Read Biblia de la Blaj, 1795 Luca 7 Bible Online

Luca 7 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Luca 7

¹Şi, după ce au plinit toate cuvintele Sale, au întrat în Capernaum.

²Iară sluga unui sutaş, fiind bolnav, era să moară, carele era la dânsul de cinste.

³Şi, auzind de Iisus, au trimis la Dânsul bătrânii jidovilor, rugându-L ca să vie să mântuiască sluga Lui.

⁴Iară ei, venind la Iisus, L-au rugat pre Dânsul cu deadinsul, zicând că: „Easte vreadnic ca să-i dai lui aceasta,

⁵Că iubeaşte neamul nostru şi sinagoga el o au zidit noao”.

⁶Iară Iisus mergea cu dânşii şi, când nu era departe de casă, au trimis la Dânsul sutaşul priiateni, zicându-i: „Doamne, nu Te osteni, că nu sânt vreadnic ca să întri supt acoperemântul mieu.

⁷Pentru aceaea, nici pre mine nu m-am socotit vreadnic a veni la Tine. Ci zi numai cu cuvântul şi să va tămădui sluga mea.

⁸Că şi eu sânt om rânduit supt deregătorie, şi având supt mine slujitori, şi zic acestuia: «Mergi», şi mearge, şi altuia: «Vino», şi vine. Şi slugii meale: «Fă aceasta», şi face”.

⁹Iară Iisus, auzind aceastea, S-au mirat de el şi, întorcându-Să, au zis cătră norodul care mergea după Dânsul: „Grăiesc voao, nici în Israil nu am aflat atâta credinţă”.

¹⁰Şi, întorcându-să trimişii acasă, au aflat pre sluga cea bolnavă sănătoasă.

¹¹Şi au fost după aceaea, mergea întru o cetate, carea să chema Nain, şi cu Dânsul mergea şi ucenicii Lui mulţi şi norod mult.

¹²Iară deacă s-au apropiiat de porţile cetăţii, iată, scotea pre un mort, fiiu unul născut al maicii lui, şi aceaea era văduvă, şi norod mult din cetate cu dânsa.

¹³Şi, văzindu-o pre dânsa Domnul, I s-au făcut milă de ea şi i-au zis ei: „Nu plânge”.

¹⁴Şi, mergând, S-au atins de pat (iară cei ce-l ducea au stătut) şi au zis: „Tinărule, ţie zic, scoală!”

¹⁵Şi au şezut mortul şi au început a grăi şi l-au dat pre dânsul mumei lui.

¹⁶Şi au luat frică pre toţi şi mărea pre Dumnezeu, zicând că: „Proroc mare S-au sculat întru noi şi cum au cercetat Dumnezeu pre oamenii Săi”.

¹⁷Şi au ieşit cuvântul acesta de El, în toată Iudeea şi în toată laturea.

¹⁸Şi au vestit lui Ioan ucenicii lui de toate aceastea.

¹⁹Şi, chemând pre doi oarecarii din ucenicii săi, Ioan i-au trimis la Iisus, zicând: „Oare Tu eşti Cel ce vine, au pre altul vom aştepta?”

²⁰Şi, venind la Iisus bărbaţii aceia, au zis: „Ioan Botezătoriul ne-au trimis pre noi la Tine, zicând: «Oare Tu eşti Cel ce vine, au pre altul vom aştepta?»”

²¹Întru acel ceas, au tămăduit pre mulţi de boale şi de rane şi de duhuri reale, şi au dat vedeare multor orbi.

²²Şi, răspunzind, Iisus au zis lor: „Meargeţi şi spuneţi lui Ioan ce aţi văzut şi ce aţi auzit: că orbii văd, şchiopii umblă, leproşii să curăţesc, surzii aud, morţii să scoală, săracilor bine să vesteaşte.

²³Şi fericit easte cel ce nu să va sminti întru Mine”.

²⁴Iară după ce s-au dus ucenicii lui Ioan, au început a grăi cătră norod de Ioan: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? Au, doară, trestie clătită de vânt?

²⁵Dară ce aţi ieşit să vedeţi? Au, doară, om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce sânt în haine scumpe şi întru desfătări în casele împărăteşti sânt.

