Read Biblia de la Blaj, 1795 Faptele apostolilor 13 Bible Online

Faptele apostolilor 13 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Faptele apostolilor 13

¹Şi era oarecarii în beseareca cea din Antiohiia, proroci şi învăţători, Varnava şi Simon, carele să chema Nigher, şi Luchie Chirineul şi Manain, carele era crescut împreună cu Irod, al patrulea biruitoriu, şi Saul.

²Şi slujând el Domnului şi ajunând, au zis Duhul Sfânt: „Osăbiţi Mie pre Varnava şi pre Saul la lucru, la carele i-am chemat pre ei”.

³Atunci, ajunând şi rugându-să şi puindu-şi pre ei mâinile, i-au slobozit.

⁴Deci, aceştia, trimişi de Duhul Sfânt, s-au pogorât în Seleochiia şi de acolo au corăbiiat la Chipru.

⁵Şi venind în Salamin, vestea cuvântul lui Dumnezeu în sinagogurile jidovilor şi avea şi pre Ioan slugă.

⁶Şi străbătând ostrovul, până la Paf, au aflat pre oarecarele vrăjitoriu, proroc mincinos jidov, căruia era numele Varisus,

⁷Carele era împreună cu deregătoriul Serghie Pavel, bărbat înţălept. Acesta, chemând pre Varnava şi pre Saul, poftea să auză cuvântul lui Dumnezeu.

⁸Iară le sta lor împrotivă Elima, vrăjitoriul, (că aşa să tâlcuiaşte numele lui), căutând să întoarcă pre deregătoriul de la credinţă.

⁹Iară Saul (carele şi Pavel), plin de Duhul [1] Sfânt, căutând la el,

¹⁰Au zis: „O, pline de toată vicleniia şi de toată răutatea, fiiul diiavolului, vrăjmaşule a toată dreptatea, nu vei înceta răzvrătind căile Domnului ceale dreapte?

¹¹Şi acum, iată mâna Domnului preste Tine, şi vei fi orb, nevâzând soarele, până la o vreame”. Şi îndată au căzut preste El ceaţă şi întunearec şi, umblând împrejur, căuta povăţuitoriu.

¹²Atunci, văzând deregătoriul ce s-au făcut, au crezut, mirându-să de învăţătura Domnului.

¹³Şi purcezând de la Pafa, Pavel şi cei ce era cu el au venit în Perga Pamfiliei. Iară Ioan, despărţindu-să de ei, s-au întors în Ierusalim.

¹⁴Iară ei, trecând din Perghiia, au venit în Antiohiia Pisidiei şi, întrând în sinagoga într-o zi de sâmbătă, au şezut.

¹⁵Iară după cetirea Legii şi a Prorocilor, au trimis mai-marii sinagoghei la ei, zicându-le: „Bărbaţi fraţi, de easte întru voi cuvânt de mângăiare cătră norod, grăiţi!”

¹⁶Iară Pavel, sculându-să şi făcându-le cu mâna să tacă, au zis: „Bărbaţi israilteani şi carii vă teameţi de Dumnezeu, ascultaţi!

¹⁷Dumnezeul poporului acestuia, a lui Israil, au ales pre părinţii noştri şi pre popor l-au înălţat, când era lăcuitoriu în pământul Eghiptului, şi cu braţ înalt i-au scos pre ei dintr-însul.

¹⁸Şi ca la o vreame de patruzeci de ani, au răbdat năravurile lor în pustie.

¹⁹Şi pierzind neamuri şeapte în pământul lui Hanaan, le-au împărţit lor cu soarte pământul acelora.

²⁰Şi după aceastea, ca la patru sute şi cincizăci de ani, le-au dat judecători, până la Samuil, prorocul.

²¹Şi după aceaea au cerut împărat şi le-au dat lor Dumnezeu pre Saul, feciorul lui Chis, bărbat din săminţiia lui Veniamin, patruzeci de ani.

²²Şi schimbându-l pre el, le-au râdicat lor pre David să le fie împărat, de carele au şi zis, mărturisind: «Aflat-am pre David a lui Ieseiu, bărbat după inima Mea, carele va face toate voile Meale».

²³Din sămânţa acestuia, Dumnezeu făgăduinţă au rădicat lui Israil Mântuitoriu pre Iisus.

²⁴Propoveduind Ioan, înaintea feaţii venirii Lui, botezul pocăinţii tot poporului lui Israil.

