Read Biblia de la Blaj, 1795 Ioan 11 Bible Online

Ioan 11 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Ioan 11

¹Şi era oarecare bolnav, Lazar, din Vitaniia, din satul Mariei şi al Martei, surorei ei.

²Şi era Mariia, ceaea ce unseasă pre Domnul cu mir şi şterseasă picioarele Lui cu părul său, al căruia frate, Lazar, era bolnav).

³Şi trimiseasă surorile lui la El, zicând: „Doamne, iată, acela pre carele iubeşti easte bolnav.

⁴Iară Iisus, auzind, au zis: „Această boală nu easte spre moarte, ci pentru mărirea lui Dumnezeu, ca să Să mărească Fiiul lui Dumnezeu printr-însa”.

⁵Că iubea Iisus pre Marta şi pre sora ei şi pre Lazar.

⁶Deci, cât au auzit că easte bolnav, atunci S-au zăbovit întru acelaşi loc, unde era doao zile.

⁷După aceaea, au zis ucenicilor Săi: „Să meargem iară în Iudeea”.

⁸Zis-au Lui ucenicii: „Învăţătoriule, acum Te căuta jidovii să Te uciză cu pietri, şi iarăşi mergi acolo?”

⁹Răspuns-au Iisus: „Au nu sânt doaosprăzeace ceasuri în zi? De va umbla cineva zioa, nu să va potigni, că veade lumina lumii acestiia.

¹⁰Iară de va umbla cineva noaptea, potignisă-va, că lumină nu easte întru el”.

¹¹Aceastea au zis şi, după aceaea, au zis lor: „Lazar, priiatinul nostru, au adormit, ci merg să-l deştept pre el”.

¹²Şi au zis ucenicii Lui: „Doamne, de au adormit, mântui-să-va”.

¹³Aceasta au fost zis Iisus pentru moartea lui. Iară lor le părea că pentru adormirea somnului au fost zis.

¹⁴Atunci, au zis lor de faţă: „Lazar au murit.

¹⁵Şi Mă bucur pentru voi ca să creadeţi, pentru că nu am fost acolo. Ci să meargem la el”.

¹⁶Şi Toma, carele să chema Geamăn, au zis celoralalţi ucenici: „Să meargem şi noi, ca să murim cu El”.

¹⁷Deci, venind Iisus, l-au aflat pre el patru zile având în mormânt.

¹⁸(Şi era Vitaniia aproape de Ierusalim, ca la cincisprăzeace stadii).

¹⁹Şi mulţi din jidovi venisă la Marta şi la Mariia, să le mângâie pre eale pentru fratele lor.

²⁰Deci Marta, cât au auzit că Iisus vine, au ieşit înaintea Lui, iară Mariia şedea în casă.

²¹Deci, au zis Marta cătră Iisus: „Doamne, de ai fi fost aici, fratele mieu nu ar fi murit.

²²Ci şi acum ştiu că, macar ce ai ceare de la Dumnezeu, da-va Ţie”.

²³Zis-au ei Iisus: „Înviia-va fratele tău”.

²⁴Zis-au Lui Marta: „Ştiu că va înviia, la înviiare, în zioa de apoi”.

²⁵Zis-au ei Iisus: „Eu sânt înviiarea şi viiaţa. Cel ce creade întru Mine, de va şi muri, va fi viu.

²⁶Şi tot cel ce e viu şi creade întru Mine nu va muri în veaci. Crezi aceasta?”

²⁷Zis-au Lui: „Aşea e, Doamne. Eu am crezut că Tu eşti Hristos, Fiiul lui Dumnezeu, Cel ce ai venit în lume”.

²⁸Şi aceastea zicând, au mers şi au chemat pre Mariia, soru-sa, în taină, zicând: „Învăţătoriul au venit şi te chiiamă”.

²⁹Ea, cât au auzit, s-au sculat degrab şi au mers la El.

³⁰(Că încă nu venisă Iisus în sat, ci era în locul unde-L întimpinasă pre El Marta).

