Read Biblia de la Blaj, 1795 A doao Leage 2 Bible Online

A doao Leage 2 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

A doao Leage 2

¹Şi, întorcându-ne, am purces în pustie pre calea cea despre Marea Roşie, precum au grăit Domnul cătră mine, şi am încungiurat muntele Siirului în multe zile.

²Şi au zis Domnul cătră mine:

³«Destul aţi încungiurat muntele acesta, întoarceţi-vă, dară, cătră miiazănoapte.

⁴Şi porunceaşte norodului, zicând: ‚Voi veţi treace prin hotarăle fraţilor voştri, fiilor lui Isav, carii lăcuiesc în Siir, şi să vor înfricoşea de voi, şi să vor teame foarte.

⁵Să nu faceţi cu ei războiu, pentru că nu voiu da voao din pământul lor nici o urmă de picior, pentru că moştenire am dat fiilor lui Isav muntele Siir.

⁶Cu argint cumpăraţi-vă bucate de la ei şi mâncaţi, şi apă cumpăraţi de la ei cu argint şi beaţi.

⁷Că Domnul Dumnezeul nostru te-au blagoslovit pre tine întru toate lucrurile mâinilor tale. Cunoaşte cum ai trecut [1] pustiia cea mare şi groaznică; iată, patruzeci de ani Domnul Dumnezeul tău au fost cu tine şi de nimica nu ai avut lipsă’».

⁸Şi am trecut de la fraţii noştri, fiii lui Isav, carii lăcuia în Siir lângă calea Aravei, de la Elon, şi de la Ghesion Gaver, şi, întorcându-ne, am trecut calea pustiei lui Moav.

⁹Şi au zis Domnul cătră mine: «Nu vă învrăjbiţi cu moaviteanii şi să nu faceţi războiu cu ei, pentru că nu voiu da voao din pământul lor moşie, că fiilor lui Lot am dat Aroirul să-l moştenească.

¹⁰Ominii mai înainte au şezut pre dânsul, neam mare şi mult şi tari, ca şi enachimii.

¹¹Rafaini [2] să socotea şi ei ca şi enachi-mii; iară moaviteanii i-au numit pre ei omini.

¹²Şi în Siir mai înainte şedea horeul; şi fiii lui Isav i-au pierdut pre ei, şi i-au sfărmat de la faţa sa, şi au lăcuit ei în locul lor, cum au făcut Israil cu pământul moştenirii sale, care l-au dat lor Domnul.

¹³Acum, dară, sculaţi-vă şi purceadeţi şi treaceţi valea Zaret».

¹⁴Şi zilele în care am mers de la Cadisul Varnii, până am trecut valea Zaret, sânt treizeci şi opt de ani, până ce au murit din tabără tot neamul bărbaţilor celor războinici, precum s-au jurat lor Domnul Dumnezeu.

¹⁵Şi mâna Domnului au fost preste ei, ca să topească pre ei din tabără, până ce au perit.

¹⁶Şi au fost după ce au căzut toţi bărbaţii cei războinici, şi au murit dintră norod.

¹⁷Şi au grăit Domnul cătră mine, zicând:

¹⁸«Tu vei treace astăzi hotarăle lui Moav, Aroirul.

¹⁹Şi vă veţi apropiia aproape de fiii lui Aman, să nu vă învrăjbiţi cu ei, şi să nu bateţi războiu cu ei, pentru că din pământul lui Aman nu voiu da ţie moşie, că fiilor lui Lot l-am dat moşie.

²⁰Pământul rafainilor s-au socotit şi acesta, pentru că rafainii au lăcuit mai înainte pre el, şi anamiteanii îi chiiamă pre ei zohomini.

²¹Neam mare şi mult şi mai tare decât voi, ca şi enachimii, şi i-au pierdut pre ei Domnul dinaintea feaţii lor, şi au moştenit şi au lăcuit în locul lor până în zioa aceasta.

²²Precum au făcut fiii lui Isav, cei ce lăcuiesc în Siir, carii au pierdut pre horei de la faţa sa, şi i-au moştenit pre ei şi au lăcuit în locul lor până în zioa aceasta.

²³Şi pre eveii, cei ce lăcuia în Asirot până la Gaza, şi pre capadochii, care au ieşit din Capadochiia, i-au pierdut şi au lăcuit în locul lor.

²⁴Acum, dară, sculaţi-vă, şi vă duceţi şi treaceţi valea Arnonului. Iată, am dat în mâinile tale pre Sion, amoreul, împăratul Esevonului, şi pământul lui. Înceape a-l moşteni, fă cu el războiu în zioa aceasta.

²⁵Înceape a da cu tremurul tău şi frica ta preste toate neamurile ceale de supt ceriu, cât, auzind de numele tău, să vor turbura şi să vor teame de faţa voastră».

²⁶Şi am trimis soli din pustiia Chedamot la Sion, împăratul Esevonului, cu cuvinte de pace, zicând:

²⁷«Treace-voiu prin pământul tău, pre cale voiu mearge, nu mă voiu abate la dreapta au la stânga.

²⁸Bucate pre bani îmi vei da şi voiu mânca, şi apă pre bani îmi vei da şi voiu bea; numai cât voiu treace cu picioarele meale.

²⁹Precum mi-au făcut mie fiii lui Isav, cei ce lăcuiesc în Siir, şi moaviteanii, cei ce lăcuiesc în Aroir, până ce voiu treace Iordanul în pământul care-l dă noao Domnul Dumnezeul nostru».

³⁰Şi nu au vrut Sion, împăratul Esevonului, să treacem noi prin hotarul lui, pentru că Domnul Dumnezeul nostru au învârtoşeat duhul lui şi au întărit inima lui, ca să se dea în mâinile tale, ca în zioa aceasta.

³¹Şi au zis Domnul cătră mine: «Iată, am început a da înaintea feaţii tale pre Sion, amoreul, împăratul Esevonului, şi pământul lui, şi înceape a moşteni pământul lui».

³²Şi au ieşit Sion, împăratul Esevonului, întru întâmpinarea noastră, el şi tot norodul lui la războiu în Iasa.

³³Şi l-au dat pre el Domnul Dumnezeul nostru înaintea feaţii noastre, în mâinile noastre, şi l-am bătut pre el, şi pre fiii lui, şi pre tot norodul lui.

³⁴Şi am luat toate cetăţile lui în vreamea aceaea, şi apoi am stricat toată cetatea, şi din muierile lor şi din fiii lor, pre nimenea n-am lăsat viu.

³⁵Ci numai dobitoacele am prădat şi dobânzile cetăţilor, care le-am luat.

³⁶De la Aroir, carea easte în marginea părăului Arnionului, şi cetatea, şi care easte în vale, până la muntele Galaad. Nu au fost cetate carea să fie scăpat de noi. Toate le-au dat Domnul Dumnezeul nostru în mâinile noastre.

³⁷Numai la pământul fiilor lui Aman nu ne-am apropiiat, la toate ceale din valea lui Iavoc şi la cetăţile ceale din munte, după cum au poruncit noao Domnul Dumnezeul nostru.