Read Biblia de la Blaj, 1795 Ioan 8 Bible Online

Ioan 8 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Ioan 8

¹Iară Iisus S-au S-au dus în Muntele Maslinilor.

²Dimineaţă, iarăşi au venit în besearică şi tot norodul au venit la El; şi şezind, învăţa pre ei.

³Şi cărturarii şi fariseii au adus la El o muiare prinsă în preacurvie. Şi puindu-o pre dânsa în mijloc,

⁴Zis-au Lui: „Învăţătoriule, această muiare s-au prins acum în preacurvie.

⁵Iară în Leage, Moisi ne-au poruncit noao unele ca aceastea, să să uciză cu pietri. Dară Tu ce zici?”

⁶Şi aceasta zicea ispitindu-L pre Dânsul, ca să aibă ce pârî împrotiva Lui. Iar Iisus, plecându-Să jos, au scris cu deagetul pre pământ.

⁷Şi neîncetând a-L întreba pre Dânsul, S-au râdicat şi au zis lor: „Cel ce easte făr’ de păcat întru voi, acela întâiu să arunce piiatră asupra ei”.

⁸Şi iarăşi, plecându-Să jos, scriia pre pământ.

⁹Iară ei auzând şi cunoştinţa vădindu-I, ieşea unul după altul, începând de la cei mai bătrâni până la cei mai de jos. Şi au rămas Iisus singur şi muiarea, în mijloc, stând.

¹⁰Şi, rădicându-Să, Iisus şi nevăzind pre nimene, numai pre muiare, au zis ei: „Muiare, unde sânt pârâşii tăi? Nimene nu te-au osindit?”

¹¹Iară ea au zis: „Nimene, Doamne”. Şi au zis ei Iisus: „Nici Eu te osândesc. Du-te şi, de acum, să nu mai păcătuieşti”.

¹²Deci, iarăşi le-au grăit lor Iisus, zicând: „Eu sânt Lumina lumii, cel ce vine după Mine nu va umbla întru întunearec, ci va avea lumina vieţii”.

¹³Iară fariseii I-au zis Lui: „Tu Însuţi mărturiseşti de Tine; mărturiia Ta nu easte adevărată”.

¹⁴Răspuns-au Iisus şi au zis lor: „Măcar deşi mărturisesc Eu de Mine, adevărată easte mărturiia Mea. Că ştiu de unde am venit şi unde merg. Iară voi nu ştiţi de unde viu şi unde merg.

¹⁵Voi după trup judecaţi; Eu nu judec pre nimene.

¹⁶Şi, de judec Eu, judecata Mea adevărată easte, că nu sânt Eu singur, ci Eu şi Tatăl, Cel ce M-au trimis pre Mine.

¹⁷Şi în Leagea voastră scris easte că mărturiia a doi oameni adevărată easte.

¹⁸Eu sânt Cel ce mărturisesc de Mine Însumi şi mărturiseaşte de Mine Tatăl Carele M-au trimis”.

¹⁹Şi zicea ei Lui: „Unde easte Tatăl Tău?” Răspuns-au Iisus: „Nici pre Mine ştiţi, nici pre Tatăl Mieu. Că, de M-aţi şti pre Mine, aţi şti şi pre Tatăl Mieu”.

²⁰Aceaste cuvinte au grăit Iisus în vistierie învăţind în besearică şi nimene nu L-au prins pre Dânsul, că încă nu venisă ceasul Lui.

²¹Deci, iarăşi au zis lor Iisus: „Eu merg şi Mă veţi căuta pre Mine şi în păcatul vostru veţi muri. Unde merg Eu, voi nu puteţi veni”.

²²Deci, zicea jidovii: „Au, doară, Însuşi va să Să uciză, că zice: «Unde merg Eu, voi nu puteţi veni»”.

²³Şi le-au zis lor: „Voi din cei de jos sânteţi, Eu din cei de sus sânt. Voi din lumea aceasta sânteţi, Eu nu sânt din lumea aceasta.

²⁴Deci, am zis voao că veţi muri în păcatele voastre, că, de nu veţi creade că Eu sânt, veţi muri în păcatele voastre”.

²⁵Deci, zicea ei Lui: „Tu cine eşti?” Şi le-au zis lor Iisus: „Începutul, Care şi grăiesc voao.

²⁶Multe am de voi a grăi şi a judeca. Ci Cel ce M-au trimis pre Mine adevărat easte şi Eu ceale ce am auzit de la Dânsul, acealea grăiesc în lume”.

²⁷Ei nu au cunoscut că pre Tatăl zicea lor.

²⁸Deci, le-au zis lor Iisus: „Când veţi înălţa pre Fiiul Omenesc, atunci veţi cunoaşte că Eu sânt şi de la Mine nimica nu fac, ci, precum M-au învăţat pre Mine Tatăl Mieu, aceastea grăiesc.

²⁹Şi cel ce M-au trimis pre Mine cu Mine easte; nu M-au lăsat pre Mine singur Tatăl, că Eu pururea fac ceale ce plac Lui”.

