Read Biblia de la Blaj, 1795 Faptele apostolilor 16 Bible Online

Faptele apostolilor 16 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Faptele apostolilor 16

¹Şi au sosit în Dervi şi în Listra; şi, iată, un ucenic era acolo, anume Timoteiu, fiiul unii muieri jidovoaice, credincioasă, iară tattăl lui era elin,

²De carele mărturisea toţi fraţii cei din Listra şi din Iconiia.

³Pre acesta l-au vrut Pavel ca să meargă împreună cu sine şi, luându-l, l-au tăiat împrejur pentru jidovii cei ce era în locurile acealea, că ştiia toţi cum că tatăl lui era elin.

⁴Şi trecând prin cetăţi, învăţa pre ei să păzească poruncile ceale aşezate de la apostoli şi de la bătrânii cei din Ierusalim.

⁵Deci, besearicile să întărea cu credinţa şi prisosea cu numărul în toate zilele.

⁶Şi trecând prin Frighiia şi prin ţara galiteanilor, au fost opriţi de la Duhul Sfânt a grăi cuvântul în Asiia.

⁷Venind spre Misia, ispitea a mearge spre Vitiniia şi nu i-au lăsat pre ei Duhul.

⁸Deci, trecând prin Misiia, s-au pogorât în Troada.

⁹Şi vedenie noaptea s-au arătat lui Pavel: un bărbat machidonean era stând şi rugându-l pre el şi zicând: „Trecând în Machidonia, ajută-ne noao!”

¹⁰Iară deaca au văzut vedeniia, îndată am cercat să ne ducem în Machidonia, socotind că ne cheamă pre noi Domnul, ca să le binevestim lor.

¹¹Drept aceaea, pornind de la Troada, am mers drept în Samotrachiia şi, în ceaealaltă zi, în Neapol.

¹²Şi de acolo în Filipi, carea easte întâia cetate a părţii Machidoniei, coloniia. Şi eram întru această cetate, petrecând câteva zile.

¹³Iară într-o zi de sâmbete, am ieşit afară de cetate, lângă râu, unde să obicinuia a fi rugăciune, şi, şezând, grăiam muierilor ce să adunasă.

¹⁴Şi o muiare, anume Lidia, vânzătoare de porfiră, din Cetatea Tiatirilor, carea cinstea pre Dumnezeu, au ascultat, a căriia inimă o au deschis Domnul ca să ia aminte celor ce să zicea de la Pavel.

¹⁵Şi dacă s-au botezat ea şi casa ei, s-au rugat, zicând: „De m-aţi judecat pre mine a fi credincioasă Domnului, întrând în casa mea, mâneţi!” Şi ne-au silit pre noi.

¹⁶Şi au fost când mergeam noi la rugăciune, o slujnică având duh pitonicesc ne-au întimpinat pre noi, carea dobândă multă da stăpânilor săi, vrăjind.

¹⁷Aceasta, urmând lui Pavel şi noao, striga, zicând: „Aceşti oameni slugile Dumnezeului celui de Sus sânt, carii vestesc noao calea mântuirii”.

¹⁸Şi aceasta făcea în multe zile. Iară, supărându-să Pavel şi întorcându-să, au zis duhului: „Poruncesc ţie în numele lui Iisus Hristos să ieşi din ea!” Şi au ieşit într-acelaşi ceas.

¹⁹Iară văzind stăpânii ei că au ieşit nădeajdea câştigului lor, prinzind pre Pavel şi pre Sila, i-au tras în târg la cei mai mari.

²⁰Şi ducându-i pre ei la mai-marii cetăţii, au zis: „Aceşti oameni turbură cetatea noastră, jidovi fiind.

²¹Şi vestesc obiceaiuri care nu easte noao slobod a le primi, nici a le face, romani fiind noi”.

²²Şi s-au sculat gloata asupra lor şi mai-marii cetăţii, rumpându-le hainele lor, au poruncit să-i bată cu toiage.

²³Şi multe lovituri dându-le lor, i-au băgat în temniţă, poruncind temniceariului prea bine să păzească pre ei;

²⁴Carele luând poruncă ca aceasta, i-au băgat pre ei în temniţa cea mai dinlăuntru şi picioarele lor le-au strâns în gros.

²⁵Iară în miezul nopţii, Pavel şi Sila, rugându-să, lăuda pre Dumnezeu şi auzea pre ei cei legaţi.

²⁶Şi degrabă s-au făcut cutrămur mare de pământ, aşea cât s-au clătit temeliile temniţii; şi îndată s-au deschis toate uşile şi legăturile tuturor s-au dezlegat.

²⁷Iară deacă s-au deşteptat temniceariul şi văzând deschise uşile temniţii, scoţind sabiia, vrea să se omoară, socotind că au fugit legaţii.

²⁸Iară Pavel au strigat cu glas mare, zicând: „Nimica rău să nu-ţi faci ţie, că toţi sântem aici!”

²⁹Şi, cerând luminare, au sărit înlăuntru şi, tremurând, au căzut înaintea lui Pavel şi a Silii.

³⁰Şi, scoţindu-i pre ei afară, au zis: „Domnilor, ce mi să cade să fac ca să mă mântuiesc?”

³¹Iară ei au zis: „Creade în Domnul Iisus Hristos şi te vei mântui tu şi casa ta”.

³²Şi i-au grăit lui cuvântul Domnului şi tuturor celor ce era în casa lui.

³³Şi, luându-i pre ei întru acel ceas al nopţii, i-au spălat de rane şi s-au botezat el şi a lui, toţi îndată.

³⁴Şi, ducându-i pre ei în casa sa, le-au pus lor masă şi s-au bucurat cu toată casa, crezând lui Dumnezeu.

³⁵Şi făcându-să zio, au trimis mai-marii cetăţii pre purtătorii de toiage, zicând: „Slobozi pre oamenii aceia”.

³⁶Şi au spus temniceariul cuvintele aceas-tea cătră Pavel, că: „Au trimis mai-marii cetăţii ca să vă sloboziţi; acum, dară, ieşind, meargeţi în pace”.

³⁷Iară Pavel au zis cătră ei: „Ne-au bătut înaintea tuturor, fără de judecată, pre noi, oameni romani fiind, şi ne-au băgat în temniţă; şi acum pre ascuns ne scot? Că nu e aşea, ci să vină ei însuşi se ne scoată”.

³⁸Şi purtătorii de toiage au spus mai-marilor cetăţii cuvintele aceastea. Şi s-au temut, auzind că sânt romani.

³⁹Şi venind, ş-au cerut iertăciune de la ei şi, scoţindu-i, să ruga să iasă din cetate.

⁴⁰Şi ieşind din temniţă, au întrat la Lidiia şi, văzind pre fraţi, i-au mângăiat pre ei şi au ieşit.