Read Biblia de la Blaj, 1795 Faptele apostolilor 7 Bible Online

Faptele apostolilor 7 - Biblia de la Blaj, 1795 bible

Faptele apostolilor 7

¹Şi au zis arhiereul: „Dar aceastea aşa sânt?”

²Iară el au zis: „Bărbaţi fraţi şi părinţi, ascultaţi, că Dumnezeul mărirei S-au arătat părintelui nostrum, lui Avraam, când era în Mesopotamiia, mai înainte până a lăcui el în Haran.

³Şi au zis cătră dânsul: «Ieşi din pământul tău şi din rudeniia ta şi vino în pământul care voiu arăta ţie».

⁴Atunci, ieşind din pământul haldeilor, au lăcuit în Haran. Şi de acolo, după ce au murit tatăl său, l-au mutat în pământul acesta, în care voi acum lăcuiţi.

⁵Şi nu au dat lui moştenire într-însul nici un pas de picior, ci au făgăduit că-l va da lui spre moştenire şi seminţiei lui după dânsul, nefiind lui fiiu.

⁶Şi au grăit aşea Dumnezeu, că: «Va fi sămânţa lui nimearnică în pământ strein şi o vor supune slujbii pre ea şi o vor năcăji patru sute de ani.

⁷Şi pre neamul căruia vor sluji voiu judeca Eu, au zis Dumnezeu, şi după aceastea vor ieşi şi vor sluji Mie în locul acesta».

⁸Şi i-au dat aşezământul [1] tăierii împrejur; şi aşa au născut pre Isaac şi l-au tăiat împrejur pre el a opta zi; şi Isaac pre Iacov şi Iacov pre cei doisprăzeace patriiarşi.

⁹Şi patriiarşii, pizmuind [2] lui Iosiv, l-au vândut în Eghipet şi era Dumnezeu cu el.

¹⁰Şi l-au scos pre el din toate necazurile lui şi i-au dat lui dar şi înţălepciune înaintea lui Faraon, împăratul Eghipetului; şi l-au pus pre el mai-mare preste Eghipet şi preste toată casa sa.

¹¹Şi au venit foamete preste tot pământul Eghiptului şi al Hanaanului; şi năcaz mare, şi nu afla bucate părinţii noştri.

¹²Iară auzind Iacov că sânt bucate în Eghipet, au trimis pre părinţii noştri, întâiu.

¹³Şi a doao oară s-au cunoscut Iosiv fraţilor săi şi arătat s-au făcut lui Faraon neamul lui Iosiv.

¹⁴Iară Iosiv, trimiţind, au chemat pre tatăl său, Iacov, şi toată rudeniia sa cu [3] şaptezeci şi cinci de suflete.

¹⁵Şi s-au pogorât Iacov în Eghipet, şi au murit el şi părinţii noştri.

¹⁶Şi s-au mutat la Sihem şi s-au pus în mormântul care au cumpărat Avraam, cu preţ de argint de la fiii lui Emor, a lui Sihem.

¹⁷Iară cum să apropiia vreamea făgăduinţii, carea au jurat Dumnezeu lui Avraam, au crescut poporul şi s-au înmulţit în Egipet,

¹⁸Până ce s-au sculat alt împărat, carele nu ştiia pre Iosif.

¹⁹Acesta, meşteşuguind, au năcăjit pre părinţii noştri, ca să lapede pruncii săi, să nu viiaze.

²⁰Întru carea vreame s-au născut Moisi, şi au fost plăcut lui Dumnezeu, carele s-au hrănit trei luni în casa tătâne-său.

²¹Şi fiind el lăpădat, l-au luat fata lui Faraon şi l-au crescut şie fecior.

²²Şi au învăţat Moisi toată înţălepciunea eghipteanilor, şi era putearnic în cuvintele şi în faptele sale.

²³Iară când să plinea lui patruzeci de ani, s-au suit în inima lui ca să cerceteaze pre fraţii săi, fiii lui Israil.

²⁴Şi văzând pre oarecarele păţind strâmbătate, l-au apărat şi au făcut izbândă celui asuprit, ucizând pre eghiptean.

²⁵Şi socotea cum că pricep fraţii săi că Dumnezeu, prin mâna lui, le-ar da lor mântuire; iară ei n-au priceput.

²⁶Şi a doao zi s-au arătat lor când să sfădea [4] şi i-au îndemnat pre ei spre pace, zicând: «Bărbaţi fraţi sânteţi voi, pentru ce faceţi strâmbătate unul altuia?»

²⁷Iară cel ce făcea strâmbătate de-aproapelui l-au împins pre el, zicând: «Cine te-au pus pre tine domn şi judecătoriu preste noi?

²⁸Au vreai să mă omori tu pre mine, precum ai omorât ieri pre eghipteanul?»

²⁹Şi au fugit Moisi, pentru cuvântul acesta, şi s-au făcut nemearnic în pământul lui Madiiam, unde au născut doi fii.

³⁰Şi după ce s-au plinit patruzeci de ani, s-au arătat lui, în pustiiul Muntelui Sinai, îngerul Domnului în flacăra focului rugului.