³⁰Aceastea grăind El, mulţi au crezut întru El.

³¹Deci, zicea Iisus cătră jidovii carii crezuse Lui: „De veţi rămânea voi întru cuvântul Mieu, cu adevărat ucenicii Miei veţi fi.

³²Şi veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va slobozi pre voi”.

³³Răspuns-au ei Lui: „Sămânţa lui Avraam sântem şi nimănui, niciodată, nu am fost robi. Dară Tu cum zici că: «Veţi fi slobozi?»”

³⁴Răspuns-au lor Iisus: „Amin, amin zic voao, că tot cel ce face păcatul rob easte păcatului.

³⁵Iară robul nu rămâne în casă în veaci, iară Fiiul rămâne în veaci.

³⁶Deci, de va slobozi pre voi Fiiul, cu adevărat slobozi veţi fi.

³⁷Ştiu că sămânţa lui Avraam sânteţi. Ci Mă căutaţi pre Mine să Mă ucideţi, pentru că cuvântul Mieu nu încape în voi.

³⁸Eu ce am văzut la Tatăl Mieu grăiesc, şi voi ce aţi văzut la tatăl vostru faceţi”.

³⁹Răspuns-au ei şi au zis Lui: „Tatăl nostru Avraam easte”. Zis-au lor Iisus: „De aţi fi fiii lui Avraam, lucrurile lui Avraam aţi face.

⁴⁰Iară acum Mă căutaţi să Mă ucideţi pre Mine, Omul cel ce v-am grăit voao adevărul, care l-am auzit de la Dumnezeu. Aceasta Avraam nu au făcut.

⁴¹Voi faceţi lucrurile părintelui vostru”. Deci, ei au zis Lui: „Noi din curvie nu va să Să sântem născuţi. Un tată avem, pre Dumnezeu”.

⁴²Zis-au lor Iisus: „De ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M-aţi iubi pre Mine, că Eu de la Dumnezeu am ieşit şi am venit. Că nu Eu de la Mine am venit, ci Acela M-au trimis.

⁴³Pentru ce nu cunoaşteţi graiul Mieu? Pentru că nu puteţi asculta cuvântul Mieu.

⁴⁴Voi de la tatăl diiavolul sânteţi şi poftele tatălui vostru voiţi să faceţi. El era ucigaş de oameni din început şi întru adevăr n-au stătut, că nu easte adevăr întru el. Când grăiaşte minciună, dintru ale sale grăiaşte, că mincinos easte şi tatăl minciunei.

⁴⁵Iară Eu, pentru că grăiesc adevărul, nu creadeţi Mie.

⁴⁶Cine dintru voi Mă mustră pre Mine de păcat? Iară deacă grăiesc adevărul, pentru ce nu creadeţi Mie?

⁴⁷Cel ce easte de la Dumnezeu graiurile lui Dumnezeu ascultă; pentru aceasta voi nu ascultaţi, că nu sânteţi de la Dumnezeu”.

⁴⁸Deci, au răspuns jidovii şi au zis Lui: „Dară nu zicem noi bine, că samarinean eşti şi drac ai?”

⁴⁹Răspuns-au Iisus: „Eu drac nu am, ci cinstesc pre Tatăl Mieu şi voi Mă ocărâţi pre Mine.

⁵⁰Iară Eu nu caut mărirea Mea. Easte Cel ce caută şi judecă.

⁵¹Amin, amin zic voao, oricine va ţinea cuvântul Mieu nu va vedea moartea în veaci”.

⁵²Deci, au zis Lui jidovii: „Acum am cunoscut că drac ai. Avraam au murit şi prorocii; şi Tu zici: «Oricine va ţinea cuvântul Mieu nu va gusta moarte în veaci».

⁵³Au, doară, Tu eşti mai mare decât părintele nostru, Avraam, carele au murit, şi prorocii au murit. Dară Tu pre Tine cine Te faci?”

⁵⁴Răspuns-au Iisus: „De Mă măresc Eu pre Mine Însumi, mărirea Mea nimica nu easte. Easte Tatăl Mieu carele Mă măreaşte, pre Carele Îl ziceţi voi că easte Dumnezeul vostru.

⁵⁵Şi nu L-aţi cunoscut pre El, iară Eu ştiu pre El. Şi, de voiu zice că nu-L ştiu pre El, voiu fi aseamenea voao, mincinos. Ci-L ştiu pre El şi cuvântul Lui păzăsc.

⁵⁶Avraam, tatăl vostru, s-au bucurat ca să vază zioa Mea şi au văzut şi s-au bucurat”.

⁵⁷Deci, au zis jidovii cătră Dânsul: „Cincizeci de ani încă nu ai şi pre Avraam l-ai văzut?”

⁵⁸Zis-au lor Iisus: „Amin, amin zic voao, mai înainte de ce au fost Avraam, Eu sânt”.

⁵⁹Deci, au luoat pietri să arunce în El. Iară Iisus S-au ascuns şi au ieşit din besearică, mergând prin mijlocul lor şi au trecut aşea.