pre cei ce vă blastămă pre voi. Şi vă rugaţi pentru cei ce vă fac voao năcaz.

²⁹Celui ce te bate preste o faţă a obrazului, dă-i lui şi ceaealaltă. Şi celui ce-ţi ia haina, nu-i opri lui şi cămaşea.

³⁰Şi oricui ceare de la tine dă-i. Şi de la cel ce ia ale tale nu le ceare.

³¹Şi precum vreaţi să vă facă voao oamenii, şi voi să le faceţi lor aseamenea.

³²Şi de iubiţi pre cei ce vă iubesc pre voi, ce dar easte voao? Că şi păcătoşii iubesc pre cei ce-i iubesc pre ei.

³³Şi de faceţi bine celor ce vă fac voao bine, ce dar easte voao? Că şi păcătoşii aceaeaşi fac.

³⁴Şi de daţi împrumut de la carii aşteptaţi a luoa, ce dar easte voao? Că şi păcătoşii păcătoşilor dau împrumut, ca să ia întocma.

³⁵Însă iubiţi pre vrăjmaşii vostri şi faceţi bine. Şi daţi împrumut nimica aşteptând. Şi va fi plata voastră multă, şi veţi fi fiii a Celui de Sus, că El easte bun spre cei nemulţămitori şi spre cei răi.

³⁶Deci, fiţi milostivi cum şi Tatăl vostru easte milostiv.

³⁷Şi nu judecaţi şi nu vă veţi judeca. Nu osândiţi şi nu vă veţi osândi. Iertaţi şi vă veţi ierta.

³⁸Daţi şi să va da voao măsură bună, îndesată şi scuturată, şi vărsându-să vor da în sânul vostru. Că, cu acea măsură cu carea veţi măsura, să va măsura voao”.

³⁹Şi le-au zis lor pildă: „Au, doară, poate orb pre orb să poarte? Au nu vor cădea amândoi în groapă?

⁴⁰Nu easte ucenicul preste dascalul său; iară tot cel desăvârşit va fi ca şi dascalul lui.

⁴¹Şi ce vezi gozul care easte în ochiul fratelui tău, iară bârna carea easte în ochiul tău nu o sâmţi?

⁴²Sau cum poţi zice fratelui tău: «Frate, lasă să scoţ gozul care easte în ochiul tău», însuţi nevăzând bârna carea easte în ochiul tău? Făţarnice, scoate întâiu bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea să scoţi gozul [1] din ochiul fratelui tău.

⁴³Că nu easte pom bun care face rod rău. Nici pom rău care face rod bun.

⁴⁴Că tot pomul din rodul său să cunoaşte, că nu adună smochine din spini, nici din rug culeg struguri.

⁴⁵Omul bun din vistieriia cea bună a inimii sale scoate ceale bune, şi omul cel rău din vistieriia cea rea a inimii sale scoate ceale reale. Că din prisosinţa inimii grăiaşte gura lui.

⁴⁶Iară ce Mă chemaţi: «Doamne, Doamne», şi nu faceţi ceale ce vă zic?

⁴⁷Tot cel ce vine la Mine şi aude cuvintele Meale şi le face voiu arăta voao cui easte aseamenea.

⁴⁸Aseamenea easte omului carele-şi zideaşte casă, carele au săpat afund şi au pus temeliia pre piiatră; iară, vărsându-să apele, s-au lovit râul în casa aceaea şi nu au putut să o clătească, pentru că era zidită pre piiatră.

⁴⁹Iară cel ce au auzit şi nu au făcut aseamenea easte omului carele şi-au zidit casa sa pre pământ, fără de temelie. În carea au lovit râul şi îndată au căzut şi s-au făcut sfărmarea casei aceiia mare”.