Read Biblia de la Blaj, 1795 Luca 9 Bible Online

Luca 9 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Luca 9

¹Şi, chemând pre cei doisprăzeace ucenici ai Săi, le-au dat lor puteare şi stăpânire preste toţi dracii şi a vindeca boalele.

²Şi i-au trimis pre ei să propoveduiască împărăţiia lui Dumnezeu şi să tămăduiască pre cei bolnavi.

³Şi au zis cătră ei: „Nimic să nu luoaţi pre cale, nici toiag, nici traistă, nici pâne, nici argint, nici doao haine să aveţi.

⁴Şi, ori în ce casă veţi întra, acolo să petreaceţi şi de acolo să ieşiţi.

⁵Şi oricâţi nu vă vor priimi pre voi, ieşind din cetatea aceaea, praful de pre picioarele voastre să-l scuturaţi, spre mărturie asupra lor.

⁶Şi, ieşind, umbla împregiur, prin sate, propoveduind şi tămăduind pretutindinea.

⁷Şi au auzit Irod, tetrarhul, toate ceale ce să făcea de la Iisus şi nu să pricepea, pentru că zicea unii că Ioan s-au sculat din morţi;

⁸Iară alţii că Ilie s-au arătat, iară alţii că unul din prorocii cei de demult au înviiat.

⁹Şi au zis Irod: „Pre Ioan eu l-am tăiat, dar Acesta cine easte, de Carele auz eu unele ca aceastea?” Şi căuta să-L vază pre El.

¹⁰Şi, întorcându-se apostolii, au spus Lui toate câte au făcut. Şi, luându-i pre ei, s-au dus singur în loc pustiiu al cetăţii, carea să chiiamă Vitsaida.

¹¹Iară noroadele, înţelegând, au mers după Dânsul şi, priimindu-i pre ei, le grăia lor de împărăţiia lui Dumnezeu, şi pre cei ce le trebuia tămăduire îi vindeca.

¹²Iară zioa începusă a să pleca. Şi, apropiindu-să cei doisprăzeace, au zis Lui: „Slobozeaşte norodul, ca, mergând în satele şi în oraşele ceale de primprejur, să se abată şi să-şi afle bucate, că aici sântem în loc pustiiu”.

¹³Iară El au zis cătră ei: „Daţi-le lor voi să mânce”. Iară ei au zis: „Nu easte la noi mai mult decât cinci pâni şi doi peşti; poate că vom mearge noi să cumpărăm bucate la tot norodul acesta”.

¹⁴Că era ca cinci mii de bărbaţi. Şi au zis cătră ucenicii Săi: „Puneţi pre ei ceate, câte cincizeci”.

¹⁵Şi au făcut aşea şi i-au aşezat pre ei, pre toţi.

¹⁶Deci, luând ceale cinci pâni şi acei doi peşti şi, căutând la ceriu, le-au blagoslovit şi le-au sfrânt şi le-au dat ucenicilor să puie înaintea norodului.

¹⁷Şi au mâncat şi s-au săturat toţi şi au luoat din sfârmiturile care rămăsease lor, doaosprăzeace coşuri.

¹⁸Şi au fost când să ruga El singur, era cu El ucenicii Lui, şi i-au întrebat pre ei, zicând: „Cine Mă zic noroadele pre Mine că sânt?”

¹⁹Iară ei, răspunzând, au zis: „Ioan Botezătoriul, iară alţii Ilie, iară alţii că oarecare proroc din cei de demult au înviiat”.

²⁰Şi le-au zis lor: „Dară voi cine Mă ziceţi că sânt?” Iară Petru, răspunzind, au zis: „Hristos a lui Dumnezeu”.

²¹Iară El, dojenindu-i pre dânşii, le-au poruncit ca nimănui să nu spuie aceasta,

²²Zicând că: „Să cade Fiiului Omenesc mult a pătimi şi a Să defăima de bătrâni şi de arhierei şi de cărturari şi a Să omorî şi a triia zi a înviia”.

²³Şi zicea cătră toţi: „Oricine vrea să vie după Mine să se leapede de sine şi să ia crucea sa în toată zioa şi să vie pre urma Mea.

²⁴Că oricine va vrea să-şi mântuiască sufletul său piiarde-l-va; iară cine-şi va piiarde sufletul său pentru Mine, acesta-l va mântui.

²⁵Că ce folos easte omului de va dobândi lumea toată, iară pre sine să se piiarză sau să se păgubească?

²⁶Că, oricine să va ruşina de Mine şi de cuvintele Meale, şi Fiiul Omenesc Să va ruşina de acesta, când va veni întru mărirea Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.

²⁷Şi zic voao cu adevărat, sânt unii, din cei ce stau aici, carii nu vor gusta moarte, până când vor vedea împărăţiia lui Dumnezeu”.

²⁸Şi au fost, după cuvintele aceastea, mai opt zile şi, luând pre Petru şi pre Ioan şi pre Iacov, S-au suit în munte să Se roage.

²⁹Şi s-au făcut, când Să ruga El, vedearea feaţii Lui alta şi haina Lui albă, strălucind.

³⁰Şi, iată, doi bărbaţi vorbea cu Dânsul, carii era Moisi şi Ilie,

³¹Carii, văzându-să întru mărire, spunea ieşirea [1] Lui, carea era să o plinească în Ierusalim.