³¹Iară Moisi, văzând, s-au minunat de vedenie şi, apropiindu-să el să ia aminte, s-au făcut cătră el glasul Domnului:

³²«Eu sânt Dumnezeul părinţilor tăi, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov». Şi, tremurând, Moisi nu cuteza să se uite.

³³Şi au zis lui Domnul: «Dezleagă încălţă-mintea picioarelor tale, că locul în carele stai pământ sfânt easte.

³⁴Văzând, am văzut năcazul poporului Mieu, celui din Eghipet, şi suspinul lor l-am auzit şi M-am pogorât să-i scoţ pre ei; şi acum, vino, să te trimit pre tine în Eghipet».

³⁵Pre acest Moisi, de carele s-au lăpădat, zicând: «Cine te-au pus pre tine domn şi judecătoriu?», pre acesta Dumnezeu domn şi răscumpărătoriu l-au trimis prin mâna îngerului celui ce s-au arătat lui în rug.

³⁶Acesta i-au scos pre ei făcând minuni şi seamne în pământul Eghipetului şi în Marea Roşie şi în pustie, ani patruzeci.

³⁷Acesta easte Moisi, cel ce au zis fiilor lui Israil: «Proroc va rădica voao Domnul Dumnezeul vostru, dintru fraţii voştri, ca pre mine, pre El veţi asculta».

³⁸Acesta easte cel ce au fost în adunare, în pustie cu îngerul, carele grăia lui în Muntele Sinaii, şi cu părinţii noştri; cel ce au luoat cuvânte vii, să ne dea noao.

³⁹De carele nu au vrut a asculta părinţii noştri, ci l-au lăpădat şi s-au întors cu inimile sale în Eghipet,

⁴⁰Zicând cătră Aaron: «Fă noao dumnezei carii să meargă înaintea noastră, că Moisi acesta, carele ne-au scos pre noi din pământul Eghipetului, nu ştim ce s-au făcut lui».

⁴¹Şi au făcut viţel, în zilele acealea, şi au adus jărtvă idolului şi să desfăta întru lucrurile mâinilor sale.

⁴²Iară Dumnezeu au întors şi i-au dat pre ei să slujască oştii ceriului, precum easte scris în cartea prorocilor: «Au junghieri şi jertve aţi adus Mie patruzeci de ani în pustie, casa lui Israil?

⁴³Şi aţi luat cortul lui Monoh şi steaoa dumnezeului vostru, Refan, chipurile care le-aţi făcut, să vă închinaţi lor! Şi voiu muta pre voi dincolo de Vavilon».

⁴⁴Cortul mărturiei era întru părinţii noştri în pustie, precum au rânduit Cel ce grăia lui Moisi, să-i facă după asemănarea carea au văzut;

⁴⁵Care l-au şi adus, luându-l părinţii noştri cu Iisus spre moştenirea neamurilor pre care le-au gonit Dumnezeu di naintea feaţii părinţilor noştri, până în zilele lui David,

⁴⁶Care au aflat har înaintea lui Dumnezeu şi au cerut să afle lăcaşul Dumnezeu-lui lui Iacov.

⁴⁷Iară Solomon I-au zidit Lui casă.

⁴⁸Iară Cel Înalt nu lăcuiaşte în besearici de mâini făcute, precum zice prorocul:

⁴⁹«Ceriul easte Mie scaon şi pământul razim picioarelor Meale. Ce casă veţi zidi Mie?, zice Domnul, sau care e locul odihnei Meale?

⁵⁰Au nu mâna Mea au făcut aceastea toate?»

⁵¹Tari cu cerbicea şi netăiaţi împrejur, cu inima şi cu urechile, voi pururea Duhului Sfânt staţi împrotivă; precum e părinţii voştri, şi voi!

⁵²Pre carele din proroci n-au gonit părinţii voştri? Şi au omorât pre cei ce mai înainte vestea de venirea Celui Drept, a Căruia, acum, voi vânzători şi ucigători v-aţi făcut,

⁵³Carii aţi luoat leagea întru rânduiala îngerilor şi nu o aţi păzit!”

⁵⁴Şi auzind ei aceastea, crepa în inimile sale şi scârşniia cu dinţii asupra lui.

⁵⁵Şi fiind plin de Duhul Sfânt, căutând la ceriu, au văzut mărirea lui Dumnezeu şi pre Iisus stând de-a dreapta lui Dumnezeu.

⁵⁶Şi au zis: „Iată, văz ceriurile deschise şi pre Fiiul Omenesc stând de-a dreapta lui Dumnezeu!”

⁵⁷Iară ei, strigând cu glas mare, ş-au astupat urechile sale şi au năvălit cu o inimă asupra lui.

⁵⁸Şi scoţindu-l afară din cetate, îl ucidea cu pietri. Şi mărturiile au pus hainele sale lângă picioarele unui tinăr, ce să chema Saul.

⁵⁹Şi ucidea cu pietri pre Stefan, carele să ruga şi zicea: „Doamne, Iisuse, priimeaş-te sufletul mieu”.

⁶⁰Şi îngenunchind, au strigat cu glas mare: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!” Şi aceasta zicând, au adormit.