Read Biblia de la Blaj, 1795 Faptele apostolilor 2 Bible Online

Faptele apostolilor 2 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Faptele apostolilor 2

¹Şi deacă s-au umplut zioa Rusaliilor, era toţi împreună adunaţi la un loc.

²Şi s-au făxut reapede sunet din ceriu, ca de suflare silnică ce vine iute, şi au umplut toata casa unde şedea.

³Şi s-au arătat limbi, împărţite, ca de foc, şi au ăezut pre unul fieştecarele din ei.

⁴Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început a vorbi într-alte limbi, precum le da lor Duhul a grăi [1].

⁵Şi era în Ierusalim lăcuitori jidovi, bărbaţi cucearnici din tot neamul ce easte supt ceriu.

⁶Iară deaca s-au făcut glasul acesta, s-au adunat mulţimea şi s-au turburat, căci auzea unul fieştecarele pre ei grăind în limba sa.

⁷Şi iară să spăimânta toţi şi să mira, zicând unul cătră altul: Au nu, iată, toţi aceştia carii grăiesc galileeani sânt?

⁸Şi cum fieştecarele auzim limba noastră în carea ne-am născut,

⁹Parteii şi mideii şi elamiteii şi cei ce lăcuiesc în Mesopotamiia, în Asiia,

¹⁰Şi în Frighiia şi în Pamfiliia, în Eghipt şi în părţile Liviei, ceale de lângă Chirini. Şi nemearnicii romani şi jidovii şi veneticii,

¹¹Criteanii, aravii, auzim pre ei în limbile noastre grăind măririle lui Dumnezeu!”

¹²Şi să spăimânta toţi şi să mira, unul cătră altul zicând: „Ce va să fie aceasta?”

¹³Iară alţii, batjocorind, zicea că de must sânt plini.

¹⁴Iară stând Petru cu cei unsprezeace, ş-au rădicat glasul său şi au răspuns lor: „Bărbaţi jidovi şi toţi cei ce lăcuiţi în Ierusalim, aceasta voao să vă fie în ştire şi luaţi în urechi cuvintele meale;

¹⁵Că nu precum socotiţi voi aceştia sânt beaţi, că easte al treilea ceas din zi,

¹⁶Ci aceasta easte ce s-au zis prin prorocul Ioil:

¹⁷«Şi vor fi în zilele ceale de apoi (zice Dumnezeu), turna-voiu din Duhul Mieu preste tot trupul şi vor proroci feciorii voştri şi featele voastre; şi tinerii voştri vederi [2] vor vedea şi bătrânii voştri visuri vor visa.

¹⁸Încă şi preste slugile Meale şi preste slujnicile Meale, în zilele acealea, voiu turna din Duhul Mieu şi vor proroci.

¹⁹Şi voiu da minuni în ceriu, sus, şi seamne pre pământ, jos: sânge şi foc şi abur de fum.

²⁰Soarele să va întoarce întru întunearec şi luna în sânge, mai înainte de ce va veni zioa Domnului cea mare şi luminată.

²¹Şi va fi tot oricarele va chema numele Domnului să va mântui».

²²Bărbaţi israilteani, ascultaţi cuvintele aceastea: «Pre Iisus Nazarineanul, bărbatul cel arătat de la Dumnezeu între voi cu puteri şi cu minuni şi cu seamne care au făcut, prin El, Dumnezeu în mijlocul vostru, precum şi voi ştiţi,

²³Pre Acesta, după sfatul cel rânduit şi după mai înainte a lui Dumnezeu ştiinţă dat, luându-L prin mâinile celor fără de leage, răstignindu-L, L-aţi omorât,

²⁴Pre Care Dumnezeu L-au înviiat, dezlegând durerile morţii, fiind cum că nu era cu putinţă a fi El ţinut de dânsa.

²⁵Că David zice de Dânsul: ‚Mai înainte am văzut pre Domnul înaintea mea pururea, că de-a dreapta mea easte, ca să nu mă clătesc.

²⁶Pentru aceaea s-au desfătat inima mea şi s-au bucurat limba mea şi încă şi trupul mieu să va odihni spre nădeajde.

²⁷Că nu vei lăsa sufletul mieu în iad, nici vei da pre sfântul Tău să vază stricăciune.

²⁸Cunoscute ai făcut mie căile vieţii; umplea-mă-vei de bucurie cu faţa Ta’.

²⁹Bărbaţi fraţi, să fie slobod cu îndrăznire a grăi cătră voi de patriarhul David, că au şi murit şi s-au îngropat, şi mormântul lui easte întră noi, până în zioa aceasta.

³⁰Proroc, drept aceaea, fiind el şi ştiind că cu jurământ S-au jurat Dumnezeu lui, că din rodul coapselor lui, după trup, va rădica pre Hristos să şează pre scaunul lui,

³¹Mai înainte văzând, au grăit de înviiarea lui Hristos, că nu s-au lăsat sufletul Lui în iad, nici trupul Lui au văzut stricăciune.

³²Pre Acest Iisus L-au înviiat Dumnezeu, a Căruia noi toţi sântem mărturii.

³³Drept aceaea, cu dreapta lui Dumnezeu înălţându-Să şi făgăduinţa Sfântului Duh luând de la Tatăl, au turnat aceasta, carea acum voi vedeţi şi auziţi.

³⁴Că nu David s-au suit în ceriu, ci zice însuşi: ‚Zis-au Domnul Dumnezeului Mieu: ‚Şezi de-a dreapta Mea,

³⁵Până ce voiu pune pre vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale’».

³⁶Deci, cu adevărat să ştie toată casa lui Israil că şi Domn şi Hristos au făcut Dumnezeu pre Iisus Acesta, pre Carele voi L-aţi răstignit”.

³⁷Iară auzind, s-au umilit cu inima şi au zis cătră Petru şi cătră ceialalţi apostoli: „Ce vom face, bărbaţi fraţi?”

³⁸Iară Petru au zis cătră ei: „Pocăiţi-vă şi să se botează unul fieştecare dintre voi, în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor, şi veţi lua darul Sfântului Duh.

³⁹Că voao easte făgăduinţa şi fiilor voştri şi tuturor celor de departe, ori pre carii va chema Domnul Dumnezeul nostru”.

⁴⁰Şi cu alte cuvinte mai multe mărturisiia şi îndemna [3] pre dânşii, zicând: „Mântui-ţi-vă de acest neam îndărăptnic”.

⁴¹Şi carii bucuros au priimit cuvântul lui s-au botezat; şi să adaoseră în zioa aceaea suflete ca la trei mii.

⁴²Şi petrecea întru învăţătura apostolilor, şi întru împărtăşirea şi întru frângerea pâinii şi în rugăciuni.

⁴³Şi să făcea la tot sufletul frică; şi multe minuni şi seamne prin apostoli să făcea.

⁴⁴Iară toţi cei ce credea era într-un loc şi avea toate de obşte.

⁴⁵Şi moşiile şi averile le vindea şi le împărţea tuturor, după cum fieştecarele avea lipsă.

⁴⁶Şi în toate zilele, petrecând cu toţii dimpreună în besearică şi frângând prin casă pâine, priimea hrană întru bucuriia şi întru prostiia inimii,

⁴⁷Lăudând pre Dumnezeu şi având har la tot norodul. Iară Domnul adăogea pre cei ce să mântuia în toate zilele la besearică.