Read Biblia de la Blaj, 1795 Faptele apostolilor 4 Bible Online

Faptele apostolilor 4 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Faptele apostolilor 4

¹Iară grăind ei cătră norod, venit-au asupra lor preoţii şi căpeteniia besearicii şi saducheii,

²Părându-le rău pentru că învaţă ei pre norod şi vestesc întru Iisus înviiarea morţilor.

³Şi ş-au aruncat preste dânşii mâinile şi i-au pus pre ei în pază, până a doao zi, pentru că era seară.

⁴Iară mulţi din cei ce auzisă cuvântul au crezut şi s-au făcut numărul bărbaţilor ca vro cinci mii.

⁵Şi au fost a doao zi de s-au adunat [1] domnii lor şi bătrânii şi cărturarii în Ierusalim.

⁶Ana, arhiereul, şi Caiafa şi Ioan şi Alexandru şi câţi era din neamul arhieresc.

⁷Şi puindu-i pre ei în mijloc, i-au întrebat: „Cu ce puteare sau cu ce nume aţi făcut aceastea voi?”

⁸Atunci Petru, plin fiind de Duhul Sfânt, au zis cătră ei: „Domnii norodului şi bătrânii lui Israil,

⁹Deacă noi astăzi ne judecăm pentru facerea de bine unui om bolnav, cu carea acesta s-au mântuit,

¹⁰În ştire să fie tuturor voao şi tot norodului lui Israil că, în numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, pre Carele voi L-aţi răstignit, pre Carele Dumnezeu L-au înviiat din morţi, întru Acela, acesta stă înaintea voastră sănătos.

¹¹Aceasta easte piiatra carea nu s-au băgat în samă de cătră voi, ziditorii, carea s-au făcut în capul unghiului.

¹²Şi întru nime altul nu easte mântuire, pentru că nici un nume altul supt ceriu nu easte dat oamenilor întru care trebuie să ne mântuim noi”.

¹³Iară văzind îndrăznirea lui Petru şi a lui Ioan şi ştiind că oameni necărturari sânt şi proşti, să mira; şi cunoştea pre ei că cu Iisus fusease.

¹⁴Iară văzind pre omul cel tămăduit cu ei stând, nimica nu avea a zice împotrivă.

¹⁵Şi, poruncindu-le să iasă afară din săbor, vorbea între sine,

¹⁶Zicând: „Ce vom face oamenilor acestora? De vreame ce văzut semn s-au făcut prin ei, ştiut tuturor celor ce lăcuiesc în Ierusalim, şi nu putem tăgădui.

¹⁷Ci ca nu mai mult să se lăţască în norod, cu înfricoşeare să-i înfricăm pre ei, ca mai mult să nu grăiască de numele acesta nici unui om”.

¹⁸Şi chemând pre ei, le-au poruncit lor ca nicidecum să nu grăiască, nici să înveaţe de numele lui Iisus.

¹⁹Iară Petru şi Ioan, răspunzind cătră ei, au zis: „De easte drept înaintea lui Dumnezeu pre voi a asculta mai vârtos decât pre Dumnezeu, judecaţi.

²⁰Că nu putem noi ceale ce am văzut şi am auzit să nu le grăim”.

²¹Iară ei, înfricându-i pre ei, i-au slobozit, nimica aflând cum să-i pedepsească pentru norod, că toţi mărea pre Dumnezeu pentru fapta aceaea.

²²Că era mai mult decât de patruzeci de ani omul întru carele să făcusă semnul acesta al sânătăţii.

²³Iară deacă s-au slobozit, au venit la ai săi şi le-au spus câte au zis cătră ei arhiereii şi bătrânii.

²⁴Iară ei auzind toţi dimpreună, au rădicat glas cătră Dumnezeu şi au zis: „Stăpâne, Tu, Dumnezeule, Cel ce ai făcut ceriul şi pământul şi marea şi toate ceale ce sânt într-însele,

²⁵Carele, prin gura lui David, robului Tău, ai zis: «Pentru ce s-au întărâtat neamurile şi noroadele au cugetat ceale deşarte?

²⁶Stătut-au de faţă împăraţii pământului şi domnii s-au adunat împreună asupra Domnului şi asupra Hristosului Lui».

²⁷Că s-au adunat cu adevărat în cetatea aceasta asupra Sfânt Pruncului Tău, Iisus, pre Carele L-ai uns, şi Irod şi Pilat din Pont cu neamurile şi cu noroadele lui Israil,

²⁸Să facă câte mâna Ta şi sfatul Tău mai înainte au rânduit să fie.

²⁹Şi acum, Doamne, caută spre îngrozirile lor şi dă robilor Tăi, cu toată îndrăzneala, să grăiască cuvântul Tău.

³⁰Când vei tinde mâna Ta spre tămăduire şi seamne şi minuni să se facă prin numele Sfânt Pruncului Tău, Iisus”.

³¹Şi rugându-să ei, s-au clătit locul în care era adunaţi şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi grăia cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăznire.

³²Iară a mulţimei celor ce credea era o inimă şi un suflet; şi nici unul din ceale ce avea zicea că easte ceva al său, ci era lor toate de obşte.

³³Şi cu mare puteare mărturisea apostolii de înviiarea Domnului Iisus şi mare dar era întru ei toţi.

³⁴Şi nimene nu era lipsit între ei, că toţi carii avea ţarini sau căsi, vânzindu-le, aducea preţurile celor vândute,

³⁵Şi le punea la picioarele apostolilor şi să împărţea fieştecui, după cum fieştecine avea lipsă.

³⁶Iară Iosif, cel ce s-au poriclit Varnava de apostoli (care să tălmăceaşte „fiiul mângăierii”), levit chiprean de neam,

³⁷Având ţarină, o au vândut şi au adus preţul şi l-au pus la picioarele apostolilor.