Read Biblia de la Blaj, 1795 Ioan 12 Bible Online

Ioan 12 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Ioan 12

¹Deci, Iisus, mai înainte de Paşti cu şease zile, au venit înVitaniia, unde era Lazar, cel ce murisă, pre carele l-au înviiat din morţi.

²Şi au făcut Lui acolo cină şi Marta slujiia. Iară Lazar era unul din cei ce şedea cu Dânsul.

³Iară Mariia, luând o litră de mir de nard curat, de mult preţ, au uns picioarele lui Iisus şi au şters cu părul său picioarele Lui. Iară casa s-au umplut de mirosul mirului.

⁴Deci, au zis unul din ucenicii Lui, Iuda, a lui Simon din Iscariot, carele era să-L vânză pre El:

⁵„Pentru ce acest mir nu s-au vândut cu trei sute de dinari şi să se fie dat săracilor?”

⁶Şi au zis aceasta, nu pentru că, doară, de săraci era grije lui, ci pentru că era fur şi pungă avea, şi ce să punea într-însa purta.

⁷Şi au zis Iisus: „Lasă-o pre dânsa, spre zioa îngropării Meale au păzit aceasta.

⁸Că pre săraci pururea aveţi cu voi, iară pre Mine nu Mă aveţi pururea”.

⁹Şi au înţăles norod mult din jidovi că acolo easte. Şi au venit, nu pentru Iisus nu-mai, ci ca să vază şi pre Lazar, pre carele-l înviiasă din morţi.

¹⁰Iară s-au sfătuit arhiereii ca şi pre Lazar să-l uciză.

¹¹Căci mulţi pentru el mergea, din jidovi, şi credea în Iisus.

¹²Iară a doao zi, norod mult, carele venisă la praznic, auzind că vine Iisus în Ierusalim,

¹³Au luat stâlpări de finic şi au ieşit întru întimpinarea Lui şi striga: „Osana! Bine e cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israil!”

¹⁴Şi, aflând Iisus un mânz de asină, au şezut pre el, cum easte scris:

¹⁵„Nu te teame, fata Sionului, că, iată, Împăratul tău vine şezind pre mânzul asinei”.

¹⁶Iară aceastea nu le-au cunoscut ucenicii Lui mai înainte, ci după ce S-au proslăvit Iisus, atunci şi-au adus aminte că aceastea era pentru El scrise şi aceastea I-au făcut Lui.

¹⁷Deci, mărturisea norodul, carele era cu El când pre Lazar l-au strigat din mormânt şi l-au sculat din morţi.

¹⁸Pentru aceaea L-au şi întimpinat pre El norodul, că au auzit că El făcusă această minune [1].

¹⁹Iară fariseii au zis întru sine: „Vedeţi că nimica nu folosim! Iată, toată lumea după El mearge”.

²⁰Şi era oarecarii elini din cei ce să suisă ca să se închine în zioa de praznic.

²¹Deci, aceştia au venit la Filip, carele era din Vitsaida Galileii, şi l-au rugat pre el, zicând: „Doamne, voim să vedem pre Iisus”.

²²Venit-au Filip şi au zis lui Andreiu. Şi iarăşi Andreiu şi Filip au grăit lui Iisus.

²³Iară Iisus au răspuns lor, zicând: „S-au apropiiat ceasul ca să Se proslăvească Fiiul Omenesc.

²⁴Amin, amin zic voao, grăunţul de grâu, de nu putrezeaşte căzind în pământ, numai el sângur rămâne. Iară de putrezeaşte, multă roadă aduce.

²⁵Cel ce-şi iubeaşte sufletul său piiarde-l-va. Şi cel ce-şi uraşte sufletul său în lumea aceasta, în viiaţa veacilor îl va păzi.

²⁶De-Mi slujeaşte cineva Mie, să vie după Mine, şi unde voiu fi Eu, acolo va fi şi sluga Mea. Şi cine-Mi va sluji Mie, cinsti-l-va pre el Tatăl.

²⁷Acum, sufletul Mieu s-au turburat şi ce voiu zice? Părinte, izbăveaşte-Mă de ceasul acesta! Ci pentru aceasta am venit la ceasul acesta.

²⁸Părinte, proslăveaşte numele Tău!” Deci, au venit glas din ceriu: „Şi L-am proslăvit, şi iară-L voiu proslăvi”.

²⁹Iară norodul, carele sta şi auziia, zicea: „Tunet fu!” Alţii zicea: „Îngerul au grăit Lui!”

³⁰Răspuns-au Iisus şi au zis: „Nu pentru Mine au fost glasul acesta, ci pentru voi.

³¹Acum easte judecata lumii aceştiia. Acum domnul lumii aceştiia să va scoate afară.

³²Şi Eu, de Mă voiu înălţa de pre pământ, pre toţi voiu trage la Mine”.

³³(Şi aceastea zicea, însemnând cu ce moarte era să moară).

³⁴Răspuns-au Lui norodul: „Noi am auzit din Leage că Hristos rămâne în veaci; şi cum zici Tu că trăbuiaşte să Se înalţă Fiiul Omenesc? Cine easte acela, Fiiul Omenesc?”

³⁵Deci, au zis Iisus lor: „Încă puţină vreame Lumina cu voi easte. Umblaţi până aveţi Lumină, ca pre voi întunearecul să nu vă cuprinză şi cel ce umblă întru întunearec nu ştie unde mearge.

³⁶Până aveţi Lumină, creadeţi în Lumină, ca să fiţi fiii Luminei”. Aceastea au grăit Iisus şi S-au dus şi S-au ascuns de ei.

³⁷Şi atâtea seamne făcând El înaintea lor, nu au crezut într-Însul.

³⁸Ca să se plinească cuvântul lui Isaiia, prorocul, carele au zis: „Doamne, cine au crezut auzului nostru? Şi braţul Domnului cui s-au arătat?”

³⁹Pentru aceaea nu putea creade, că iară au zis Isaiia:

⁴⁰„Orbit-au ochii lor şi au întărit inima lor, ca să nu vază cu ochii şi să nu înţăleagă cu inima. Şi să se întoarcă şi să-i vindec pre ei”.

⁴¹Aceastea au zis Isaiia, când au văzut mărirea Lui şi au grăit de El.

⁴²Însă şi din boiari mulţi au crezut întru El, ci pentru farisei nu mărturisea, ca să nu-i scoaţă din sinagoga;

⁴³Că au iubit mărirea oamenilor mai mult decât mărirea lui Dumnezeu.

⁴⁴Iară Iisus au strigat şi au zis: „Cel ce creade întru Mine nu creade întru Mine, ci întru Cel ce M-au trimis pre Mine.

⁴⁵Şi cel ce Mă veade pre Mine veade pre Cel ce M-au trimis pre Mine.

⁴⁶Eu Lumină în lume am venit, ca tot cel ce creade întru Mine întru întunearec să nu rămâie.

⁴⁷Şi, de va auzi cineva cuvintele Meale şi nu va creade, Eu nu-l voiu judeca pre el; că nu am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea.

⁴⁸Cel ce să leapădă de Mine şi nu priimeaş-te cuvintele Meale are pre cel ce judecă pre el: cuvântul, care l-am zis, acela va judeca pre el în zioa cea de apoi.

⁴⁹Că Eu de la Mine nu am grăit, ci Tatăl, Carele M-au trimis, Acela Mi-au dat poruncă ce să zic şi ce să grăiesc.

⁵⁰Şi ştiu că porunca Lui viiaţă veacinică easte. Deci, ceale ce grăiesc Eu, precum Mi-au zis Mie Tatăl, aşea le grăiesc”.