Read Biblia de la Blaj, 1795 Faptele apostolilor 22 Bible Online

Faptele apostolilor 22 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Faptele apostolilor 22

¹„Bărbaţi fraţi şi părinţi, ascultaţi acuma răspunsul mieu cătră voi!”

²Iară ei, auzind că cu limba jidovească grăia cătră ei, mai mult au tăcut.

³Şi au zis: „Eu sânt bărbat jidov, născut în Tarsul Chilichiei şi crescut în cetatea aceasta, lângă picioarele lui Gamaliil, învăţat pre amănuntul Leagea părintească, râvnitoriu fiind lui Dumnezeu, precum toţi voi sânteţi astăzi.

⁴Cel ce calea aceasta o am gonit până la moarte, legând şi dând în temniţă şi pre bărbaţi şi pre muieri,

⁵Precum arhiereul mărturie easte mie şi toată bătrânimea, de la carii şi cărţi luând la fraţi, în Damasc mă duceam, ca şi pre cei ce era acolo să-i aduc legaţi în Ieusalim, ca să se pedepsească.

⁶Şi au fost când mergeam eu şi mă apropiiam de Damasc, la amiiazăzi, degrabă, din ceriu au strălucit împrejurul mieu lumină multă.

⁷Şi am căzut pre pământ şi am auzit glas zicând mie: «Saule, Saule, ce Mă goneşti?»

⁸Iară eu am răspuns: «Cine eşti, Doamne?» Şi au zis către mine: «Eu sânt Iisus Nazarineanul, pre Carele tu goneşti».

⁹Iară cei ce era cu mine lumina o vedea şi s-au spăimântat, iară glasul Celui ce grăia mie nu l-au auzit.

¹⁰Şi am zis: Ce voiu face, Doamne? Iară Domnul au zis cătră mine: «Sculându-te, mergi în Damasc şi acolo să va zice ţie de toate care sânt rânduite ţie să le faci».

¹¹Şi nevăzând eu, de mărirea luminii aceiia, purtat de mână de cei ce era cu mine, am venit în Damasc.

¹²Iară oarecarele, Ananiia, bărbat bun, credincios după Leage, având mărturie de la toţi jidovii carii lăcuiesc în Damasc,

¹³Venind la mine şi stând înainte, au zis mie: „Saule frate, uită-te!» Şi eu întru acel ceas m-am uitat la el.

¹⁴Iară el au zis: «Dumnezeul părinţilor noştri mai înainte te-au ales pre tine ca să cunoşti voia Lui şi se vezi pre Cel Drept şi să auzi glas din gura Lui.

¹⁵Că vei fi Lui mărturie la toţi oamenii de ceale ce ai văzut şi ai auzit.

¹⁶Şi acum, ce zăboveşti? Sculându-te, te botează şi-ţi spală păcatele tale, chemând numele Domnului».

¹⁷Şi au fost mie, întorcându-mă în Ierusalim şi rugându-mă eu în besearică, m-am răpit cu mintea

¹⁸Şi L-am văzut pre El, zicând mie: «Grăbeaş-te şi ieşi curând din Ierusalim, că nu vor priimi mărturiia ta despre Mine».

¹⁹Şi eu am zis: «Doamne, ei ştiu că eu eram băgând în temniţă şi bătând pre la sinagoguri pre cei ce credea întru Tine.

²⁰Şi când să vărsa sângele lui Stefan, întâiului Tău martor, şi eu eram sfătuitoriu şi împreună voitoriu morţii lui şi păzitoriu hainelor celor ce-l omorea pre el».

²¹Şi au zis către mine: «Pasă, că Eu la neamuri departe te voiu trimite pre tine»”.

²²Şi-l asculta până la cuvântul acesta şi şi-au rădicat glasul său, zicând: „Ia-l de pre pământ pre unul ca acesta, că nu-i bine ca să trăiască!”

²³Şi strigând ei şi sfăşiindu-şi hainele şi pulbere aruncând în aer,

²⁴Au poruncit căpitanul să-l ducă în tabără, zicând cu bătaie să se chinuiască, ca să ştie pentru ce pricină strigă aşa asupra lui.

²⁵Şi strângându-l pre el cu cureale, au zis Pavel cătră sutaşul cel ce sta de faţă: „De easte slobod voao a bate pre om roman şi nejudecat?”

²⁶Iară sutaşul auzind, mergând, au spus căpitanului, zicând: „Vezi ce vei să faci, că omul acesta easte roman”.

²⁷Şi venind căpitanul, i-au zis lui: „Spune-mi de eşti tu roman?” Iară el au zis: „Aşea”.

²⁸Şi au răspuns căpitanul: „Eu cu multă cheltuială cetăţăniia aceasta o am căpătat”. Iară Pavel au zis: „Iară eu şi născut sânt”.

²⁹Deci, îndată s-au dus de la el cei ce era să-l chinuiască; şi căpitanul s-au temut după ce au ştiut că easte romani şi căci că-l legasă pre el.

³⁰Şi a doao zi, vrând să ştie adevărul pentru ce să pâreaşte de la jidovi, l-au dezlegat de legături şi au poruncit să vină arhiereii şi tot săborul lor şi, scoţind pre Pavel, l-au pus întră ei.