Read Biblia de la Blaj, 1795 Luca 8 Bible Online

Luca 8 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Luca 8

¹Şi au fost după aceaea, umbla El prin cetăţi şi prin sate, propoveduind şi vestind împărăţiia lui Dumnezeu, şi cei doisprăzeace cu El.

²Şi nişte muieri, care să tămăduisă de duhuri reale şi de boale, Mariia, carea să chema Magdalina, dintru carea ieşise şeapte draci,

³Şi Ioana, muiarea lui Huza, ispravnicul lui Irod, şi Susana şi alte multe care slujiia Lui, din avuţiile sale.

⁴Iar adunându-se norod mult foarte şi din cetăţi venind la El, le-au grăit prin pildă:

⁵„Ieşit-au sămănătoriul să samene sămânţa sa şi, când au sămănat, una au căzut lângă cale şi s-au călcat, şi paserile ceriului o au mâncat.

⁶Iară alta au căzut pre piiatră şi, deacă au răsărit, s-au uscat, pentru că nu avea umezală.

⁷Şi alta au căzut întră spini şi, crescând, spinii o au înecat.

⁸Iară alta au căzut pre pământ bun şi, crescând, au făcut rod cu sutele”. Aceastea zicând, au strigat: „Cel ce are urechi de auzit să auză”.

⁹Şi L-au întrebat ucenicii Lui pre Dânsul, zicând: „Ce easte pilda aceasta?”

¹⁰Iară El au zis: „Voao easte dat a şti tainele împărăţiei lui Dumnezeu; iară celora-lalţi, în pilde, ca, văzând, să nu vază şi, auzind, să nu înţăleagă.

¹¹Iară pilda easte aceasta: sămânţa easte cuvântul lui Dumnezeu.

¹²Iară cea de lângă cale sânt cei ce aud, iară după aceaea vine diiavolul şi ia cuvântul de la inima lor, ca nu cumva, crezând, să se mântuiască.

¹³Iară cea de pre piiatră, sânt carii, când aud, cu bucurie priimesc cuvântul şi aceştia rădăcină nu au, carii cred până la o vreame şi în vreame de ispită să leapădă.

¹⁴Iară ceaea ce au căzut în spini, aceştia sânt carii aud, ci cu bogăţiile şi cu grijile şi cu dulceţile lumii aceştiia umblând să îneacă şi nu rodesc desăvărşit.

¹⁵Iară cea de pre pământ bun, aceştia sânt carii cu inimă bună şi curată auzind cuvântul îl ţin şi fac rod întru răbdare.

¹⁶Iară nimene, aprinzind lumina, o acopere cu vas sau o pune supt pat, ci o pune în sfeajnic, ca cei ce întră să vază lumina.

¹⁷Că nu easte lucru de taină care să nu să areate, nici lucru ascuns care să nu să cunoască şi să nu vie la arătare.

¹⁸Deci, păziţi cum auziţi, că cel ce are să va da lui, iară cel ce nu are şi ce i să pare că are să va luoa de la dânsul.

¹⁹Şi au venit la Dânsul muma Lui şi fraţii Lui şi nu să putea întâlni cu Dânsul, pentru norod.

²⁰Şi I-au spus Lui, zicând: „Muma Ta şi fraţii Tăi stau afară, vrând să Te vază pre Tine”.

²¹Iară răspunzind, au zis cătră ei: „Mumă-Mea şi fraţii Miei aceştia sânt, carii aud cuvântul lui Dumnezeu şi-l fac”.

²²Şi au fost într-o zi, şi El au întrat în corabie şi ucenicii Lui, şi au zis cătră ei: „Să treacem de ceaea parte de lac”. Şi au purces.

²³Iară mergând ei cu corabiia, au adormit El. Şi s-au pogorât vifor de vânt în lac şi să umplea şi în perire era ei.

²⁴Şi apropiindu-să, L-au deşteptat pre Dânsul, zicând: „Învăţătoriule, Învăţătoriule, perim”. Iară El, sculându-Să, au certat vântul şi valul apei, şi au încetat şi s-au făcut linişte.

²⁵Şi au zis cătră ei: „Unde easte credinţa voastră?” Iară ei, temându-se, s-au mirat, zicând unul cătră altul: „Cine easte Acesta, că porunceaşte şi vânturilor şi apei, şi-L ascultă pre Dânsul?”

²⁶Şi au venit cu corabiia în ţinutul gadareanilor, care easte de ceaea parte de Galileea.

²⁷Şi, ieşind El pre pământ, L-au întimpinat pre El un bărbat oarecarele din cetate, carele avea draci de multă vreame şi în haină nu să îmbrăca şi în casă nu rămânea, ci în mormânturi.

²⁸Iară văzând pre Iisus şi strigând, au căzut înaintea Lui şi cu glas mare au zis: „Ce easte mie şi Ţie, Iisuse, Fiiul lui Dumnezeu Celui de Sus? Rogu-Te, nu mă munci pre mine”.