³¹Iară jidovii, carii era cu ea în casă şi o mângâia, văzând pre Mariia că curând s-au sculat şi au ieşit, mers-au după ea, zicând că: „Mearge la mormânt, ca să plângă acolo”.

³²Iară Mariia, venind unde era Iisus şi, văzindu-L pre El, au căzut la picioarele Lui, zicând Lui: „Doamne, de ai fi fost aici, nu ar fi murit fratele mieu”.

³³Iară Iisus, văzându-o pre ea plângând şi pre jidovii carii venise cu dânsa plângând, au suspinat cu duhul şi S-au turburat întru Sine.

³⁴Şi au zis: „Unde l-aţi pus pre el?” Zis-au Lui: „Doamne, vino şi vezi”.

³⁵Şi au lăcrămat Iisus.

³⁶Deci, zicea jidovii: „Vedeţi cum l-au fost iubit pre el?”

³⁷Iară unii dintru ei au zis: „Au nu putea Acesta, Carele au deschis ochii orbului, să facă şi pre acesta ca să nu moară?”.

³⁸Iisus, iarăşi turburându-Să în Sine, au mers la mormânt; şi era peşteră şi piiatră era pusă preste dânsa.

³⁹Şi au zis Iisus: „Luaţi piiatra”. Zis-au Lui sora mortului, Marta: „Doamne, pute, că easte a patra zi”.

⁴⁰Zis-au ei Iisus: „Au nu ţ-am spus că, de vei creade, vei vedea mărirea lui Dumnezeu?”

⁴¹Deci, au luat piiatra de unde zăcea mortul. Iară Iisus Şi-au rădicat ochii în sus şi au zis:„Părinte, mulţămescu-Ţi că M-ai ascultat.

⁴²Şi Eu ştiiam că pururea Mă asculţi. Ci pentru norodul carele stă împregiur am zis, ca să crează că Tu M-ai trimis”.

⁴³Şi aceastea zicând cu glas mare, au strigat: „Lazare, vino afară!”

⁴⁴Şi au ieşit mortul înfăşurat de mâni şi de picioare cu faşe şi faţa lui cu măhramă era legată. Zis-au lor Iisus: „Dezlegaţi-l pre el şi-l lăsaţi să meargă”.

⁴⁵Şi mulţi din jidovii carii venise la Mariia, văzind ceale ce au făcut Iisus, au crezut într-Însul.

⁴⁶Iară unii dintru ei au mers la farisei şi le-au spus ceale ce au făcut Iisus.

⁴⁷Deci, arhiereii şi fariseii au adunat săbor şi zicea: „Ce facem, că Omul Acesta multe seamne face?

⁴⁸De-L vom lăsa pre El aşea, toţi vor creade întru El; şi vor veni romanii şi vor lua locul şi neamul nostru”.

⁴⁹Iară unul dintru ei, Caiafa, arhiereu fiind anului aceluia, au zis lor: „Voi nimica nu ştiţi.

⁵⁰Nici gândiţi că mai bine easte noao ca să moară un om pentru norod, iar să nu piiară tot neamul”.

⁵¹Iară aceasta nu o au zis de la sine, ci, arhiereu fiind al anului aceluia, au prorocit că era să moară Iisus pentru norod.

⁵²Şi încă nu numai pentru norod, ci şi ca pre fiii lui Dumnezeu cei răsipiţi să-i adune întru una.

⁵³Deci, dintru acea zi să sfătuia ca să-L uciză pre El.

⁵⁴Iară Iisus nu mai umbla după aceaea de faţă întru jidovi, ci s-au dus de acolo întru o lature, aproape de pustie, întru o cetate, carea să chema Efraim, şi acolo petrecea cu ucenicii Săi.

⁵⁵Şi era aproape Paştile jidovilor şi s-au suit mulţi în Ierusalim, din laturea aceaea, mai înainte de Paşti, ca să se curăţească.

⁵⁶Deci, căuta pre Iisus şi zicea cătră sine, în besearică stând: „Ce să pare voao? Că nu vine la praznic?”

⁵⁷Şi dedease arhiereii şi fariseii poruncă ca oricine L-ar simţi pre Dânsul unde easte să spuie, ca să-L prinză pre El.