Read Biblia de la Blaj, 1795 Faptele apostolilor 5 Bible Online

Faptele apostolilor 5 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Faptele apostolilor 5

¹Iară un bărbat oarecarele, anume Ananiia, cu Sapfira, muiarea sa, ş-au vândut ţarina.

²Şi au ascuns din preţ, ştiind şi muiarea lui, şi, aducând o parte oarecarea, o au pus la picioarele apostolilor.

³Iară Iară Petru au zis: „Ananiia, pentru ce au umplut satana inima ta, să minţi tu Duhului Sfânt şi să ascunzi din preţul ţarinii?

⁴Au nu, rămâind, ţie rămânea? Şi, după ce o ai vândut, întru a ta puteare era? Căci ai pus în inima ta lucrul acesta. Nu ai minţit oamenilor, ci lui Dumnezeu”.

⁵Iară Ananiia, auzind cuvintele aceastea, căzind au murit şi s-au făcut frică mare preste toţi cei ce auzea aceastea.

⁶Şi, sculându-să tinerii, l-au luat pre el şi, scoţindu-l, l-au îngropat.

⁷Şi au fost ca după ce ar fi trecut trei ceasuri, şi muiarea lui, neştiind ce s-au făcut, au întrat.

⁸Iară Petru au zis ei: „Spune mie de aţi vândut cu atâta ţarina?” Iară ea au zis: „Aşea, cu atâta”.

⁹Iară Petru au zis cătră ea: „Căci v-aţi vorbit între voi a ispiti Duhul Domnului? Iată picioarele celor ce au îngropat pre bărbatul tău la uşă şi te vor scoate şi pre tine”.

¹⁰Şi au căzut îndată la picioarele lui şi au murit. Şi întrând tinerii o au aflat moartă; şi scoţându-o, o au îngropat lângă bărbatul ei.

¹¹Şi s-au făcut frică mare preste toată adunarea şi preste toţi cei ce auzea aceastea.

¹²Iară prin mâinile apostolilor să făcea seamne şi minuni multe în norod; şi era toţi împreună în foişorul lui Solomon.

¹³Iară din ceialalţi, nimene nu cuteza a să lipi de ei, ci mărea pre ei norodul.

¹⁴Şi mai mulţi să adăogea cei ce credea în Domnul, mulţime de bărbaţi şi de muieri.

¹⁵Aşea cât la uliţă scotea pre cei bolnavi şi îi punea pre paturi şi pre năsilii, ca, viind Petru, măcar umbra lui să umbrească pre vreunul dintre ei.

¹⁶Iară să aduna şi mulţimea cetăţilor, celor de primprejur, în Ierusalim. Aducând pre cei bolnavi şi pre cei chinuiţi de duhuri necurate, carii să tămăduia toţi.

¹⁷Şi sculându-să arhiereul şi toţi cei ce era cu el, care easte eresul saducheilor, s-au umplut de râvnă.

¹⁸Şi au aruncat mâinile sale asupra apostolilor, şi i-au pus pre ei în paze de obşte.

¹⁹Iară îngerul Domnului, noaptea, au deşchis uşile temniţii şi, scoţindu-i pre ei afară, au zis:

²⁰„Duceţi-vă şi, stând, grăiţi în besearică poporului toate cuvintele vieţii aceştiia”.

²¹Şi auzind, au întrat de dimineaţă în besearică şi învăţa. Iară venind arhiereul şi cei ce era cu el, au adunat săborul şi toată bătrânimea fiilor lui Israil şi au trimis la temniţă să-i aducă pre ei.

²²Iară slugile, mergând, nu i-au găsit pre ei în temniţă şi, întorcându-să, au spus,

²³Zicând că: „Temniţa o am găsit încuiată cu toată întărirea şi pre străjeari stând înaintea uşilor; iară deschizând, înlăuntru pre nime n-am aflat”.

²⁴Şi deacă auziră cuvintele aceastea, preotul şi căpitanul besearicii şi arhiereii să mira de ei, ce ar fi aceasta.

²⁵Şi venind oarecine, le-au spus lor, zicând că: „Iată, bărbaţii pre carii aţi pus în pază sânt în besearică, stând şi învăţând norodul”.

²⁶Atunci, ducându-să căpitanul cu slugile, i-au adus pre ei, nu cu sâla, că să temea de norod să nu-i ucigă cu pietri.

²⁷Şi, aducându-i pre ei, i-au pus în săbor şi i-au întrebat arhiereul,

²⁸Zicând: „Au nu cu poruncă am poruncit voao să nu învăţaţi în numele acesta? Şi, iată, aţi umplut Ierusalimul de învăţătura voastră şi veţi să aduceţi asupra noastră sângele Omului Acestuia!”

²⁹Iară răspunzind Petru şi apostolii, au zis: „Trebuie a asculta pre Dumnezeu mai mult decât pre oameni.

³⁰Dumnezeul părinţilor noştri au sculat pre Iisus, pre Carele voi L-aţi omorât, spânzurându-L pe lemn.

³¹Pre Acesta, Dumnezeu Începătoriu şi Mântuitoriu L-au înălţat cu dreapta Sa, să dea pocăinţă lui Israil şi iertare păcatelor.

³²Şi noi sântem Lui mărturii de cuvintele aceastea şi Duhul Sfânt, pre Carele L-au dat Dumnezeu celor ce ascultă de Dânsul”.

³³Iară ei, auzind, foarte s-au întărâtat şi au sfătuit să-i omoară pre dânşii.

³⁴Şi sculându-să oarecarele în săbor, fariseu, anume Gamaliil, învăţătoriu de leage, cinstit la tot norodul, au poruncit ca să fie apostolii puţin ceva afară.

³⁵Şi au zis cătră ei: „Bărbaţi israilteani, luaţi-vă aminte voao de oamenii aceştia. Ce veţi să faceţi?

³⁶Că mai înainte de zilele aceastea s-au sculat Teodas, cum că el easte oarecare mare, lângă care s-au lipit număr de bărbaţi ca la patru sute, carele s-au omorât; şi toţi cei ce asculta [1] de el s-au răsipit şi s-au făcut nimica.

³⁷După acesta s-au sculat Iuda Galileul, în zilele scrisorii, şi au întors norod mult după sine; şi acela au perit şi toţi câţi au ascultat de el s-au râsipit.

³⁸Şi acum zic voao: Opriţi-vă de la oamenii aceştia şi-i lăsaţi pre ei; că de va fi din oameni sfatul acesta au lucrul acesta, să va răsipi;

³⁹Iară de easte de la Dumnezeu, nu-l veţi putea râsipi, ca nu cumva şi lui Dumnezeu împotrivitori să vă aflaţi”.

⁴⁰Şi au ascultat de el şi, chemând pre apostoli, bătându-i, le-au poruncit să nu grăiască de numele lui Iisus şi i-au slobozit pre ei.

⁴¹Iară ei să ducea de la faţa săborului, bucurându-să că s-au învrednicit, pentru numele lui Iisus, a răbda ocară.

⁴²Şi toată zioa, în besearică şi prin căsi, nu înceta a învăţa şi bine a vesti pre Iisus Hristos.