²⁵Iară deacă şi-au plinit Ioan călătoriia, zicea: «Cine mă socotiţi că sânt? Nu sânt eu, ci, iată, vine după mine, a Căruia nu sânt eu vreadnic să dezleg încălţămintele picioarelor».

²⁶Bărbaţi fraţi, fiii neamului lui Avraam şi cei ce între voi să tem de Dumnezeu, voao cuvântul mântuirii aceştiia s-au trimis.

²⁷Pentru că cei ce lăcuiesc în Ierusalim şi domnii lor neştiind pre Acesta şi glasurile prorocilor ceale ce în toată sâmbăta să cetesc, judecându-L, au plinit.

²⁸Şi nice o vină de moarte aflând într-Însul, au cerut de la Pilat să-L omoară.

²⁹Şi deacă au săvârşit toate ceale pentru El scrise, luându-L de pre lemn, L-au pus în mormânt.

³⁰Iară Dumnezeu L-au înviiat din morţi.

³¹Carele, în multe zile, s-au arătat celor ce împreună cu El S-au suit din Galileea în Ierusalim, carii sânt Lui mărturii cătră norod.

³²Şi noi binevestim voao făgăduinţa cea făcută cătră părinţi, că pre aceasta Dumnezeu o au plinit noao, fiilor acelora, înviind pre Iisus.

³³Precum şi în psalmul al doilea scris easte: «Fiiul Mieu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut pre Tine».

³⁴Iară cum că L-au înviiat pre El din morţi, ca mai mult să nu Să întoarcă în stricăciune, aşea au zis, că: «Voiu da voao ceale cuvioase a lui David, ceale credincioase».

³⁵Pentru aceaea şi într-alt loc zice: «Nu vei da pre Cel cuvios al Tău să vază stricăciune».

³⁶Că David, în neamul său slujind sfatului lui Dumnezeu, au adormit şi s-au adaos la părinţii săi şi au văzut stricăciune.

³⁷Iară pre Care Dumnezeu L-au înviiat n-au văzut stricăciune.

³⁸Drept aceaea, în ştire să fie voao, bărbaţi fraţi, că prin Acesta să vesteaşte voao iertarea păcatelor.

³⁹Şi de toate de care n-aţi putut în Leagea lui Moisi a vă îndrepta, întru Acesta tot cel ce creade să îndreptează.

⁴⁰Vedeţi, dară, ca să nu vie preste voi ce s-au zis prin proroci:

⁴¹«Vedeţi, cei nebăgători de seamă, şi vă miraţi şi periţi, că lucru lucrez Eu în zilele voastre, lucru căruia nu veţi creade de va povesti cineva voao»”.

⁴²Şi ieşind ei din sinagoga jidovilor, s-au rugat neamurile ca în ceaealaltă sâmbătă să le grăiască acealeaşi cuvinte.

⁴³Şi după ce s-au răsipit sinagoga, mulţi din jidovi şi din veneticii cei cucearnici au mers după Pavel şi după Varnava, carii, grăind, îndemna pre ei să rămâie în darul lui Dumnezeu.

⁴⁴Iară în ceaealaltă sâmbătă, mai toată cetatea s-au adunat ca să auză cuvântul lui Dumnezeu.

⁴⁵Şi văzând jidovii gloatele, s-au umplut de pizmă şi grăia împrotiva celor ce să zicea de la Pavel, împotrivindu-să şi hulind.

⁴⁶Iară, îndrăznind, Pavel şi Varnava au zis: „Voao să cădea mai întâiu a grăi cuvântul lui Dumnezeu; iară de vreame ce-l lăpădaţi pre el şi nevreadnici vă judecaţi pre voi de viiaţa cea veacinică, iată, ne întoarcem la neamuri.

⁴⁷Că aşea ne-au poruncit noao Domnul: «Pusu-Te-am pre Tine spre lumină neamurilor, ca să fii spre mântuire până la marginea pământului»”.

⁴⁸Şi auzind neamurile s-au bucurat şi mărea cuvântul Domnului şi au crezut câţi era mai nainte rânduiţi spre viiaţa veacinică.

⁴⁹Şi să purta cuvântul lui Dumnezeu prin toată ţara.

⁵⁰Iară jidovii învitară pre muierile ceale cucearnice şi cu bun chip şi pre cei de frunte ai cetăţii, şi au rădicat goană asupra lui Pavel şi a lui Varnava şi i-au scos pre ei din hotarăle sale.

⁵¹Iară ei, scuturând pulberea picioarelor sale asupra lor, au venit în Iconiia.

⁵²Iară ucenicii să umplea de bucurie şi de Duhul Sfânt.