³²Iară Petru şi cei ce era cu Dânsul să îngreoiase de somn şi, deşteptându-se, văzut-au mărirea Lui şi pre cei doi bărbaţi, carii sta cu Dânsul.

³³Şi au fost când s-au despărţit ei de la Dânsul, zis-au Petru cătră Iisus: „Învăţătoriule, bine easte noao a fi aici, şi să facem trei colibi, una Ţie, şi una lui Moisi, şi una lui Ilie”, neştiind ce grăiia.

³⁴Şi, grăind el aceastea, s-au făcut nor şi i-au umbrit pre dânşii şi s-au spăriiat, când au întrat ei în nor.

³⁵Şi glas au fost din nor, zicând: „Acesta easte Fiiul Mieu cel iubit, pre Acesta ascultaţi!”

³⁶Şi când s-au făcut glasul, S-au aflat Iisus singur şi ei au tăcut şi nimănui nu au spus în zilele acealea nimic de ceale ce văzuse.

³⁷Şi au fost a doo zi, pogorându-se ei din munte, i-au întâmpinat pre ei norod mult.

³⁸Şi, iată, un bărbat din norod au strigat, zicând: „Dascale, rogu-Te caută spre fiiul mieu, că unul născut easte mie.

³⁹Şi iată-l apucă pre el duh şi de năpraznă strigă şi-l trânteaşte şi să tăvăleaşte cu spume şi anevoie să duce de la el, sfărmându-l pre el.

⁴⁰Şi m-am rugat de ucenicii Tăi să-l scoaţă şi nu au putut”.

⁴¹Iară Iisus, răspunzând, au zis: „O, neam necredincios şi îndărăptnic, până când voiu fi cu voi şi voiu răbda pre voiu? Ado pre fiiul tău încoace”.

⁴²Şi, încă apropiindu-să el, l-au trântit pre el dracul şi l-au scuturat. Iară Iisus au certat pre duhul cel necurat şi au tămăduit pruncul, şi l-au dat tătâne-său.

⁴³Şi să mira toţi de mărimea lui Dumnezeu; iară, mirându-să ei de toate care le făcea Iisus, au zis cătră ucenicii Săi:

⁴⁴„Puneţi voi în urechile voastre cuvintele aceastea, că: Fiiul Omenesc Să va da în mânile oamenilor”.

⁴⁵Iară ei nu au înţeles cuvântul acesta şi era acoperit de cătră ei, ca să nu-l priceapă, şi să temea să-L întreabe pre El de cuvântul acesta.

⁴⁶Şi au întrat gând întru ei:Cine ar fi dintru ei mai mare?

⁴⁷Iară Iisus, ştiind gândul inimii lor, luând un prunc, l-au pus pre el lângă Sine.

⁴⁸Şi au zis lor: „Oricine va priimi pruncul acesta întru numele Mieu pre Mine priimeaşte. Iară cine priimeaşte pre Mine priimeaşte pre Cel ce M-au trimis pre Mine; că cine easte întru voi mai mic acesta va fi mare”.

⁴⁹Iară Ioan, răspunzind, au zis: „Învăţătoriule, am văzut pre unul în numele Tău scoţind dracii şi l-am oprit pre el, pentru că nu umblă cu noi”.

⁵⁰Şi au zis Iisus cătră el: „Nu-l opriţi, că cine nu easte împrotiva noastră pentru noi easte”.

⁵¹Şi au fost când s-au plinit zilele suirei Lui şi El Şi-au întărit faţa Sa, ca să meargă în Ierusalim.

⁵²Şi au trimis soli înaintea feaţii Sale şi, mergând, au întrat în cetatea samarineanilor, să-I gătească Lui.

⁵³Şi nu L-au priimit pre Dânsul, că faţa Lui era mergând în Ierusalim.

⁵⁴Şi, văzind ucenicii Lui, Iacov şi Ioan, au zis Lui: „Doamne, voia-Ţi easte să zicem să se pogoară foc din ceriu şi să-i amistuiască pre ei, cum şi Ilie au făcut”.

⁵⁵Iară, întorcându-să, Iisus i-au certat pre ei şi au zis: „Nu ştiţi al cărui duh sânteţi voi?

⁵⁶Că Fiiul Omenesc nu au venit să piiarză sufletele oamenilor, ci să le mântuiască”. Şi au mers într-alt sat.

⁵⁷Şi au fost când mergea ei pre cale, zis-au oarecine cătră Dânsul: „Voiu să merg după Tine, oriunde vei mearge, Doamne”.

⁵⁸Şi i-au zis Iisus lui: „Vulpile au vizunii şi pasările ceriului cuiburi, iară Fiiul Omenesc nu are unde să-Şi pleace capul”.

⁵⁹Şi au zis cătră altul: „Vino după Mine”. Iară el au zis: „Doamne, lasă-mă mai întâiu să merg să îngrop pre tatăl mieu”.

⁶⁰Şi i-au zis Iisus lui: „Lasă pre morţi să-şi îngroape morţii lor, iară tu mergi de vesteaşte împărăţiia lui Dumnezeu”.

⁶¹Zis-au şi altul: „Voiu să merg după Tine, Doamne, numai întâiu mă lasă să tocmesc ceale ce sânt în casa mea”.

⁶²Iară Iisus au zis cătră El: „Nimene, puind mâna sa pre plug şi căutând îndărăpt, easte îndreptat întru împărăţiia lui Dumnezeu”.