²⁶Dară ce aţi ieşit să vedeţi? Au proroc? Adevăr zic voao: şi mai mult decât proroc,

²⁷Că acesta easte, de carele easte scris: «Iată, Eu trimiţ îngerul Mieu înaintea feaţii Tale, carele va găti calea Ta, înaintea Ta».

²⁸Că zic voao: Mai mare proroc întru cei născuţi din muieri decât Ioan Botezătoriul, nimene nu easte; iară cel mai mic întru împărăţiia lui Dumnezeu mai mare decât el easte”.

²⁹Şi, auzind tot norodul, şi vameşii, drept L-au mărturisit pre Dumnezeu, botezindu-să cu botezul lui Ioan.

³⁰Iară fariseii şi legiuitorii au lepădat de la sine sfatul lui Dumnezeu, nebotezându-să de la dânsul.

³¹Iară Domnul au zis: „Cui voiu asemena pre oamenii neamului acestuia? Şi cui sânt aseamenea?

³²Aseamenea sânt pruncilor carii şed în târg şi strigă unul cătră altul, zicând: «Fluierat-am voao şi n-aţi jucat; tânguitu-ne-am voao şi n-aţi plâns».

³³Că au venit Ioan Botezătoriul, nici pâne mâncând, nici vin bind, şi ziceţi: «Drac are».

³⁴Venit-au Fiiul Omenesc, şi mâncând şi bind, şi ziceţi: «Iată, om mâncătoriu şi beutoriu de vin, priiaten vameşilor şi păcătoşilor».

³⁵Şi s-au îndreptat înţălepciunea de la toţi fiii săi”.

³⁶Şi ruga pre El unul din farisei ca să mănânce cu dânsul şi, întrând în casa fariseului, au şezut.

³⁷Şi, iată, o muiare în cetate, carea era păcătoasă, cunoscând că şeade în casa fariseului, aducând un clondiriu cu mir şi stând lângă picioarele Lui,

³⁸Dinapoi, plângând, au început cu lacrămi a spăla picioarele Lui şi le ştergea cu părul capului său şi săruta picioarele Lui şi le ungea cu mir.

³⁹Iară fariseul, carele chemasă pre El, văzând, au zis întru sine, grăind: „Acesta, de ar fi proroc, ar şti cine şi ce fealiu de muiare să atinge de El, că easte păcătoasă”.

⁴⁰Şi, răspunzind, Iisus au zis cătră el: „Simone, am oarece să-ţi zic”. Iară El au zis: „Zi, Învăţătoriule”.

⁴¹„Doi deatornici era unui cămătarnic, unul era deatoriu cu cinci sute de dinari, iar altul cu cincizeci.

⁴²Şi, neavând ei cu ce să plătească, i-au iertat pre amândoi. Spune-Mi, dară, carele dintr-înşii va iubi pre dânsul mai mult?”

⁴³Iară Simon, răspunzind, au zis: „Mi să pare că acela cui mai mult i-au dăruit”. Iară El au zis: „Drept ai judecat”.

⁴⁴Şi, întorcându-Să cătră muiare, au zis lui Simon: „Vezi pre această muiare? Am întrat în casa ta, apă pre picioarele Meale nu ai dat, iară aceasta cu lacrămi Mi-au spălat picioarele şi le-au şters cu părul capului său.

⁴⁵Sărutare nu Mi-ai dat, iară aceasta, de când am întrat, nu au încetat sărutându-Mi picioarele Meale.

⁴⁶Cu untdelemn capul Mieu nu l-ai uns, iară aceasta cu mir Mi-au uns picioarele Meale.

⁴⁷Pentru aceaea, zic ţie: Iartă-să păcatele ei ceale multe, că au iubit mult. Iară cui să iartă puţin iubeaşte mai puţin”.

⁴⁸Şi au zis cătră ea: „Iartă-ţi-să păcatele tale”.

⁴⁹Şi au început cei ce şedea cu Dânsul a grăi întru sine: „Cine easte Acesta, Carele iartă şi păcatele?”

⁵⁰Şi au zis cătră muiare: „Credinţa ta te-au mântuit, mergi în pace”.