Read Biblia de la Blaj, 1795 Ioan 10 Bible Online

Ioan 10 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Ioan 10

¹„Amin, amin zic voao: Cel ce nu întră pre uşe în staulul oilor, ci sare pre airea, acela easte fur şi tălhariu.

²Iară cel ce întră pre uşe, acela easte păstoriu oilor.

³Acestuia portariul deschide şi oile ascultă glasul lui şi pre oile sale le strigă pre nume şi le mână.

⁴Şi, când mână oile sale, umblă înaintea lor şi oile merg după dânsul, că ştiu glasul lui.

⁵Iară după cel străin nu merg, ci fug de la dânsul, că nu cunosc glasul străinilor”.

⁶Această pildă le-au zis lor Iisus. Iară ei nu au înţeles ce era ceale ce zicea lor.

⁷Şi iară le-au zis lor Iisus: „Amin, amin zic voao că Eu sânt uşa oilor.

⁸Toţi câţi au venit mai înainte de Mine furi sânt şi tălhari, ci nu i-au ascultat pre dânşii oile.

⁹Eu sânt uşa, prin Mine de va întra cineva, să va mântui; şi va întra şi va ieşi şi păşune va afla.

¹⁰Furul nu vine, ci numai să fure şi să uciză şi să piiarză. Eu am venit ca viiaţă să aibă şi mai mult să aibă.

¹¹Eu sânt păstoriul cel bun. Păstoriul cel bun sufletul său îşi pune pentru oi.

¹²Iară năimitul, şi carele nu easte păstoriu, ale cărui nu sânt oile ale lui, veade lupul venind şi lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeaşte pre eale şi răsipeaşte oile.

¹³Iară năimitul fuge, că năimit easte şi nu easte lui grije de oi.

¹⁴Eu sânt păstoriul cel bun şi cunosc pre ale Meale şi Mă cunosc de la ale Meale.

¹⁵Precum Mă cunoaşte pre Mine Tatăl şi Eu cunosc pre Tatăl; şi sufletul Mieu Îmi puiu pentru oi.

¹⁶Şi alte oi am, care nu sânt din staulul acesta. Şi acealea Mi să cade a le aduce şi glasul Mieu vor auzi; şi va fi o turmă şi un păstoriu.

¹⁷Pentru aceasta Mă iubeaşte pre Mine Tatăl, că Eu puiu sufletul Mieu ca iară să-L iau.

¹⁸Nimene nu-l ia de la Mine, ci Eu îl puiu de la Mine Însumi. Puteare am să-l puiu şi puteare am iarăşi să-l iau. Această pouncă am luoat de la Tatăl Mieu”.

¹⁹Deci, iară s-au făcut price întră jidovi pentru cuvintele aceastea.

²⁰Şi zicea mulţi dintru ei: „Drac are şi easte nebun. Pentru ce-L ascultaţi?”

²¹Alţii zicea: „Aceaste cuvinte nu sânt de îndrăcit. Au, doară, poate dracul să deşchiză ochii orbului?”

²²Şi era atunci înnoirile în Ierusalim şi era iarnă.

²³Şi umbla Iisus în besearică, în pridvoriul lui Solomon.

²⁴Deci, L-au ocolit pre Dânsul jidovii şi I-au zis Lui: „Pănă când ţii sufletele noastre îndoite? De eşti Tu Hristos, spune-ne noao de faţă”.

²⁵Răspuns-au lor Iisus: „Zis-am voao şi nu creadeţi lucrurile care le fac Eu întru numele Părintelui Mieu. Acealea mărturisesc de Mine.

²⁶Ci voi nu creadeţi, că nu sânteţi din oile Meale, precum am zis voao.

²⁷Oile Meale glasul Mieu ascultă, şi Eu le cunosc pre eale, şi vin după Mine.

²⁸Şi Eu le dau lor viiaţă veacinică şi nu vor peri în veaci. Şi nimene nu le va răpi din mâna Mea.

²⁹Tatăl Mieu, Carele au dat Mie, mai mare decât toţi easte. Şi nimene nu poate să le răpească din mâna Tatălui Mieu.

³⁰Eu şi Tatăl una sântem”.

³¹Deci, jidovii iară au luoat pietri, ca să-L uciză pre El.

³²Răspuns-au lor Iisus: „Multe lucruri bune am arătat voao de la Tatăl Mieu. Pentru care dintru aceale lucruri cu pietri aruncaţi asupra Mea?”

³³Răspuns-au Lui jidovii, zicând: „Pentru lucru bun noi nu aruncăm cu pietri asupra Ta, ci pentru hulă. Şi pentru că Tu, om fiind, Te faci pre Tine Dumnezeu”.

³⁴Răspuns-au lor Iisus: „Dar nu easte scris în Leagea voastră: «Eu am zis: dumnezei sânteţi»?

³⁵Dacă pre aceia i-au zis «dumnezei», cătră carii cuvântul lui Dumnezeu s-au făcut şi nu să poate strica Scriptura,

³⁶Pre Carele Tatăl M-au sfinţit şi M-au trimis în lume, voi ziceţi că: «Huleşti», pentru că am zis: «Fiiu al lui Dumnezeu sânt?»

³⁷De nu fac lucrurile Tatălui Mieu, nu-Mi creadeţi Mie.

³⁸Iară de fac şi măcar de nu-Mi creadeţi Mie, creadeţi lucrurilor Meale, ca să cunoaşteţi şi să creadeţi că Tatăl easte întru Mine şi Eu întru El”.

³⁹Deci, iarăşi căuta să-L prinză pre El şi au ieşit din mâna lor.

⁴⁰Şi au mers iarăşi de ceaea parte de Iordan, unde era Ioan întâiu botezind, şi au rămas acolo.

⁴¹Şi mulţi au venit la Dânsul şi zicea că: „Ioan, cu adevărat, nu au făcut nici un semn. Dar, toate câte au zis Ioan de Acesta, adevă-rate era”.

⁴²Şi mulţi au crezut acolo întru Dânsul.