Read Biblia de la Blaj, 1795 Faptele apostolilor 17 Bible Online

Faptele apostolilor 17 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Faptele apostolilor 17

¹Şi, trecând prin Amfipol şi prin Apoloniia, au venit în Tesalonic, unde era sinagoga jidovilor.

²Şi după obiceaiul său, Pavel au întrat la ei şi, în trei sâmbete, grăia lor din Scripturi.

³Dovedindu-le şi arătându-le că s-au căzut lui Hrsitso să pătimească şi să înviază din morţi şi cum că: „Acesta easte Hristos Iisus, pre Carele eu vestesc voao”.

⁴Şi unii dintr-înşii au crezut şi s-au însoţit cu Pavel şi cu Sila şi mulţime multă din elinii cei cucearnici şi, din muierile ceale de frunte, nu puţine.

⁵Iară, umplându-să de pizmă jidovii cei necredincioşi şi, luând dintre proşti pre nişte bărbaţi răi şi făcând gloată, au întărâtat cetatea şi, năvălind asupra casii lui Iason, căuta să-i scoaţă pre ei la norod.

⁶Şi, neaflându-i pre ei, trăgea pre Iason şi pre unii din fraţi la mai-marii cetăţii, strigând că: „Cei ce turbură lumea, aceia şi aici au venit,

⁷Pre carii i-au priimit Iason, şi aceştia toţi împrotiva rânduialelor chesariului fac, zicând că easte alt împărat”.

⁸Şi au turburat pre norod şi pre mai-marii cetăţii, carii auzea aceastea.

⁹Şi, luând destulă facere de la Iason şi de la ceialalţi, i-au slobozit pre ei.

¹⁰Iară fraţii îndată noaptea au trimis pre Pavel şi pre Sila la Vereea, carii, venind, au întrat în sinagoga jidovilor.

¹¹Şi aceştia era mai de bun neam decât alţii, carii era în Tesalonic, carii au priimit cuvântul cu toată osârdiia, în toate zilele cercând Scripturile, de sânt aceastea aşea.

¹²Mulţi, dară, din ei au crezut şi din muierile ceale de cinste, elineşti, şi din bărbaţi, nu puţini.

¹³Iară, deacă au înţăles jidovii cei din Tesalonic că şi în Vereea s-au vestit de la Pavel cuvântul lui Dumnezeu, au venit şi acolo, turburând gloatele.

¹⁴Şi îndată, atunci, fraţii au slobozit pre Pavel să meargă până la mare; iară acolo au rămas Sila şi Timoteiu.

¹⁵Iară ca să scape pre Pavel, l-au dus până la Atina şi, luând poruncă cătră Sila şi cătră Timoteiu ca cât mai curând să vină la el, s-au dus.

¹⁶Iară aşteptându-i pre ei Pavel în Atina, să aprindea duhul lui întru el, văzind cetatea slujitoare idolilor.

¹⁷Să întreba, drept aceaea, în sinagoga cu jidovii şi cu cei ce credea şi în târg, în toate zilele, cătră cei ce să întâmpla.

¹⁸Iară unii din epicuri şi din stoici filosofi să întreba cu el, şi unii zicea: „Oare ce va să zică acest sămănătoriu de cuvinte?” Iară alţii: „Să pare a fi vestitoriu de dimoni străini, pentru că pre Iisus şi înviiarea Lui vestea lor”.

¹⁹Şi, prinzindu-l pre el, l-au dus la Ariopag, zicând: „Oare putea-vom şti ce easte această învăţătură noao, carea spui tu?

²⁰Că străine oarecare bagi în urechile noastre. Vom, drept aceaea, a şti ce vor să fie aceastea?”

²¹Că atineanii toţi şi oaspeţii carii vinea acolo la nimica altă nu să zăbovea, fără numai să zică sau să auză ceva nou.

²²Iară Pavel, stând în mijlocul Ariopagului, au zis: „Bărbaţi atineani, întru toate vă văz eu pre voi ca cum aţi fi mai cucearnici.

²³Că trecând şi văzind închinăciunile voastre, aflat-am şi un jertvenic, întru carele era scris «Necunoscutului Dumnezeu», pre Carele, dară, neştiindu-L, cinstiţi, pre Acesta eu vestesc voao.

²⁴Dumnezeu, Cel ce au făcut lumea aceasta şi toate ceale ce sânt în ea, fiind Domnul ceriului şi al pământului, nu în besearici de mâni făcute lăcuiaşte,

²⁵Nici de mâni omeneşti I să slujeaşte, nelipsindu-I ceva, de vreame ce El dă tuturor viiaţă şi suflare şi toate.

²⁶Şi au făcut dintr-un sânge tot neamul omenesc să lăcuiască preste toată faţa pământului, aşezind vremile ceale mai înainte rânduite şi hotar lăcuinţăi lor.

²⁷Să caute pre Domnul, ca doară L-ar simţi pre El şi L-ar afla, macar că nu easte departe, de la unul fieştecarele dintre noi fiind.

²⁸Că întru El viem şi ne mişcăm şi sântem, precum şi oarecarii ai voştri poetici au zis că: «A lui şi neam sântem».

²⁹Neam, dar, a lui Dumnezeu fiind noi, nu să cade să socotim că dumnezeirea easte aseamenea aurului sau argintului sau pietrii, ciopliturii cu meşteşug şi din gândul omului.

³⁰Că anii necunoştinţii aceştiia, părăsindu-i Dumnezeu, acum vesteaşte tuturor oamenilor, pretutindinea, să se pocăiască.

³¹Pentru că au pus zi, întru carea va să judece lumea întru dreptate, prin Bărbatul întru Carele au rânduit, credinţa dând tuturor, înviindu-L pre Dânsul din morţi”.

³²Şi aşea Pavel au ieşit din mijlocul lor.

³³Iară auzind înviiarea morţilor, unii îşi bătea joc, iară alţii au zis: „Te vom auzi iarăşi pre tine de aceasta”.

³⁴Iară oarecarii bărbaţi, lipindu-să de el, au crezut, întru carii era şi Dionisie Ariopaghitul şi şi o muiare, anume Damar, şi alţii cu dânşii.