²⁹Că poruncea duhului celui necurat să iasă din omul acela, că în multe vremi îl apuca pre dânsul, şi îl lega pre el cu lanţuri de fier şi cu obezi, păzind pre el şi, sfărmând legăturile, să gonea de dracul prin pustie.

³⁰Şi l-au întrebat pre el Iisus, grăind: „Carele îţi easte numele?” Iară el au zis: „Leghion”. Că draci mulţi întrasă într-însul.

³¹Şi ruga pre El ca să nu poruncească lor să meargă în beznă.

³²Şi era acolo o turmă mare de porci, ce să păştea în munţi. Şi ruga pre El ca să poruncească lor să între într-înşii. Şi le-au poruncit lor.

³³Şi, ieşind dracii din om, au întrat în porci şi s-au pornit turma pre ţărmuri în iazer şi s-au înecat.

³⁴Iară păstorii, văzând ceaea ce să făcuse, au fugit; şi, mergând, au spus în cetate şi prin sate.

³⁵Şi au ieşit să vază ce au fost şi au venit la Iisus şi au aflat omul dintru carele ieşisă dracii îmbrăcat şi venitu-şi în minte, şezând lângă picioarele lui Iisus, şi s-au temut.

³⁶Şi le-au spus lor cei ce văzusă cum s-au mântuit îndrăcitul.

³⁷Şi L-au rugat pre Dânsul tot norodul ţinutului gadareanilor să Se ducă de la dânşii, că era cuprinşi cu mare frică. Iară El, întrând în corabie, S-au întors.

³⁸Iară bărbatul dintru care ieşisă dracii, ruga pre El ca să fie cu Dânsul. Iară Iisus l-au slobozit pre El, grăind:

³⁹„Întoarce-te în casa ta şi spune câte ţi-au făcut ţie Dumnezeu”. Şi s-au dus, mărturisind prin toată cetatea câte i-au făcut Iisus lui.

⁴⁰Şi au fost când s-au înturnat Iisus, L-au priimit pre El gloata, că toţi era aşteptându-L pre El.

⁴¹Şi, iată, au venit un bărbat, căruia era numele Iair, şi acela era domn sinagogăi şi, căzând la picioarele lui Iisus, L-au rugat Marco ca să între în casa lui.

⁴²Că avea numai o fată, ca de doisprăzeace ani, şi aceaea murea (Iară când mergea, Îl împresura noroadele.

⁴³Şi o muiare, fiind întru curgerea sângelui de doisprăzeace ani, carea cheltuisă la doftori toată avuţiia sa şi nici de la unul nu au putut să se vindece,

⁴⁴Şi, apropiindu-să din dos, s-au atins de poala hainii Lui şi îndatăşi au stătut curgerea sângelui ei.

⁴⁵Şi au zis Iisus: „Cine easte carele s-au atins de Mine?” Iară lăpădându-să toţi, zis-au Petru şi cei ce era cu El: „Învăţătoriule, noroadele Te îmbulzesc şi Te îm-presoară, şi zici: «Cine easte cel ce s-au atins de Mine?»”

⁴⁶Iară Iisus au zis: „S-au atins de Mine oarecine, că Eu am simţit putearea ieşind din Mine”.

⁴⁷Iară muiarea, văzând că nu s-au ascuns, au venit trămurând şi căzind înaintea Lui, şi au spus înaintea a tot norodul pentru carea pricină s-au atins de El şi cum s-au tămăduit îndată.

⁴⁸Iară El i-au zis ei: „Îndrăzneaşte, fiică, credinţa ta te-au mântuit, mergi în pace”.)

⁴⁹Încă grăind El, venit-au oarecarele de la mai-marele sinagogăi, zicând lui că: „Au urit fata ta, nu supăra pre Învăţătoriul”.

⁵⁰Iară Iisus, auzind, au răspuns lui,zicând: „Nu te teame; numai creade, şi să va mântui”.

⁵¹Iară întrând în casă, nu au lăsat pre nici unul să între, fără numai pre Petru şi pre Iacov şi pre Ioan şi pre tatăl fecioarei şi pre muma ei.

⁵²Şi plângea toţi şi să tânguia pentru dânsa. Iară El au zis: „Nu plângeţi, că nu a murit, ci doarme”.

⁵³Şi-şi bătea joc de El, ştiind că au murit.

⁵⁴Iară El, scoţind pre toţi afară şi apucându-o de mână, au strigat, zicând: „Fecioară, scoală!”

⁵⁵Şi s-au întors duhul ei şi s-au sculat îndată şi au poruncit să-i dea ei să mănânce.

⁵⁶Şi s-au spăimântat părinţii ei. Iară El au poruncit lor să nu spuie nimărui ce s-au făcut.