Read Biblia de la Blaj, 1795 Faptele apostolilor 19 Bible Online

Faptele apostolilor 19 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Faptele apostolilor 19

¹Şi au fost când era Apolos în Corit, Pavel, trecând prin părţile ceale mai de sus, au venit în Efes. Şi, aflând pre oarecarii ucenici.

²Au zis cătră ei: „Luat-aţi Duh Sfânt, crezând?” Iară ei au zis cătră el: „Încă nici de easte Duh Sfânt am auzit”.

³Şi au zis cătră ei: „Dară în ce v-aţi botezat?” Iară ei au zis: „În botezul lui Ioan”.

⁴Iară Pavel au zis: „Ioan au botezat cu botezul pocăinţii norodului, zicând să creadă în Cel ce vine după el, adecă în Hristos Iisus.

⁵Şi auzind, s-au botezat în numele Domnului Iisus.

⁶Şi puind Pavel mâinile preste ei, au venit Duh Sfânt preste ei şi grăia în limbi şi prorocea.

⁷Şi era toţi bărbaţi ca la vro doisprăzeace.

⁸Şi, întrând în sinagoga, cu îndrăzneală, grăia, în trei luni întrebându-să şi adeverind ceale de împărăţiia lui Dumnezeu.

⁹Iară unii, învârtoşindu-să şi necrezând, blăstăma calea înaintea mulţimei; Pavel, ducându-să de la ei, au osăbit pre ucenici, în toată zioa întrebându-să în şcoala unui Tiran.

¹⁰Şi aceasta s-au făcut în doi ani, aşea cât toţi cei ce lăcuia în Asiia auzea cuvântul Domnului Iisus, şi jidovii şi elinii.

¹¹Şi puteri nu mici făcea Dumnezeu prin mâinile lui Pavel.

¹²Aşea cât şi preste cei neputincioşi să aducea de la trupul lui şterguri de sudori au ştergătoare şi să depărta de la ei boalele şi duhurile ceale reale ieşea de la ei.

¹³Şi au cercat şi oarecarii din jidovii cei ce umbla împrejur, exorţisti, a chema preste cei ce avea duhuri reale numele Domnului Iisus, zicând: „Jurămu-vă pre voi, prin Iisus, pre Carele Pavel propoveduiaşte!”

¹⁴Şi era nişte feciori a lui Schiva, jidovului arhiereului, şeapte, care făcea aceasta.

¹⁵Şi răspunzind duhul cel rău, au zis: „Pre Iisus cunosc şi pre Pavel ştiu, iară voi cine sinteţi?”

¹⁶Şi, sărind asupra lor omul în care era duhul cel rău şi biruindu-i pre ei, s-au întărit asupra lor, aşea cât goli şi răniţi au fugit din casa aceaea.

¹⁷Şi aceasta s-au făcut ştiută tuturor, şi jidovilor şi elinilor, carii lăcuia în Efes, şi au căzut frică preste toţi aceia şi să mărea numele Domnului Iisus.

¹⁸Şi mulţi din cei ce crezusă vinea, mărturi-sind şi vestind faptele sale.

¹⁹Şi mulţi din cei ce făcea vrăjituri, ducând cărţile, le-au ars înaintea tuturor şi au socotit preţurile lor şi au aflat cincizeci de mii de argint.

²⁰Aşa cu tărie cuvântul Domnului creştea şi să întărea.

²¹Şi deacă s-au plinit aceastea, au pus Pavel cu duhul ca, trecând prin Machidoniia şi prin Haiia, să meargă în Ierusalim, zicând că: „După ce voiu fi acolo, trebuie să văz şi Roma”.

²²Şi trimiţând în Machidoniia pre doi din cei ce slujiia lui, pre Timoteiu şi pre Erast, el până la o vreame au rămas în Asiia.

²³Şi s-au făcut în vreamea aceaea turburare, nu puţină, pentru cale [1].

²⁴Că oarecare, anume Dimitrie, argintariu, făcând besearici de argint Dianii, făcea lucrătorilor câştig, nu puţin.

²⁵Pre carii adunându-i şi pre cei ce era lucrători la unele ca aceastea, au zis: „Bărbaţilor, ştiţi că dintr-acest meşteşug easte căştigul nostru.

²⁶Şi vedeţi şi auziţi că nu numai în Efes, ci mai în toată Asiia Pavel acesta învăţând, multă gloată au abătut, zicând că nu sânt dumnezei cei făcuţi de mâini.

²⁷Şi nu numai această parte a noastră să primejduiaşte a veni spre mustrare, ci şi besearica marei dumnezeoaiei Diianei întru nimica să va socoti, ci încă va fi, că şi mărirea ei să va strica, carea toată Asiia şi lumea o cinsteaşte”.

²⁸Şi, auzind şi umplându-să de mănie, au strigat, zicând: „Mare e Diiana efeseanilor!”

²⁹Şi s-au umplut toată cetatea de turburare şi s-au pornit toţi cu o inimă asupra privealiştii, apucând pre Galion şi pre Aristarh, machidoneanii, soţiile lui Pavel.

³⁰Iară Pavel, vrând să între în norod, nu l-au lăsat ucenicii.

³¹Şi unii şi din mai-marii Asiei fiindu-i lui priiatini, trimiţind la el, l-au rugat să nu să dea pre sine în privealişte.

³²Deci alţii, altăceva striga, că era adunarea turburată, şi mai mulţi nu ştiia pentru ce s-au adunat.

³³Iară din gloată au scos pre Alexandru, împingându-l înainte jidovii, iară Alexandru, făcând cu mâna, voia să răspundă norodului.

³⁴Iară cunoscându-l că easte jidov, la toţi un glas s-au făcut, ca vro doao ceasuri strigând: „Mare e Diiana efeseanilor!”

³⁵Iară cărturariul, aşezind gloata, au zis: „Bărbaţi efeseani, că cine easte omul, carele să nu ştie cum că cetatea efeseanilor easte purtătoare de grijă a besearicii prea marei dumnezeoaiei Diianei şi featei lui Iupitear?

³⁶Deci fără de îndoială fiind aceastea, să cade ca voi toţi să fiţi aşezaţi şi nimica fără de socoteală să nu faceţi.

³⁷Că aţi adus pre oamenii aceştia, nice furi de ceale sfinte (fiind), nici hulind pre dumnezeoaia voastră.

³⁸Iară de are Dimitrie şi meşterii cei cu el împrotiva cuiva cuvânt, judecăţi să fac şi deregători sânt, pârăsc unul pre altul.

³⁹Iară de pentru altăceva cercaţi, în adunarea cea legiuită să va isprăvi.

⁴⁰Că şi în primejdie sântem şi pentru zioa de astăzi să nu să bage vină că sântem turburători, nefiind nice o pricină pentru care să putem da samă pentru adunarea aceasta”. Şi aceastea zicând, au slobozit adunarea.