Read Biblia de la Blaj, 1795 Faptele apostolilor 20 Bible Online

Faptele apostolilor 20 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Faptele apostolilor 20

¹Iară după ce au încetat turburarea, chemând Pavel pre ucenici şi luându-şi zioa bună, au ieşit să meargă în Machidonia.

²Şi umblând prin părţile acealea şi mângăindu-i pre ei cu cuvinte multe, au venit în Elada [1].

³Şi făcând trei luni, s-au făcut lui aleşuiri de la jidovi, când vrea el să meargă cu corabiia în Siriia, şi au făcut sfat ca să să întoarcă prin Machidoniia.

⁴Şi au mers împreună cu el, până în Asiia, Sopatr Verianul şi, din tesaloneani, Aristarh şi Secund şi Gaie Derbeul şi Timoteiu, iară din Asiia, Tihic şi Trofim.

⁵Aceştia, mergând înainte, ne-au aşteptat pre noi în Troada.

⁶Iară noi, după zilele Azimelor, am mers cu corabiia de la Filipi şi, în cinci zile, am venit la ei, în Troada, unde am rămas şeapte zile.

⁷Iară întru una de sâmbete, adunându-să ucenicii să frângă pâine, Pavel vorbea cu ei, vrând să purceadă a doao zi şi lungi vorba până la miezul nopţii.

⁸Şi era candilele în casa de sus, unde eram adunaţi.

⁹Şi şezând, un tinerel, anume Eutih, în fereastră, împresurat fiind de somn greu, vorbind Pavel, plecându-să de somn, au căzut jos din casa de sus, cea din rândul al treilea, şi l-au luoat mort.

¹⁰Iară Pavel, pogorându-să, s-au plecat preste el şi, îmbrăţişindu-l, au zis: „Nu vă turburareţi, că sufletul lui în el easte”.

¹¹Şi, suindu-să şi frângând pâine şi gus-tând şi mult vorbind cu ei, până la ziuo, aşea au purces.

¹²Iară pre prunc adusără viu şi s-au mângăiat, nu puţin.

¹³Iară noi, venind la corabie, am mers în Ason, de acolo vrând să luoăm pre Pavel, pentru că aşea era rânduit, vrând el să meargă pedestru.

¹⁴Şi deacă s-au întâlnit cu noi la Ason, luându-l pre el, am venit în Mitilin.

¹⁵Şi de acolo, înotând cu corabiia, a doao zi am sosit în prejma Hiului; şi în ceaealaltă zi am ajuns în Sam şi, mâind într-o chilie, în ceaealaltă zi am venit în Milit.

¹⁶Că socotisă Pavel să treacă Efesul, ca să nu se facă zăbavă din vreame în Asiia, că grăbea de ar putea în zioa de Rusalii să fie în Ierusalim.

¹⁷Şi din Milit, trimiţând în Efes, au chemat pre presviterii besearicii.

¹⁸Şi deacă au venit la el, au zis lor: „Voi ştiţi, din zioa cea dintâiu în care am întrat în Asiia, cum am fost cu voi în toată vreamea,

¹⁹Slujind Domnului cu toată smereniia şi cu multe lacrămi şi ispite, care mi s-au întâmplat mie din pânditurile jidovilor.

²⁰Cum nimica n-am tăcut din ceale de folos, ca să nu vă vestesc voao şi să vă învăţ pre voi înaintea norodului şi prin căsi,

²¹Mărturisând şi jidovilor şi elinilor pocăinţa cea întru Dumnezeu şi credinţa cea întru Domnul nostru Iisus Hristos.

²²Şi acum, iată, eu, legat cu Duhul, merg în Ierusalim, neştiind ceale ce mi să vor întâmpla în el.

²³Fără numai că Duhul Sfânt prin cetăţi mărturiseaşte mie, zicând că legături şi năcazuri mă aşteaptă pre mine.

²⁴Şi de nici una de aceastea nu bag samă, nici am sufletul mieu mai scump decât mine însumi, numai să plinesc calea mea cu bucurie şi slujba care am luoat de la Domnul Iisus, a mărturisi Evangheliia darului lui Dumnezeu.

²⁵Şi acum, iată, eu ştiu că mai mult nu veţi vedea faţa mea voi toţi, pre la care am trecut propoveduind împărăţiia lui Dumnezeu.

²⁶Pentru aceaea, mărturisesc voao în zioa de astăzi că curat sânt eu de sângele tuturor.

²⁷Că nu m-am ferit ca să nu vă vestesc voao tot sfatul lui Dumnezeu.

²⁸Luaţi, dară, aminte de voi şi de toată turma, întru care Duhul Sfânt v-au pus pre voi episcopi, ca să paşteţi Besearica lui Dumnezeu, care o au căştigat cu sângele Său.

²⁹Că eu ştiu aceasta, că după ducerea mea vor întra lupi grei între voi, carii nu vor cruţa turma.

³⁰Şi dintre voi înşivă să vor scula bărbaţi carii vor grăi îndărătnicii, ca să tragă pre ucenici după sâne.

³¹Pentru aceaea, priveghiiaţi, aducându-vă aminte că în trei ani, noaptea şi zioa, n-am încetat cu lacrămi învăţând pre unul fieşte-carele dintre voi.

³²Şi acum vă las pre voi, fraţilor, lui Dumnezeu şi cuvântului, darului Lui, care poate să zidească şi să dea voao moştenire între toţi cei sfinţi.

³³Argintul sau aurul sau haina nici a unuia n-am poftit.

³⁴Înşivă ştiţi că trebuinţelor meale şi celor ce sânt cu mine au slujit mâinile aceastea.

³⁵Toate am arătat voao, că aşea, oste-nindu-vă, să cade a ajuta pre cei neputincioşi şi a vă aduce aminte de cuvintele Domnului Iisus, că El au zis: «Mai fericit easte a da, decât a luoa»”.

³⁶Şi aceastea zicând, îngenunchind cu toţi, cu ei s-au rugat.

³⁷Şi mare plângere s-au întâmplat tuturor şi, plecându-să pre grumazii lui Pavel, îl săruta pre el,

³⁸Părându-le rău, mai vârtos de cuvântul carele au fost zis că mai mult nu vor vedea faţa lui. Şi petrecea pre el la corabie.